DIN SUMAR:

• Alexandru Mateevici «poetul limbii noastre»
• Întoarcerea fiului către sat • Interviu cu prof. dr. Adriana Rujan
• Catrene umoristice - Ioan Nelu Vişan
• Mărturisiri - Radu Octavian Maier
• Leonid Dimov - Poeme
• Miracole ale copilăriei - Denisa Popescu
• Profil - Valentin Crucianu - reportaj de Elisaveta Novac
• Din viaţa rromilor: Lungul drum al întoarcerii către nicăieri - Fevronia Novac - Canada
• Din legendele satului: Jidovul
• Păstorul satului - Prof. Cezar Bădescu
• Impresii despre satul natal
• Din creaţiile copiilor de la Vultureşti
• Nichifor Crainic - Poeme religioase

EUGEN SIMION

Nu mai există, în mod sigur, clasa ţărănească pe care o ştim din literatură şi,
unii dintre noi, din copilăria noastră

Nu mai există, în mod sigur, clasa ţărănească pe care o ştim din literatură şi, unii dintre noi, din copilăria noastră. Comunismul a spulberat-o (una din marile lui crime), capitalismul sălbatic de azi o supune unei terapii de şoc. « Navetiştii » de care vorbeşti au murit sau îşi mănâncă azi amărâta lor pensie. Alţii – care au muncit patruzeci de ani – în gospodăriile colective – n-o au nici pe aceasta.

Merg aproape săptămânal în mica localitate din Prahova unde m-am născut şi mi-am amenajat o casă de vacanţă în casa familială : satul tradiţional, satul lui Blaga (veşnicia…) nu mai este decât o fantasmă literară. Azi este o comunitate în plină transformare, unii se descurcă, şi-au ridicat case frumoase, fac mici afaceri, prind din mers meserii bănoase, prosperă (ceea ce este încurajator), alţii sărăcesc. Pământul nu-i ajută să trăiască. Şi-au recăpătat în bună parte bunurile (în speţă pământul) dar nu mai sunt ţărani care să-l lucreze.

Ce-i de făcut ? Neîndoios : formarea unei clase de fermieri, agricultură intensivă, protecţia produselor naţionale, un sistem coerent de desfacere a produselor, intimidarea şi, în cele din urmă, eliminarea clasei de intermediari care umflă inadmisibil preţurile şi, mai ales, burse pentru copiii de ţărani. Este aspectul cel mai alarmant, am mai vorbit despre el. Ar trebui ca neîntârziat Ministerul Educaţiei să înfiinţeze un sistem de concurs în toate judeţele începând cu clasa a IX-a la şcolile importante : (burse cîştigate prin concurs) pentru copiii din mediul rural. Acelaşi sistem să acţioneze şi în universităţile noastre. Chiar în universităţile particulare. Am auzit că exista deja această iniţiativă la unele universităţi.

Nu vom reface, desigur, cu aceste măsuri clasa ţărănească. Ea va evolua, se va sincroniza cu societatea românească, nu putem transforma satul românesc într-un muzeu. Trebuie doar să-l ajutam să iasă din mizerie şi trebuie să-i cultivăm, lucid, tradiţiile lui culturale, vechi şi profunde.(…) Dispreţul elitist…El există, întradevăr. N-ai observat, Andrei Grigor, că puţini dintre intelectualii de azi mai au curajul să mărturisească faptul că vin din lumea ţărănească ? Mie nu-mi plac poporaniştii, nu mi-au placut, la drept vorbind, niciodată. O speţă care a proliferat în regimul totalitar. Am discutat deseori cu Marin Preda acest fenomen : de unde au apărut aceşti indivizi care, în fond, nu respectă legile morale şi spirituale ? Aceşti indivizi şmecheri, profund mediocri, descurcăreţi, totdeauna în preajma pu-terii ?…Ei nu reprezentau, în nici un caz, valorile lumii ţărăneşti. Preda a analizat în “Cel mai iubit dintre pământeni”, psihologia acestei noi categorii sociale în stilul lui caracteristic, care este acela al unui realist plin de cruzime şi obsedat de adevăr.

Nu-mi place, repet, acest tip de «poporanism », emanaţie nu a satului tradiţional, ci a mahalalei satului… Am, în schimb, o mare stimă şi pot să spun, o mare iubire spirituală pentru lumea ţărănească. Am spus şi ...

- continuare în pagina 2 -