ANUL IV - Aparitie trimestrialã
Nr. 10 - 2004
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI

Din sumar:

• Cãlugãrii de la Horezu îl citeau pe Tasso – Calinic Argatu
• Satul românesc este rezultatul unei treditii milenare – Interviu cu prof. dr. Radu Octavian Maier
• Povestea caselor bãtrânesti – Mircea Teca
• Puritate - Virgil Carianopol
• Sãrbãtoarea Dragobetelui – Drd. Andreea Schiopu-Pally
• Profil – Carmen Cãtãlina Toma
• Scriitori români cu satul în glas – Mircea Bârsilã
• Tragedia deposedãrii – Cadoul sirenei - Fevronia Novac - Canada
• Am vãzut îngerul în marmurã – reportaj de Elisaveta Novac
• O perspectivã lingvisticã a satului românesc – Prof. emerit Charles Carlton - Universitatea din Rochester
• Poeme cu îngeri– Rainer Maria Rilke

IMPRESII DESPRE REVISTA SATUL NATAL

„Nu mai citisem de mult „Laudă tăranului român”, discursul pe care Liviu Rebreanu l-a rostit la 29 mai 1940, în sedinta publică solemnă de la Academia Română. (…) Acum odată cu apropierea Pastelui, mă simt năpădit de nostalgii rurale. Satu de odinioară, cel păstrat în amintire si la „muzeu”, rămâne totusi singurul loc autentic al sărbătorii, iar „climatul” pascal nu e întreg decât într-o geografie rurală, fie si închipuită. (…) Revista se numeste, ca într-o compunere scolară, “Satul Natal”, iar redactor-sef este de-licata poetă Elisaveta Novac (director: Vasile Novac). „Lauda aceasta – spunea Rebreanu – nu vrea nici să înalte, nici să dărâme (…) ci doar să mărturisească o credintă si solidaritatea mea continuă cu inima celor multi, care au avut parte tot de ocări si proboziri si prea arar de vorbe bune.” Este deci vorba despre o profesiune de credintă, o adeziune sentimental-ratională, si nu de o „directivă” impusă.(…) Rebreanu avea temei să fii observat : „ Când se abat marile urgii, oamenii bogati, posedantii de toate felurile sunt imediat gata de ducă.(…) Tăranul nu pleacă nici de voie, nici de nevoie. El n-are unde să-si mute sărăcia, pentru că smuls de pe ogorul lui ar fi osândit să piară ca un arbore smuls din rădăcini.” Dacă tot se cheamă „Satul Natal”, din publicatia cu acest titlu nu puteau să lipsească tocmai compunerile scolare ale copiilor de tărani. In Arges, la scoala din Albesti, de mai bine de un sfert de secol îsi desfăsoară activitatea un cerc de pictură, devenit celebru în tară si peste hotare. Reportera Elisaveta Novac, poposeste printre „pictori” si le dă un „extemporal”. Răspunsurile au farmecul lor aruncându-ne într-un univers senin si… neverosimil.”

C. Stănescu (Adevărul literar si artistic, 2 aprilie 2002 – fragment)

„Cronicarul îsi propune în acest număr un caleidoscop de publicatii culturale. Din multimea de aparitii din decembrie ( cele pe ianuarie nu ne-au sosit încă), el retine câteva pe care vi le prezintă succint. Satul Natal este o publicatie pe care o putem socoti nouă. Sub conducerea lui Vasile si a Elisavetei Novac, revista trimestrială din Pitesti se află la al patrulea număr (unul pe 2001 si trei pe 2002). Caracteristica este reproducerea pe pagina întâi a unui text celebru despre satul românesc : Lauda tăranului român. (Discursul de receptie la Academie al lui Rebreanu), Elogiul satului românesc de Lucian Blaga, Crestinismul românesc de Simion Mehedinti si Realitatea sătească de N.Steinhart. Am sugera redactiei să însotească textele de data când au fost scrise sau rostite si de sursa din care sunt reproduse. Cu exceptia Laudei rebreniene, celelalte sunt nedatate si nelocalizate.” (România literara nr.2 din 15 ian. 2003)

„Cele mai bune urări, sănătate, spor, bucurii, HRISTOS A ÎNVIAT!, felicitări pentru revista Dvs „Satul Natal”, cu un cuprins atât de variat si editată în conditii superioare. D.C.G.”
Mai 2003. Dinu C. Giurescu

„O revistă dedicată „zaristei de lumină care este satul. Chiar asa se intitulează revista „Satul Natal”(…) Parcurg cu emotie un fragment din cunoscutul text „Elogiul satului românesc” al lui Lucian Blaga, fragment care face casă bună cu stihurile lui Arghezi „Inscriptie pe o casă de tară”. Inspirat „pridvor” din care să privesti orizonturile satului si, revăzând textele, nu pot să nu-mi amintesc de adevărul spuselor lui Vasile Voiculescu : M-am născut la tară, ceea ce socot că este cel mai mare noroc din viata mea „, cuvinte tipărite în revistă.(…)Dacă primele numere ale acestei publicatii ar fi rămas ancorate doar în amintirea livrescă a unor ilustri cărturari, atunci si eficienta revistei ar fi fost doar pe jumătate. Dar din sumarul bogat, splendid ilustrat de lucrările micilor pictori din Corbeni Arges, rezultă o atentă aplecare asupra realitătilor contemporane ale satului, confruntat cu nenumăratele probleme ridicate de tranzitie.(…) Încercând prin articolele publicate sa ne pună la curent cu drama pe care o trăieste azi satul, lansând un apel către fiii de vază ai satelor, oriunde s-ar afla, pentru reabilitarea acestui „centru al lumii”, întemeietorii publicatiei „Satul Natal” merită nu doar cuvinte de apreciere, de laudă, ci si sustinerea materială a celor cu răspundere pentru destinul satului românesc”.

Mihai Golescu – Editorial – fragmente - cotidianul Argesul, 22 aprilie 2002.

„Laudă tăranului român” – Aceste cuvinte puse ca titlu de Liviu Rebreanu discursului său de la Academia Română, în 1929, deschid o nouă publicatie apărută în România : Satul Natal. (…) Această revistă îsi propune să redescopere cititorului valorile culturale si de civilizatie ale satului românesc.(…) „Prin programul pe care îl lansăm, dorim să ne întoarcem cu o întreagă lume către rădăcini, către acel spatiu miraculos, care se numeste copilărie, care se numeste sat. Dorim cu puterile noastre adunate la un loc să investim în capital uman, în inteligenta pe care, neglijând-o, o putem risipi ori pierde si asta ar însemna stingerea treptată a tuturor frumusetilor dătătoare de energii, care ne-au fost reazem.” Tipărită în bune conditii grafice, pe hârtie de calitate, pe pagini color, primul număr reiterează părerile despre lumea rurală a unor oameni de cultură si scriitori (…)

Victoria Anghelescu – ziarul national „Curentul” – 13 februarie, 2002 – fragment: “Prin lumea artelor”.