ANUL IV - Aparitie trimestrialã - Nr. 12 - 2004 Revisă de Cultură editată de Asociaţia Nova Internaţional cu sprijinul Episcopiei Argeşului şi Muscelului |
||
DIN SUMAR: • Constantin Noica: “Ce e etern şi ce e istoric în cultura românească” |
POEZIA CUSĂTURILOR DIN MUSCEL Vedem în cusăturile naţionale un simbol al vitalităţii şi al renaşterii poporului român „Comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de notiţe istorice, de crezări superstiţioase, de datini strămoşeşti şi mai cu seamă de frumuseţi poetice de originalitate şi fără seamăn în literaturile străine, poeziile populare compun o avere naţională demnă de a fi scoasă la lumină cu un titlu de glorie pentru naţia română” spunea în urmă cu peste 150 de ani Vasile Alecsandri. Se poate spune la fel despre ornameutica populară, despre cusătură, nu întâmplător denumită „cusătură naţională”. Ea ne reprezintă în faţa lumii ca popor harnic şi creativ, cu o sensibilitate remarcabilă şi cu un gust estetic fără greş, venind din străfunduri de istorie. „Ornameutica, acest fenomen specializat al artei populare, aprecia Lucian Blaga, este tocmai depozitarea tainelor colective ale fiecărei etnii.” Dacă limba română dovedeşte latinitatea noastră nu e greu să observăm că portul naţional conservă elementele dacice, organic legate de spaţiul geografic în care au vieţuit strămoşii noştri. Circulaţia motivelor ornamentale este o dovadă peremptorie privind relaţiile cu alte popoare, mai apropiate sau mai depărtate. Şi în ornameutică putem identifica componente ale spiritualităţii indo-europene străvechi. Ne înclinăm în faţa nenumăraţilor creatori de frumos de ieri şi de azi, care au adăugat frumuseţilor în care Dumnezeu ne-a binecuvântat pământul pe cele create de mâna lor, cu inegalabilă răbdare şi migală. Artişti fără să ştie, ei au transfigurat artistic „tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul…”, au recreat, nu au copiat, o lume pe care au privit-o cu aceeaşi dragoste şi sensibilitate cu care au creat poezia, cântecul şi dansul popular. Cultura populară e în mică măsură meşteşug ; în esenţă e artă adevărată, cu creatori anonimi, cu transmitere din generaţie în generaţie, cu caracter colectiv şi sincretic, ca şi poezia populară. Risipa aceasta de frumuseţe care a subliniat zvelteţea trupului, care a împodobit casa, care a însoţit oamenii la evenimentele esenţiale ale vieţii lor, s-a făurit cu cele mai modeste mijloace. E o dovadă de robusteţe morală să converteşti sărăcia în frumuseţe, care are, poate, egal doar în alegoria moarte-nuntă prezentă în balada „Mioriţa” şi în poezia obiceiurilor. Credem că e de datoria noastră să aducem în mileniul al treilea, printre bunurile noastre cele mai de preţ, cusăturile naţionale, aceste semne ale nobleţei de suflet a femeilor române. Din fericire Muscelul, acest mirific pământ românesc „dăruit cu posteritate şi imaginaţie impetuoasă „(Fănuş Neagu) păstrează astfel de comori. Privind cusăturile de Muscel la Muzeul de Etnografie al oraşului, în muzeul Colegiului Pedagogic „Carol I” sau la sărbătorile tradiţionale din multe sate din zonă, spiritul se bucură să descopere o întreagă lume, cu tot farmecul ei. Cele mai răspândite motive ornamentale din Muscel sunt cele geometrice. Realitatea e stilizată până la esenţe, concretizând ideea că „există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia”, cum spune un ilustru muscelean, matematicianul şi poetul Ion Barbu. Figura geometrică specifică e rombul în care se înscriu flori stilizate, cruci, steluţe şi alte motive geometrice, într-o îmbinare măiestrită, plină de fantezie, în care se aplică principii complicate ale simetriei. Spaţiul e bogat ornamentat, aproape nu se mai vede pauza. La costumul femeiesc albul rămas e „firuit”, sau acoperit cu mărgele şi fluturi. Socotim drept primă atestare a portului din Argeş şi Muscel pictura murală datând din prima jumătate a secolului al XVI-lea, aflată în pronaosul Mănăstiri Argeşului, care îi reprezintă pe ctitori : Neagoe Basarab, Despina Doamna şi copiii – Teodosie, Petru. Ioan, Stana, Roxandra şi Anghelina. Semnificativ este faptul că la noi costumul popular a influenţat costumul de curte şi nu invers. |