Întoarcere la pagina principală Numărul curent al revistei Satul Natal Informatii despre revista Satul Natal si Asociatia Nova International Aici puteti afla detalii despre modul în care ne puteti contacta Linkuri cãtre alte pagini web

ANUL IV - Aparitie trimestrialã - Nr. 11 - 2004
Revistă de cultură pentru sate editată de Asociaţia Nova Internaţional cu sprijinul: Episcopiei Argeşului şi Muscelului, Consiliului Local al Primăriei - Piteşti, Centrului Cultural din Piteşti

Pagina: Precedentă - 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 12 - 13 - 14 - 15 - 16 - 17 - 18 - 19 - 20 - 21 - 22 - 23 - 24 - Următoare

DIN SUMAR:

• Alexandru Mateevici «poetul limbii noastre»
• Întoarcerea fiului către sat • Interviu cu prof. dr. Adriana Rujan
Catrene umoristice - Ioan Nelu Vişan
• Mărturisiri - Radu Octavian Maier
Leonid Dimov - Poeme
• Miracole ale copilăriei - Denisa Popescu
• Profil - Valentin Crucianu - reportaj de Elisaveta Novac
• Din viaţa rromilor: Lungul drum al întoarcerii către nicăieri - Fevronia Novac - Canada
• Din legendele satului: Jidovul
• Păstorul satului - Prof. Cezar Bădescu
• Impresii despre satul natal
Din creaţiile copiilor de la Vultureşti
• Nichifor Crainic - Poeme religioase

«Sunt robul Tău, românul anonim»

NICHIFOR CRAINIC

Rugăciune

Ca un miros suav de micşunea.
Străbate-mi iar cu harul Tău, Iisuse,
Îngenuncherea inimii supuse,
Lumina mea şi mântuirea mea.

Cu simţurile sub zăvoare puse,
Deşert de lume te voi aştepta,
La mine intri în cămara Ta,
Lumina mea, şi dorul meu, Iisuse.

Tu care vremuieşti în omul dornic
Nemărginirea Ta de Dumnezeu,
Ca-ntr-o pădure sunetul de gornic.

Sau aurul în grunj de minereu,
Rămâi în mine să te simt statornic
Contemporanul spiritului meu.


[top]

Rugăciunea din amurg

Mă rog şi pentru viii şi pentru morţii mei,
Totuna-mi sunt acum părtaşii şi duşmanii,
Cu ei deopotrivă mi-am sfărâmat eu anii,
Şi dragostea şi vrajba le-am împărţit cu ei.

Pe morţi în rugăciunea de seară mi-i culeg.
Aceştia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avânturi şi-au fost pogorăminte.
Puţin în fiecare, în toţi am fost întreg.
De viforele vieţii ei sunt acum deşerţi,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce rămâne ?
Zdrobita rugăciune la mila Ta, Stăpâne,
Sunt şi eu printre morţii rugându-mă să-i ierţi.

Şi adunându-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pământul încunună :
Tu dă-le, Doamne, dă-le cu toată mâna bună
Târzia-nţelepciune din tristul meu amurg.


[top]

Vecernie

Pe-aici, în sus, e schitul la capăt de colnic
L-a zugrăvit pe vremuri Ilarion cel drept
Cu sfinţi între ştergare de galben borangic
Şi sfinte-mbrobodite cu icuşari pe piept.

Auzi, un clopot mişcă văzduhul peste munţi
Şi se bolţeşte-n sunet cât cerul de mărgean
De dincolo de lume te cheamă să renunţi
O taină fără moarte la veacul pământean.

Vom asculta din strană vecernia-n sobor
Când intră-n schit odată cu pasul serii lent
În murmure ca zvonul albinelor în zbor
Năluci călătoriile din Vechiul testament.

Cu aur pe odăjdii, îmbălsămaţii tei
Vor îngâna soborul prin geamurile mici.
Eu recita-voi psalmul sublim 103,
Iar tu Lumină lină m-aş bucura să zici.

Când, la sfârşitul slujbei, vom săruta sfios
Argintul sfintei scoarţe de Evangheliar,
Ne va părea o clipă că ne-a zărit Cristos
Mişcând încet perdeaua intrării în altar.


[top]

Singurătate

Ascult la miază-noapte: fierbe ura,
Ascult la miază-zi: m-ar vrea răspuns
Şi clănţăne o haită în apus
Când namila din zori îşi cască gura.

O, Doamne, mântuirea mea-ntre naţii !
Eu vin prin vântuieli de uragan
Din geniul mediteranean –
Sub laur antic mi-au rămas penaţii.

Sunt robul Tău, românul anonim,
Şi-n umbra bizantinelor cupole
Port sângele Eternei Metropole
Şi mirul Noului Ierusalim.


[top]

De profundis

Străbunii mei din vremuri legendare,
Al vostru suflet de umili ţărani
A dormitat sub secolii tirani
Ca sub un greu de lespezi funerare.

Dar din adâncul miilor de ani,
Tot ce-a mocnit în voi – frumos şi mare –
Irumpe-n mine ca o-nvâlvorare
Spre ceru-ncins în zboruri de vultani.

În sânge-mi arde dorul vostru scris:
Urcaţi prin mine, către biruinţă,
Şi-aşa cum ale voastre toate mi-s,

Vă răzbunaţi, că tânăra-mi fiinţă
A pâlpâit lumina unui vis
Şi s-a zbătut suprema năzuinţă.


[top]

Arta şi iubirea

Cu deopotrivă vrăji mistuitoare
Voi amândouă vă-mpletiţi în mers :
Ne doare dulce un surâs neşters
Cum cizelarea unui vers ne doare.

Dar muzica sonoră dintr-un vers
Şi ritmul inimii tremurătoare
Ne toarnă-n suflet marea sărbătoare
A armoniilot din univers.

Slăvite fiţi de-a pururi şi sfinte,
Voi, forţe ale artei şi iubirii ;
Voi ardeţi raze-n plânsul omenirii,

Senine flori pe-o jale de morminte,
Prin voi ne fulgeră o clipă-n minte
Eternul zâmbet al Dumnezeirii.


[top]

Imagini din aceastã paginã