DIN SUMAR:

• Alexandru Mateevici «poetul limbii noastre»
• Întoarcerea fiului către sat • Interviu cu prof. dr. Adriana Rujan
• Catrene umoristice - Ioan Nelu Vişan
• Mărturisiri - Radu Octavian Maier
• Leonid Dimov - Poeme
• Miracole ale copilăriei - Denisa Popescu
• Profil - Valentin Crucianu - reportaj de Elisaveta Novac
• Din viaţa rromilor: Lungul drum al întoarcerii către nicăieri - Fevronia Novac - Canada
• Din legendele satului: Jidovul
• Păstorul satului - Prof. Cezar Bădescu
• Impresii despre satul natal
• Din creaţiile copiilor de la Vultureşti
• Nichifor Crainic - Poeme religioase

IMPRESII DESPRE SATUL NATAL

Superioritatea morală şi efortul lui Don Quijote de a stărui în ideal

- urmare din pagina 21 -

Există şi reversul medaliei, deoarece, urmărind cum îşi continuă Laurenţiu Dumitru demersul, avem sentimentul că se îmbracă în armură, îşi ia spada şi descinde pe câmpul de bătaie : „Unde e viaţa satului de altădată ? Unde-i limba cea dulce si frumoasă, unde-i portul şi cântul ? Unde-s tradiţiile, datinile? Satul românesc (ca şi întreaga noastră societate) trece printr-o criză morală fără precedent, accentuată de criza economică şi gravele disfuncţii sociale. El nu mai e deloc ceea ce a fost. Nu ştiu cum arăta satul pe vremea lui Blaga, dar cu siguranţă că degradarea prin care trece el acum nu l-ar mai fi inspirat pe poet să spună că „veşnicia s-a născut la sat”…Ţăranii (în limbajul tinerimii citadine „ţăran” are sens peiorativ) se îmbracă de la second-hand, ascultă cele mai triviale manele – de la bătrânii cu un picior în groapă până la elevii de clasa I, care nu ştiu încă să scrie, dar ştiu versuri din Adrian Minune. Nu era prea departe de adevăr primarul Iaşilor, C. Simirad, când afirma cu durere că suntem „o ţară de manielişti şi de tineri docili”. Pe uliţele satului stau copii agramaţi şi murdari de care nu se ocupă nimeni, abandonul şcolar e în creştere, bătrânii bârfesc, drăcuie, beau şi cad prin cârciumi. Vecinii ce se cunosc de-o viaţă îşi dau în cap cu sapa pentru doi metri de pământ, iar babele fără de Dumnezeu, deşi n-au văzut Harry Potter, ghicesc şi descântă pentru un sfert din sat.

Revolta profesorului Laurenţiu Dumitru, seamănă a contaminare cu ideea de a lupta împotriva răului social, lucru care i se întâmplă, în cele din urmă şi lui Sancho Panza, semn că idealul nu moare, ci se transmite de la personaj la personaj. Este visul către care năzuim şi noi : contaminarea. Azi Laurenţiu Dumitru, mâine, cine ştie…

Superioritatea morală şi efortul lui Don Quijote de a stărui în lupta pentru atingerea idealului, constituie o sursă plină de curaj, de energie şi de închipuire necesară, nouă, celor ce trăim o astfel de experienţă. Şi cred că suntem mulţi fii ai satului, care năzuim să trăim împreună , măcar o clipă, în ideal.

Elisaveta Novac

Din creaţiile copiilor din Vultureşti

Frunza autoare

Şoptită la ureche. Poveste.
Frunza autoare
Într-o zi cu soare
A devenit povestitoare
Despre o lume aleasă
În care murmură viaţa ei luminoasă :
„Ascultaţi cu
luare-aminte
Melodioasele mele
cuvinte
Care se nasc din ierni
geroase
Din primăveri frumoase,
Din veri fierbinţi
Şi din toamne cuminţi…
De la păsări am învăţat
să cânt,
Să mă leagăn ştiu
de la vânt,
Să fiu vioaie
Ştiu de la ploaie
Iar gândurile-mi strălucesc de la stele.
Cam acesta ar fi
pe scurt
Povestea vieţii mele..
Şi ca sa va fiu pe plac
Vă mărturisesc
cu bucurie
Ca sunt fiica unui copac
Ce trăieşte-n câmpie”

Ana Adelina Maria clasa a V-a – 11 ani

Fulgul nevăzut

Era o dată, mai demult,
Un fulg de nea,
Dar nevăzut.
Tot suspina
Şi implora
Milă de la toţi cerea :
„Florilor, surorilor,
fiice ale culorilor
nu vă cer decât o roată
colorată şi crestată
din minunea de culori
ce-o purtaţi la sărbători !”
Florile nu-l ascultau
De departe îl priveau
Cu privirile ferite
Că e rece şi ucide.
Dar fulgul nu se lăsa
Şi la ghiocel pleca.
Ghiocelul înflorea
Şi pe fulg îmbrăţişa

Şi cu el se ridica
Un clopoţel de argint
De lumină strălucind
Şi-n grădini se aşeza
Cu primăvara-n priviri
Să ne bucurăm de ea.

Dumitru Larisa Elena clasa a V-a – 11 ani