Poezia satului amerindian
- urmare din pagina 16 -
În timp ce caut, caut cuvântul.
Pe vârful limbii acum, rămâne tacut.
Dintr-un cer negru, vântul azvârle picături de ploaie
spre mine.
După acest botez, urmez poteci de elani
Până într-un defileu adânc. Aşezată lângă un plop
muribund
Culeg petale de lavandă de pe violete,
Încercuind trunchiul de arbore -
Cuvântul apare.
Strigându-l iara şi iar, alerg în josul muntelui,
Şi mă bucur când bat la uşa inimii mele, spre casă.
Acolo, o mică pasăre stă pe prispă
Sub o fereastră zugravită. Pene moi, moarte
Sclipesc verzi şi aurii. O ridic încet -
Capul i se învârte în cercuri fără noimă
Şi cuvântul devine întrebare strigând
De ce ? De ce ?
Povestitoarea
Matuşa Oleepica nimeni nu ştie cât e de bătrână
Dar e bătrână, bătrână, bătrână,
Mai bătrână probabil decât soarele, luna şi stelele.
Corpul ei e distorsionat; părul ei, subţire şi negru
Ca aripa unui corb. Chipul ei peticit e cusut
De ochii ageri ca de şoim.
Vara e toată ziua hai-hui
În văile munţilor lângă Broughton.
Culege fragi poonga pentru gem;
Adună plante
Şi le înşiră să se usuce. La apusul soarelui
Aruncă o mână de frunze uscate
Într-un ceainic vechi şi ciobit unde prepară
O licoare neagră, amară ca bila.
“Serveşte”, îmi spune tremurând,
“Te întinereşte”.
Uneori spune poveşti
De pe vremea când era tânără
Şi vioaie ca o ciocârlie primăvara.
Povesteşte despre tatăl ei care, mâncat
De Nannok, a reînviat –
Saman... seminţele puterii lui,
Îmi spune, sunt în ea.
Vorbeşte de vânătoare
Într-un umiak printre gheţari, despre omorârea
Focilor. Îşi aminteşte de
Venirea omului alb
Cu Dumnezeul lui şi cu magazinul Bay.
Când un skidoo trece pe lângă casa ei mugind,
Bombăneşte; “Asta nu-mi place.
Câinii sunt mult mai buni în tărâmul ăsta îngheţat.
Câinii poţi să îi mănânci dacă trebuie.”
Amestecă în ghiveci, soarbe din ceai
Şi pufăie din pipă amintindu-şi
Întâmplările trecutului. Şi ce nu-si aduce aminte,
Inventează.
Năzbitii noaptea
Noaptea,
Când crede că dorm,
Vânătorul eskimos se dă jos
De pe raftul pe care stă
Toata ziua. Cu mult zgomot
De arme adunate, merge
Într-o tabără de iarnă.
Sus, în camera goală,
Preşul din urs polar îl aude
Şi îşi dă capul pe spate urlând feroce.
O bătălie începe.
Copilul inuit dormind tun
În braţele mamei lui se trezeşte –
Micul războinic chicoteşte
Auzind lupta.
Dimineaţa mama
Priveşte încă cu zâmbetul ca de Mona Lisa
Peste umarul copilului
Adormit în braţele ei.
Ursul a tăcut
Pe când vânătorul stă
Cu spada pururi în echilibru.
[top] DESCÂNTECE DIN MODOIA-VÂLCEA
De junghi
Săpai,
tocai pământul,
sămănai cânepa
- fugi, junghi, nu junghia !
o băgai în baltă,
o acoperii,
o topii,
- fugi, junghi, nu junghia !
o pusei la soare,
o uscai,
o afânai
-fugi junghi, nu junghia !
acasă o adusei,
o copsei,
o meliţai
- fugi, junghi, nu junghia !
o scuturai,
o pieptănai,
fuior o făcui
- fugi, junghi nu junghia !
în furcă o pusei
o torsei
o urzii
- fugi, junghi, nu junghia !
în război o pusei,
o ţesui
şi val o făcui
- fugi, junghi, nu junghia !
Cum se topeşte
cânepa-n baltă
aşa să se topească
junghiul după Dumitru
să pieie,
să răspieie,
să rămâie curat
cum Dumnezeu l-a lăsat.
Leac din gura mea,
de la Maica Precista
şi mai vârtos
de la Iisus Cristos
să-i dea sănătate
şi bunătate.
[top]
De bubă Bubă de dălac,
de izdat,
de izbituri,
de lovituri,
să ieşi din inima lui Marin din inimă,
din ficat,
din piele,
de sub piele,
din creierii capului,
din faţa obrazului
să rămâie curat,
luminat
cum Dumnezeu l-a lăsat.
Leac din gura mea,
de la Maica Precista,
mai vârtos
de la Iisus Cristos.
[top] De şarpe
Făcui focul
bucuros pe prispă
se aprinsă,
arsă ce arsă
şi ploaia mi-l stinsă.
Viţă-de-vie tăiată
şi peste gard aruncată
cum îşi varsă viţa vinul
aşa să-şi verse
şarpele veninul
negru,
vânăt,
galben
din nouă neamuri
de năpârcă,
de cobră,
de viperă,
de viperă cu corn
de viperă pestriţă
de şarpe de pădure,
de şarpe de câmpie,
de şarpe cu ochelari,
de şarpe cu clopoţei
din corpul lui Ilie
Leac din gura mea
de la Maica Precista,
mai vârtos
de la Iisus Cristos.
[top] De deochi
Ţuţulină – lină
pasăre albă,
în coadă codalbă
pe piatră calcă
şi în cer zbură :
Crăpar-ar ochii
cui a deochiat
prunc nevinovat,
tânăr luminat,
fată de măritat
cu numele cutare.
Leac uşor,
coborât în zbor
din gura mea
de la Maica Precista
şi mai vârtos
de la Iisus Cristos.
[top] De deochi
Fugi deochi
dintre ochi
ptiu, ptiu, ptiu !
Că te duc la baltă
şi te ard pe piatră
în rază de soare
te leg în pădure
cu roşie funie.
Să nu te mai atingi
de Vasile
ori de neamul lui
şi în veci de veci
pe-aici să nu treci
Leac din gura mea
de la Maica Precista
şi mai vârtos
de la Iisus Cristos
[top]
De râie Spărgea ouă,
scotea albuşul
şi oprea gălbenuşul
îl amesteca
cu piatră vânătă
şi punea ouăle
pe lângă foc
şi le cocea
încet în găoace
până le lega
şi le mesteca
cu leşie
şi ungea pielea
bolnavului
şi-i făcea baie
în copaie :
râie căiască,
porcească,
măgărească,
găinească,
curcească,
văcărească,
câinească,
pisicească,
păsărească
de nouă neamuri
Să ieşi din inima lui Ion
din inimă,
din ficaţi,
din piele,
de sub piele
cu toate mâncărimile,
cu toate scărpinăturile
şi să te usuci
să nu-l mai mănânci,
să-l laşi curat,
cum Dumnezeu l-a lăsat.
Leac din gura mea
de la Maica Precista
şi mai vârtos
de la Iisus Cristos.
Culese de la Cioacă Ioana, 77 ani
[top] |
