ANUL IV - Aparitie trimestrialã
Nr. 10 - 2004
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI

Din sumar:

• Cãlugãrii de la Horezu îl citeau pe Tasso – Calinic Argatu
• Satul românesc este rezultatul unei treditii milenare – Interviu cu prof. dr. Radu Octavian Maier
• Povestea caselor bãtrânesti – Mircea Teca
• Puritate - Virgil Carianopol
• Sãrbãtoarea Dragobetelui – Drd. Andreea Schiopu-Pally
• Profil – Carmen Cãtãlina Toma
• Scriitori români cu satul în glas – Mircea Bârsilã
• Tragedia deposedãrii – Cadoul sirenei - Fevronia Novac - Canada
• Am vãzut îngerul în marmurã – reportaj de Elisaveta Novac
• O perspectivã lingvisticã a satului românesc – Prof. emerit Charles Carlton - Universitatea din Rochester
• Poeme cu îngeri– Rainer Maria Rilke

SATUL ROMÂNESC CONTEMPORAN S.O.S

Cãlugãrii de la Horezu îl citeau pe Tasso

În anul 1852 apãrea la Bucuresti prima versiune româneascã integralã a capodoperei lui Torquarto Tasso, Ierusalimul liberat. Compus în 1595, La Gerusalemme libe-rata este un celebru poem religios si istoric inspirat de cucerirea Ierusalimului de cãtre crestini în decursul primei Cruciade. Autorul lui este cel mai mare poet de la sfârsitul Renasterii si unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii universale. Un poet eminamente crestin, dupã cum o atestã, în afarã de capodopera sa, compozitii intitulate Lacrimile Fecioarei Maria, Lacrimile lui Hristos, Cele sapte zile ale Facerii Lumii.

Tãlmãcirea poemului lui Torquato Tasso în româneste, în 1852, are loc intr-un context în care cãrtile unor mari scriitori din literatura universalã primeau vesmântul limbii noastre, care încã din 1688 îsi apropriase versiunea integralã a Bibliei. Ion Heliade Rãdulescu lansase un vast program al „traductiilor”. În 1840 apãruse în versiunea lui Ioan Barac, Hamlet („Amletu, pritul de la Dania”), capodopera lui Shakespeare, iar alte asemenea tãlmãciri vor continua sã aparã.

Traducãtorul lui Tasso era un boiernas, un tânãr serdar, pe nume Atanasie Pâcleanu, nãscut în 1821 la Brasov, care cãlãtorise în Italia si pe Marea Nordului. Ne-a lãsat despre el o amplã relatie Alexandru Marcu, cel mai mare italienist român, tipãritã în 1934 în anuarul „Studii italiene”. Înaintea lui Marcu nu se mai ocupase de Atanasie Pâcleanu decât N. Iorga si apoi Al. Ciorãnescu, Stefan Cuciureanu, în 1956, cu o analizã a limbii traducerilor sale, si Maria Teodorovici, în 1979, care îi consacrã medalionul din Dictionarul literaturii române de la origini pânã la 1900.

Pâcleanu, împreunã cu un frate al sãu, fusese implicat în Revolutia de la 1848 si fusese nevoit sã se refugieze din tarã din cauza persecutiilor la care au fost supusi participantii ei. Ajunge în Italia astfel, în pãrtile Insulelor Boremeo si mai apoi, în 111850, prin estuarul Elbei, ajunge pe Marea Nordului, în insula Helgoland. Va tipãri un jurnal de cãlãtorie, redactat sub forma unor scrisori cãtre un prieten. Marcu aratã cã acest text constituie primul memorial al unui român care atinsese Septentrionul.

In 1849, Atanasie Pâcleanu tipãrise traducerea romanului Ienicerii de A. Royer („traductie liberã din limba elenã”). Stia greacã, francezã si italianã. Tematica romanului tãlmãcit prin intermediar este soarta grea a crestinilor din Imperiul Otoman…Dupã publicarea traducerii lui Tasso, în 1852, Pâcleanu abandoneazã preocupãrile literare în favoarea celor politice si editeazã un volum de Documente francese atingãtoare de causa Orientului, continând 50 de scrisori si texte ale unor tratate de aliantã între marile puteri. Pâcleanu moare, de altfel, anul încheierii Rãzboiului Crimeii, care încercase sã dea o nouã solutie problemei orientale, la numai 35 de ani.

Pagina de gardã a traducerii lui Atanasie Pâcleanu sunã astfel : „IERUSALIMUL LIBERAT / Poem epicã în douã volume / Traductiune în prosã / precedatã de o notitã ezactã asupra vietii faimosului ei autor Torcuato (sic!) Tasso adornatã / cu portretul sãu / si cu doãzeci gravuri împãrtite pe cânturi / de Atanasie N. Pâcleanu / Tomul I (II) Bucuresci / Tipografia lui Iosif Copaining / 1852.”

Alexandru Marcu crede ca Pâcleanu îl va fi citit pe Tasso prin intermediar francez, întrucât prefata lui este o compilatie dupã Vie de Tasso a lui A. D’Ablanes…Însã pentru noi, la fel de importantã ca si traducerea lui Pâcleanu, care cuprinde expresii si formulãri tipice înflãcãratului limbaj pasoptist, este Lista domnilor subscriptori la „Ierusalimul liberat” asezatã la sfârsitul volumului II. Ea constituie o secventã de viatã bucuresteanã si implicit româneascã de acum 150 de ani. Pe atunci, un autor care dorea sã tipãreascã o lucrare originalã sau o traducere îsi anunta mai întâi proiectul în presã si virtualii cititori comandau un exemplar sau mai multe, cel mai adesea achitându-l anticipat. In functie de comenzi, autorul sau traducãtorul îsi stabileau tirajul. Ierusalimul liberat, în prima sa versiune româneascã, s-a tras în 1012 exemplare si a avut 927 de comanditari, 231 dintre „subscriptori” provin din mica boierime din care fãcea parte si traducãtorul – cluceri, paharnici, sedari -, altii sunt ofiteri – cadeti, parucici, un colonel -, nu lipsesc nume cu sonoritate socialã, cum ar fi Marele Vornic C. Cantacuzino sau Marele Logofãt Scarlat Bãrcãnescu...

- continuare în pagina 4 -