Din sumar:
• Cãlugãrii de la Horezu îl citeau pe Tasso – Calinic Argatu
• Satul românesc este rezultatul unei treditii milenare – Interviu cu prof. dr. Radu Octavian Maier
• Povestea caselor bãtrânesti – Mircea Teca
• Puritate - Virgil Carianopol
• Sãrbãtoarea Dragobetelui – Drd. Andreea Schiopu-Pally
• Profil – Carmen Cãtãlina Toma
• Scriitori români cu satul în glas – Mircea Bârsilã
• Tragedia deposedãrii – Cadoul sirenei - Fevronia Novac - Canada
• Am vãzut îngerul în marmurã – reportaj de Elisaveta Novac
• O perspectivã lingvisticã a satului românesc – Prof. emerit Charles Carlton - Universitatea din Rochester
• Poeme cu îngeri– Rainer Maria Rilke |
CONCEPTIA NATURII LA PRIMELE NATIUNI DIN AMERICA
Tragedia deposedării
- urmare din pagina 17 -
aceea nu întelegem” în contexte în care neîntelegerea e evidentã cititorului, care percepe ironia acestei formule, cãci Seattle aratã cã albii se comportã ca sãlbaticii. Dar eticheta de “sãlbatic” era pusã de albi pe seama indienilor, desi comportarea colonilor dãdea dovada de cea mai cruntã sãlbãticie si lipsã de respect pentru cultura celor care i-au primit pe teritoriul lor.
Dincolo de poezia rarã a textului, scrisoarea descrie filozofia naturii în conceptia indienilor Americii. Profetia textului aproape cã produce teama cititorului: “Omul alb nu va fi niciodatã singur”. Ideea fantomelor trecutului care revin pentru cã iubesc tãrâmul acesta reprezintã singura rãzbunare posibilã a Sefului Seattle. Cã suntem constienti sau nu, cu totii trãim în prezenta unor fantome ale trecutului cãrora nu li s-a fãcut încã justitie. Discursul lui Seattle e antologic: un strigãt al disperãrii unui popor deposedat de existenta si cultura sa. Pe o notã mai luminoasã, legenda “Cadoul sirenei” explicã geneza unei alte deposedãri. O traduc aici.
Cadoul Sirenei
Text de Jacques Pasquet, din L’esprit de lune, Éditions Québec/Amérique Jeunesse, Boucherville, 1992. Legenda povestitã de Taivitialuk Alaasuaq, din Povungnituk.
« Un om mergea pe plajã sã caute lemne. Întrezãrind un obiect masiv, crezu cã a gãsit trunchiul unui arbore esuat pe mal. Poate chiar epava unui vapor!
Fiind sigur cã a dat peste ceva de valoare, grãbi pasul. Dar, pe mãsurã ce se apropia, se nelinistea. De douã ori i s-a pãrut cã trunchiul cu pricina a miscat. Continua totusi sã se apropie, desi mult mai precaut.
Când descoperi forma alungitã pe plajã, omul nostru înghetã de stupoare. Avea în fatã o fiintã jumate umanã, jumate peste. Prins între curiozitate si teamã, îsi dori sã meargã sã avertizeze sãtenii. Dar tocmai când se pregãtea sã plece, bizara creaturã îi vorbi. Neputând sã se întoarcã în apã, avea nevoie de ajutor. Altfel, urma sã moarã acolo. Bãrbatul ezita. Dacã e vorba de o cursã în care sã-l prindã usor? Pânã la urmã, uitã de teama lui si se decise sã o ajute pe aceastã creaturã care nu i se pãrea rea deloc. De-abia avu timp sã avanseze putin înspre ea cã fiinta îl avertizã:
- În nici un caz sã nu mã atingi!
- Dar cum sã te repun în apã fãrã sã te ating?
Creatura îi spuse cã e o sirenã:
- Toti muritorii care ating o sirenã sunt condamnati sã o urmãreascã pânã în adâncimile mãrii!
Speriat de aceste vorbe, bãrbatul plecã totusi în cãutarea unei bucãti de lemn. Nu fu usor sã întoarcã sirena în apã. Bucãtile de lemn se rupeau tot timpul sub greutatea ei. Bãrbatul reusi gratie rãbdãrii si abilitãtii lui.
O datã ce se vãzu în apã, sirena i se adresã din nou:
- În gest de multumire pentru ajutorul tãu, am sã îti fac un cadou. Cere-mi ce ti-ar plãcea si o sã-ti dau. Stã în pu-terea mea sã o fac.
Bãrbatul gãsi propunerea sirenei ciudatã. În realitate, nu o credea deloc. Îi spuse totusi sirenei cã o puscã, o masinã de cusut si un pick-up ca la magazinul omului alb i-ar face mare bucurie. De când visa sã aibã obiectele astea!
- Vino mâine în zori înapoi aici, îi spuse ea înainte sã disparã în larg.
A doua zi, la ora stabilitã, bãrbatul reveni la locul unde descoperise sirena. Ea nu mai era acolo, însã pe plajã se vedeau o puscã, o masinã de cusut si un pick-up.
Cu pretioasa sa avere în brate, bãrbatul porni spre sat sã povesteascã familiei nemaipomenita sa aventurã.
Astfel înteleaserã oamenii de ce omul alb avea atâtea obiecte în magazinul sãu. Sigur cã a întâlnit o multime de sirene!
Cât despre mine, cel care vã spune povestea, pot sã vã asigur cã asa se petreceau lucrurile pe vremea în care sirenele aveau o grãmadã de obiecte. Si dacã nu le mai vedem în zilele noastre, e pentru cã au dat totul si nu mai au nimic!”
Încã o scurtã notã, în legãturã cu obiectele pe care si le dorea sãteanul (o pusca, o masinã de cusut si un pick-up) si care par o lucrare suprarealistã de întâlnit de obicei în fraza lui Lautréamont care evoca frumusetea întâlnirii unei umbrele si a unei masini de cusut pe o masã de operatie. Or, aceastã legendã inuitã vorbeste numai de pragmatismul unui om care si-ar dori niste obiecte pe care le-ar folosi în mod curent, la vânãtoare, sã confectioneze haine si sã asculte muzicã în zilele lungi de iarnã, activitãtii care rezumã preocupãrile unei întregi culturi. Întotdeauna mã impresioneazã descoperirea unor asociatii care ar putea sã îmi parã de domeniul fantastic sau poetic în viata de toate zilele. Diferentele culturale ne învatã cã ceea ce percepem ca poetic poate avea un aspect pragmatic evident.
Fevronia Novac - Canada
[top] |
Imagini
din aceastã paginã
Ioana Iacob
|
