Întoarcere la pagina principală Numărul curent al revistei Satul Natal Informatii despre revista Satul Natal si Asociatia Nova International Aici puteti afla detalii despre modul în care ne puteti contacta Linkuri cãtre alte pagini web
ANUL IV - Aparitie trimestrialã - Nr. 11 - 2004
Revistă de cultură pentru sate editată de Asociaţia Nova Internaţional cu sprijinul: Episcopiei Argeşului şi Muscelului, Consiliului Local al Primăriei - Piteşti, Centrului Cultural din Piteşti
Pagina: Precedentă - 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 - 12 - 13 - 14 - 15 - 16 - 17 - 18 - 19 - 20 - 21 - 22 - 23 - 24 - Următoare

DIN SUMAR:

• Alexandru Mateevici «poetul limbii noastre»
• Întoarcerea fiului către sat • Interviu cu prof. dr. Adriana Rujan
Catrene umoristice - Ioan Nelu Vişan
• Mărturisiri - Radu Octavian Maier
Leonid Dimov - Poeme
• Miracole ale copilăriei - Denisa Popescu
• Profil - Valentin Crucianu - reportaj de Elisaveta Novac
• Din viaţa rromilor: Lungul drum al întoarcerii către nicăieri - Fevronia Novac - Canada
• Din legendele satului: Jidovul
• Păstorul satului - Prof. Cezar Bădescu
• Impresii despre satul natal
Din creaţiile copiilor de la Vultureşti
• Nichifor Crainic - Poeme religioase

DIN VIAŢA RROMILOR

Lungul drum al întoarcerii către nicăieri.
Mărturia Isabelei Fonseca despre odiseea poporului rrom

Isabel Fonseca. Enterrez-moi debout, L’Odysée des Tziganes. Traducere din engleza de Laurent Bury. Editura Albin Michel, 2003, c. 1995, 352 p. Isabel Fonseca îsi începe cartea despre odiseea ţiganilor cu povestea tragică a extraordinarei poete Papusza, ţigancă poloneză care a scris învingând toate interdicţiile tribului ei şi care a fost distrusă de conflcitul între tradiţiile poporului ei şi cele ale ţării de adopţiune şi de manipulări politice. Un poet polonez, Jerzy Ficowski, a descoperit-o în 1942 şi a încurajat-o pe Papusza să scrie pentru publicare. Dar Ficowski venea dintr-o cultură cu totul diferită de cea a Papuszei. El credea că sedentarizarea forţată a ţiganilor de după razboi ar fi putut fi benefică pentru educaţia şi emanciparea lor. El s-a servit, deşi în mod naiv, de Papusza şi de poezia ei ca purtătoare de cuvânt ale sedentarizării care de fapt era refuzată de ţigani. Aceştia au considerat-o pe Papusza colaboratoare a gadgelor şi deci impură (mahrime sau magherdi); au judecat-o şi au exclus-o din grup. Ca urmare, poeta a petrecut 8 luni într-un spital psihiatric în Silesia, după care a trăit încă 34 de ani, până în 1987, într-o izolare totală (Fonseca 16-17). Papusza şi-a distrus cele multe din poeme (aproape 300) arzându-le de teama repercusiunilor grupului său. La sfârşitul vieţii devenise, spune Fonseca, “ ceea ce desemna numele său: o păpuşă, mută şi abandonată. În afară de o scurtă perioadă la sfârşitul anilor 1960, în care a creat câteva din cele mai frumoase poeme ale sale, Papusza nu a mai cântat niciodataă” (Fonseca 17). Poemele sale erau în adevăr cântece evocând nostalgia vieţii grupului său. Traduc aici un poem-cântec reprodus de Fonseca din repertoriul Papuszei:

Doamne, unde să mă duc?
Ce pot să fac?
Unde aş găsi
Legendele şi cântecele?
Nu m duc în pădure,
Nu dau peste fluvii.
O, tu, copacule, tatăl meu,
Tatăl meu negru!

Vremea ţiganilor călători
A trecut demult
Dar eu îi întrezăresc încă, strălucitori,
Puternici şi limpezi ca apa
Pe care o auzim
Vagabondând
Când vrea să ne vorbească.

Dar, sărmana, nu poate vorbi [...]

[...] apa nu se uită înapoi.
Ea fuge, se duce mereu mai departe,
Unde ochii n-or s-o mai vadă,
Apa care vagabondează.

Fonseca observă că nostalgia e esenţa cântecului ţigan. Autoarea se întreabă care e obiectul acestei nostalgii, din moment ce ţiganii nu visează să se întoarcă într-o ţară care ar fi a lor. Într-un pasaj care e dintre cele mai sensibile din cartea ei, Fonseca explică:

“Nostos înseamnă “întoarcere la vatră” în greacă; ţiganii nu au vatră şi, fapt probabil unic printre popoare, nu visează să aibă o patrie. Utopia, sau topos, înseamnă “nicăieri”. Nostalgia pentru nicăieri: întoarcerea către nicăieri. O lungo drum. Un drum lung” (Fonseca 13).

Poştaşul din Bolintin

O carte eclectică în sensul că asamblează aspecte autobiofrafice, critică literară, istorie, sociologie şi opinii politice, Odiseea Tiganilor este călătoria Isabelei Fonseca în lumea rromilor care o fascinează şi căreia autoarea încearcă să îi facă un serviciu mărturisind despre suferinţele şi persecuţiile acestui popor opresat. Chiar dacă uneori informaţia pe care o prezintă nu e corectă, cifrele sunt de multe ori aproximative, Fonseca, lingvista de profesiune, reuşeste în întreprinderea ei de a-i sensibiliza pe cititori şi a-i îndemna să judece nedreptatea istorică ce îi urmăreşte pe rromi până în ziua de azi.

Ca româncă, am tresărit citind anumite capitole, mai ales prima mărturie despre România şi tratamentul rromilor în ţara mea. Tonul autoarei e foarte îndârjit împotriva României, ţara care reiese din cartea ei ca fiind cea mai ...

- continuare în pagina 16 -


[top]

Imagini din aceastã paginã

Vlăduţ Iosif