ANUL IV - Aparitie trimestrialã
Nr. 10 - 2004
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI

Din sumar:

• Cãlugãrii de la Horezu îl citeau pe Tasso – Calinic Argatu
• Satul românesc este rezultatul unei treditii milenare – Interviu cu prof. dr. Radu Octavian Maier
• Povestea caselor bãtrânesti – Mircea Teca
• Puritate - Virgil Carianopol
• Sãrbãtoarea Dragobetelui – Drd. Andreea Schiopu-Pally
• Profil – Carmen Cãtãlina Toma
• Scriitori români cu satul în glas – Mircea Bârsilã
• Tragedia deposedãrii – Cadoul sirenei - Fevronia Novac - Canada
• Am vãzut îngerul în marmurã – reportaj de Elisaveta Novac
• O perspectivã lingvisticã a satului românesc – Prof. emerit Charles Carlton - Universitatea din Rochester
• Poeme cu îngeri– Rainer Maria Rilke

POVESTEA CASELOR BÃTRÂNESTI

MIRCEA TECA

Când, în aceastã varã, un grup de oameni a cerut cu hotãrâre conservarea specificului arhitectonic al unui mãrunt sat de pe malul Mãrii Negre, nu putini au fost cei care s-au arãtat cât se poate de surprinsi: „Cum sã-i interzici unui proprietar sã construiascã ce vrea si unde are el poftã s-o facã ?”

E sărăcie multă, mai ales la sat. Oamenii necăjiti sunt deseori prea ocupati cu supravietuirea pentru a-si mai conserva respectul de sine. Si au început să vină si domnii de la oras care cumpără terenuri si îsi construiesc case mari. Cât mai mari. Sunt oameni cu bani multi, sau cel putin asa par prin prisma existentei nevoiase a celor de la tară. Sunt oameni siguri pe ei si pe valorile pe care le aduc de la oras. Nu au venit pentru a-si căuta rădăcinile. Ei sunt aici doar pentru aerul curat si pentru verdeată, pentru grătarul si paharul de vin servite în curte. Când privesc la vecini peste gardul înalt, văd doar o tristă mizerie si de aceea se simt si se comportă ca niste adevărati mesageri ai lumii civilizate.
Sătenii mai înstăriti încearcă să tină pasul cu noile mode ridicând impunătoare case cu etaj, împodobite cu minuscule dar cochete balconase din lemn. Tăranii întreprinzători, hotărâti să facă avere din noua inventie care este agroturismul, încep să-si modernizeze gospodăriile pentru a putea oferi conditii si ambient similar celui de la bloc, asa cum le place celor pe care-i găzduiesc contra cost. Si exemplele ar putea continua…Prin negare, ignorare sau mistificare, ceea ce este specific românesc se pierde. După sistematizare si colectivizare, loviturile teribile ale perioadei comuniste, satul românesc este în continuare dramatic afectat de o tranzitie în care, în goană nebună si haotică pentru obtinerea unor superficiale si caricaturale trăsături europene, valorile traditionale au fost de mult abandonate.
Sunt atât de rare satele a căror arhitectură tărănească este bine conservată si care, chiar străbătute în goana masinii, îi oferă călătorului senzatia că se găseste într-un loc guvernat de legi nescrise, dar construite cu migală si temeinicie de mii de ani de istorie. Sunt atât de ascunse casele bătrâne, adevărate muzee populare, care, prin obiectelecare le decorează, prin modul în care au fost structurate si construite, prin îmbunătătirile si reparatiile care le-au fost aduse de-a lungul timpului, povestesc despre viata pe care au trăit-o, în vremuri de tihnă sau de zbucium, generatie după gene-ratie, familiile pe care le-au adăpostit.
Sunt atât de greu de găsit oamenii va-lorosi care să aibă priceperea, pasiunea si tena-citatea necesare pentru a porni în căutarea acestor tezaure, de altfel atât de perisabile, ale culturii populare românesti. Radu Octavian Maier este unul dintre putinii cercetători români care au realizat studii sistematice privind arhitectura tărănească urmând o linie deshisă de marele savant Romulus Vuia. Importanta lucrărilor sale nu este însă dată de tematica abordată, cât mai ales de metoda de lucru folosită. Ne găsim într-o perioadă în care cercetători ilustri se arată a fi prea ocupati pentru a-si consuma timpul chiar si pentru sintetizarea materialelor realizate de alte personalităti marcante ale domeniului, preferând să facă apel doar la cea mai importantă sursă, din care traduc cu talent (fără să citeze) ca niste elevi silitori de scoală primară. Cei care îsi mai realizează studiile pe baza surselor de informatie primare, care îsi conduc propriile experimente sau culeg date din teren sunt tot mai rari. Iar pentru domeniul etnografiei si folclorului, având în vedere procesul rapid de distrugere a satului românesc traditional, aportul la conservarea patrimoniului cultural national al cercetătorilor în teren este decisiv. Bogatul material documentar sistematizat si analizat de dr. Maier în lucrările sale mai vechi sau mai noi nu a fost obtinut din marile biblioteci si muzee nationale ci reprezintă, în marea majoritate a cazurilor, contributia personală a autorului. Călător neobosit si fotograf pasionat, dr. Radu Maier a străbătut cu piciorul, timp de patruzeci de ani, un număr impresionant de sate de pe tot teritoriul României si chiar din acele zone exterioare tării noastre care au o populatie majoritar românească. In călătoriile sale documentare, el a căutat să identifice ceea ce este autentic si reprezentativ, descoperind uneori nepretuite case străvechi printre grajdurile care adăposteau animale. A făcut mii de poze si schite, iar în locurile unde traditiile s-au risipit pentru totdeauna a cules imagini vechi si informatii de la bătrânii satului.

- continuare în pagina 8 -