ANUL IV - Aparitie trimestrialã
Nr. 10 - 2004
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI

Din sumar:

• Cãlugãrii de la Horezu îl citeau pe Tasso – Calinic Argatu
• Satul românesc este rezultatul unei treditii milenare – Interviu cu prof. dr. Radu Octavian Maier
• Povestea caselor bãtrânesti – Mircea Teca
• Puritate - Virgil Carianopol
• Sãrbãtoarea Dragobetelui – Drd. Andreea Schiopu-Pally
• Profil – Carmen Cãtãlina Toma
• Scriitori români cu satul în glas – Mircea Bârsilã
• Tragedia deposedãrii – Cadoul sirenei - Fevronia Novac - Canada
• Am vãzut îngerul în marmurã – reportaj de Elisaveta Novac
• O perspectivã lingvisticã a satului românesc – Prof. emerit Charles Carlton - Universitatea din Rochester
• Poeme cu îngeri– Rainer Maria Rilke

CONCEPTIA NATURII LA PRIMELE NATIUNI DIN AMERICA

Tragedia deposedării

Cercetătorii canadieni, specialisti în drept si în etică, studiază, mai recent, perspectiva autohtonilor în tratatele cu Coroana engleză în Canada. Printre altii, Mark Walters si Bruce Morito sustin că negocierile cu autohtonii se purtau diferit dacă reprezentantii colonilor cunosteau limba si cultura partenerilor lor sau dacă autohonii îi considerau pe reprezentantii colonilor virtuosi. (Mark Walters. “Brightening the Covenant Chain : Aboriginal Treaty Meanings in Law and History after Marshall” (2002), 24 Dalhousie Law Journal xx.; Morito, Bruce. “The Rule of Law and Aboriginal Rights: The Case of the Chippewas of Nawash,” Canadian Journal of Native Studies, 1999, vol. 19, no. 2, 263-288). Morito sustine că aspectul ceremonial al reuniunilor tribale e mult mai atent analizat de cercetătorii contemporani în cadrul discutiilor despre tratate între albi si indieni.

Canadienii încep să înteleagă acum importanta respectului fată de ceremoniile si cutumele autohtone în interpretarea drepturilor reprezentantilor Primelor Natiuni de pe teritoriul acestei vaste tări. Diferentele culturale dintre diversele comunităti autohtone din Canada si noii veniti pe teritoriile lor nu au fost si nu sunt încă bine întelese si respectate. Deja, spre deosebire de Noua Zeelandă, de exemplu, unde autohtonii, Maori, reprezintă o comunitate omogenă, în Canada găsim o multime de comunităti apartinând Primelor Natiuni, uneori cu istorii confictuale si culturi distincte. Autohtonii canadieni bazau relatiile de schimb cu colonii pe factori morali si sprituali.

Autohtonii nu se împotriveau trocului, însă nici nu acceptau ca noii veniti să se folosească de pământ ca si cum le-ar fi apartinut. De fapt, se stie că autohtonii nu considerau pământul ca element de schimb, pentru că ei nici nu concepeau că cineva si-ar dori să îl stăpânească. Pământul, ca toata natura, nu se vinde. Oamenii apartin pământului, si nu invers, în conceptia Primelor Natiuni.
Înainte să înceapă trocul, autohtonii tineau să performeze ceremonia schimbului de cadouri. Dacă la început unele triburi au profitat de schimburile economice cu francezii si englezii, schimburi la care deveniseră foarte abili, cele mai multe consecinte ale acestor trocuri au fost nefaste. Alcoolul, armele si bolile europene au atins comunitătile autohtone si au creat rivalităti între diverse grupuri pentru controlul vânzării blănurilor sau pentru accesul la căile de troc (Trade and Social Changes. Aboriginal Peoples and Archives, ).

Societătile autohtone au influentat si ele cultura europeană care le-a adoptat unele inventii, cum ar fi canoea, toboganul si rachetele de mers pe zăpadă. Stilul de război gueri-lla a fost si el adoptat de către europeni în luptele din păduri (ibid.). Filozofia naturii si marele respect pe care îl au autoh-tonii pentru mediul înconjurător sunt reprezentate în arta Primelor Natiuni canadiene. Inuitii sculptează animale arctice (caribu, elani, ursi, foci, etc) si reprezintă le-gende în obiectele lor de artă, reusind să cuprindă în spatiul restrâns al sculpturii, de pildă, diacronia povestii.

Natura, în conceptia autohtonilor, este animistă. Spiritul, Marele Manitou, este prezent în toate elementele naturii iar viata mentine armonia între aceste elemente naturale si oameni. Autohtonii i-au ajutat pe primii europeni veniti pe teritoriul Americii să supravietuiască în climatul rece al Canadei de azi si le-au indicat tara lor cu cuvintul “sat”: Kanata, care a rămas numele tării de azi.

În Statele Unite alte triburi de autohtoni i-au întâmpinat pe albi si i-au învătat cum să convietuiască cu natura. Într-un celebru discurs din 1854, Seful Seattle al tribului Dwamish din Washington explica, importanta naturii acestui tărâm, presedintelui american Pierce care îi pro-punea să abandoneze pământul, oferindu-l albilor în schimbul unei rezervatii pentru indieni. Traduc aici acest discurs impresionant :

“Marele Sef din Washington trimite veste că vrea să cumpere pământul nostru. Marele Sef trimite si cuvinte de prietenie si bună vointă, ceea ce e drăgut din partea lui, căci stim că nu are nevoie de prietenia noastră. Dar noi o să ne gândim la oferta sa, căci stim că, altminteri, omul alb va veni cu arme si ne va lua pământul. Poti să contezi pe ce spune Seful Seattle cum fratii nostri albi pot conta pe revenirea anotimpurilor. Cuvintele mele sunt ca stelele – nu se sting.

Cum poti să cumperi sau să vinzi cerul, căldura pământului ? Ideea asta ne e străină. Noi nu suntem stăpâni peste prospetimea aerului sau pe murmurul apei. Deci cum puteti să le cumpărati de la noi? O să decidem la vremea noastră. Orice bucătică a pământului e sacră poporului meu, orice fir de brad care luminează, orice tărm de nisip, ceata în pădurile întunecate, orice insectă care murmură e sfântă în memoria si în experienta poporului meu.

- continuare în pagina 17 -