ANUL IV - Aparitie trimestrialã
Nr. 10 - 2004
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI

Din sumar:

• Cãlugãrii de la Horezu îl citeau pe Tasso – Calinic Argatu
• Satul românesc este rezultatul unei treditii milenare – Interviu cu prof. dr. Radu Octavian Maier
• Povestea caselor bãtrânesti – Mircea Teca
• Puritate - Virgil Carianopol
• Sãrbãtoarea Dragobetelui – Drd. Andreea Schiopu-Pally
• Profil – Carmen Cãtãlina Toma
• Scriitori români cu satul în glas – Mircea Bârsilã
• Tragedia deposedãrii – Cadoul sirenei - Fevronia Novac - Canada
• Am vãzut îngerul în marmurã – reportaj de Elisaveta Novac
• O perspectivã lingvisticã a satului românesc – Prof. emerit Charles Carlton - Universitatea din Rochester
• Poeme cu îngeri– Rainer Maria Rilke

O VIZIUNE A FABULOSULUI REALIST ÎN SATUL DE LÂNGÃ PRUT

Carmen Cãtãlina Toma

Bogdãnesti se numeste satul de lângã Prut, de unde ne scrie Carmen Cãtãlina Toma o scrisoare atât de sensibilã despre spatiul natal, despre geografia lui, despre lumea de acolo, despre viata si despre preocupãrile locuitorilor din aceastã zonã : „Satul Bogdãnesti este o localitate de frontierã, având ca vecini la Est râul Prut, care face granita cu Republica Moldova, la Nord-Est orasul Cantemir din Republica Moldova, la Nord, Localitatea Fãlciu, la Vest localitatea Odaia Bogdanã, la Sud localitatea Rânzesti, si este situat la jumãtatea distantei dintre orasele Bârlad si Husi ale judetului Vaslui. Este un sat cu oameni harnici si primitori, preocupati de lucrul pãmântului, cresterea animalelor, pescuitul, iar femeile mai lucreazã încã pe timpul iernii cuverturi, presuri în poduri de lânã, plapume, saltele, ilice, plovere si ciorapi. Casele sunt construite, în stil moldovenesc, din chirpici cu s-au fãrã cerdac si patru-sase stâlpi de sustinere, sculptati împreunã cu floarea casei, cu motiv floral caracteristic zonei, având acoperisuri în functie de bugetul fiecãrei familii (tablã, tiglã, azbest, stuf ). În satul meu natal se mai aflã si astãzi fântâni cu cumpãnã si ciuturã, iar mai rar, garduri împletite din nuiele.”

Semnatara scrisorii este o tânãrã de aproape nouãsprezece ani „cu fire spontanã si uneori supãrãcioasã de copil” care ne mãrturiseste cu o sinceritate cuceritoare cã provine dintr-o familie cu cinci membri, pãrintii si trei fete, „tata nu-si mai îndeplineste de mult îndatoririle de pãrinte, doar mama este cea care ne sustine moral si material. (…) De micã m-au încântat frumusetile satului, pe care l-am cunoscut în întreaga mea copilãrie si adolescentã, portul popular, traditiile si obiceiurile strãbune. Din totdeauna a existat o legãturã între mine si picturã. Stiu, deoarece mi s-a povestit, cã de la o vârstã fragedã desenam pe orice coalã de hârtie ceea ce se afla în jurul meu: copaci, flori, case, copii…Mai târziu, în 1994 m-am înscris la cercul de picturã „Clubul Elevilor” din Murgeni, la clasa doamnei Gherca Gerda, participând la numeroase expozitii împreunã cu alti colegi de la Clubul Elevilor – Bârlad. Activitatea mea la cercul de picturã „Clubul Elevilor” nu a durat decât doi ani, întrucât doamna profesoarã Gherca Gerda a plecat în Germania – tara sa natalã – si nu a reusit nimeni sã-i ia locul.

Am continuat sã fac lucrãri doar pentru scoalã si prieteni. În 2001 am avut fericita sansã de a o întâlni pe doamna profesor - pictor Valeria Tofan, în satul Rânzesti, care selecta copii pentru a înfiinta cercul de picturã „Sfintii Mihail si Gavriil”, subordonat Cercului National de Artã Naivã din Bucuresti. In acest fel am învãtat multe despre picturã si am exprimat în lucrãrile mele viata lumii mele, evenimentele copilãriei si adolescentei, îmbinate într-un mod plãcut cu portul traditiile si obiceiurile satului meu. Am parti-cipat la numeroase expozitii si tabere de creatie: „Salonul National de Artã Naivã” – Pitesti, „Crãciunul Marinarilor” – Bucuresti, „Salonul 1 Decembrie” . Alba Iulia, „Cãminul Cultural” – Murgeni – Vaslui, „Salonul Moldovei” – Bacãu, „Profesoara si Elevii” – Bucuresti, „Festivalul Zonal de Datini si Obiceiuri de iarnã” – Murgeni, „Salonul de Primãvarã al Artei Naive” – Bacãu si „Expozitia Nationalã de Artã Naivã – Tânãra Generatie” – Bucuresti.

Am primit Premiul I – „Puterea Comunicãrii” – explorare culturalã româno-americanã si am participat la tabere de creatie în judetele Ilfov, Constanta, Tulcea.

Picturile de fatã exprimã deopotrivã bucuria si suferinta umanã si acest fel de îngemãnare al existentei în culoare si gând înseamnã artã. Culorile mai vii ori mai mohorâte se adunã într-un mod de trãire armonios cu universul din jur. Satul este realizat artistic printr-o reprezentare naivã, în care exceleazã viziunea fabulosului realist. Imaginea aproape ancestralã a fântânilor cu ciuturã, care îsi proptesc parcã de cer cumpãna, este revelatoare si opreste timpul din mers, într-un loc în care dãinuie amintirea unei lumi apuse. Se degajã pe alocuri, în pictura de fatã sentimentul tristetei, o tristete însã luminoasã si demnã, care se topeste treptat în universul pictural al naturii însufletite din jur. Relatia artistei cu divinitatea este directã si o percepe asemeni înfãtisãrii fiintei sale, acceptând dramatismul vietii ca pe un dar, cu smerenie, cu bunãtate si îndrãznealã.

Carmen Cãtãlina Toma pe lângã harul pentru picturã, posedã si pe acela al curajului de a nu se lãsa învinsã de greutãti materiale, dar mai ales de acea povarã, pe care o poartã, asemenea unui nou Luchian, cu osârdie si cu credinta cã va dãrui lumii din care s-a ivit, prin vocatia ei, exemplul strãlucit de împlinire prin vointã.

Îndrãzniti, Eu am biruit lumea! e îndemnul Mântuitorului, pe care Carmen Cãtãlina Toma, din satul de lângã Prut, îl urmeazã.

Elisaveta Novac

[top]