Cine
pune urechea la Pãmântul Tãrii... îl aude.
În lumina veacurilor istoriei, tãranul ne-a pãstrat
sângele, limba, credinta, spiritul, hotarele, Tara.
ION
MIHALACHE
(15 FEBRUARIE 1882 - 5 FEBRUARIE 1963)
Bunicii,
strãbunicii si strãmosii lui Ion Mihalache au fost tãrani
aserviti, clãcasi sau rumâni. El este o dovadã elocventã
a izvorului imens de valori ce sãlãsluieste în rândul
locuitorilor satului. Cei care au conditii de studiu, dacã sunt
înzestrati cu capacitãti intelectuale, cu vointã
si cu putere de muncã, ajung în vârful piramidei.
Cele mai elocvente exemple sunt ascensiunea politicã a lui Ion
Mihalache si cariera militarã strãlucitã a generalului
de corp de armatã Constantin Cristescu, din Pãduretii
Argesului.
În octombrie 1895, Constantin Dobrescu Arges, Ion Rãdoi,
Alexandru Vãlescu si Dincã Schileru au încercat
sã creeze o Partidã Tãrãneascã, ce
n-a supravietuit decât pânã în 1899. Vasile
M. Kogãlniceanu, Ion Rãdoi, Alexandru Rãdoi, Dincã
Schileru, cu Ion Mihalache, încearcã, în septembrie
1906, sã fondeze un Partid Tãrãnesc, dar arestarea
unora dintre ei, în primãvara anului 1907, duce la esuarea
acestei noi tentative. Numai Ion Mihalache a reusit, la 5 decembrie
1918, cã înfiinteze un partid tãrãnesc viabil,
care încã de la alegerile din noiembrie 1919 a beneficiat
de un mare numãr de voturi, ce i-a permis sã ajungã
la guvern, în cadrul Blocului National si Democratic, împreunã
cu Partidul National Român din Transilvania, Partidul Nationalist
Democrat al lui N. Iorga si grupãrile conduse de N. Lupu, Inculet
si Nistor. La 9 decembrie 1919, Nicolae Iorga si basarabenii îl
propun la presedintia Adunãrii Deputatilor, iar la
16 decembrie devine ministru al Agriculturii si Domeniilor. Propunând
o lege agrarã prea radicalã, guvernul prezidat de Alexandru
Vaida Voievod a fost demis de cãtre regele Ferdinand I, la 20
martie 1920.
Ion Mihalache, sprijinit de cãtre savantul Vasile Pârvan,
în februarie 1919 transformã Partidul Tãrãnesc
în Partidul Tãrãnesc si Muncitoresc, atrãgând
în rândurile noii alcãtuiri politice intelectuali
de prestigiu ca I. Borcea, P. Bujor sau C.I. Parhon. Noua denumire a
partidului nu se va impune, fiind pãstratã denumirea Partidul
Tãrãnesc.
Între anii 1919-1922 editeazã gazeta „Tara Nouã“,
cu participarea unor intelectuali si gazetari strãluciti ca Eugen
Crãciun, Eugen Filotti, Gib Mihãescu, Cezar Petrescu si
Pamfil Seicaru. Va conduce Partidul Tãrãnesc pânã
la fuziunea din 10 octombrie cu Partidul National, formându-se
Partidul National Tãrãnesc. Noul partid va fi condus de
cãtre Iuliu Maniu, din 1926 pânã în 1933.
În anul 1931, la plecarea lui Maniu în strãinãtate,
Mihalache va prelua sefia provizorie a partidului. Între 1933
si 1937, Ion Mihalache va fi conducãtorul efectiv al Partidului
National Tãrãnesc, iar dupã demisia lui Mihalache,
Iuliu Maniu va reveni la conducerea partidului pânã la
dizolvarea lui, în anul 1947.
Ion Mihalache are, deci, meritul de a fi creat si condus Partidul Tãrãnesc
care, prin unificarea cu Partidul National, devine Partidul National
Tãrãnesc, unul dintre cele mai importante partide politice
existente în România Mare, situându-se la stânga
esichierului politic al partidelor guvernamentale. Ca deputat, s-a remarcat
drept un orator strãlucit, cult, apãrãtor înfocat
al drepturilor tãrãnimii. În perioada alegerilor,
nu numai cã a fost combãtut, ceea ce era firesc, dar a
suferit persecutii, prigoniri, arestãri si chiar bãtãi
din partea autoritãtilor. În ciuda acestor încãlcãri
brutale ale drepturilor cetãtenesti, a fost ales, mai tot timpul,
si în mai multe judete deodatã: Muscel, Brãila,
Teleorman, Constanta, Iasi, Prahova si Râmnicul Sãrat.
Ca ministru al Agriculturii, în anii 1929-1930, a desfãsurat
o activitate prodigioasã. Vrednicul învãtãtor
este autorul mai multor legi care se refereau la:
- Crearea de silozuri;
- Reorganizarea Casei Rurale;
- Legea pescãriilor si ameliorãrii regiunilor inundabile
ale Dunãrii;
- Înfiintarea Academiilor de Înalte Studii Agronomice;
- Organizarea învãtãmântului agricol si a
învãtãmântului casnic;
- Organizarea Creditului Funciar Rural si a Creditului Agricol;
- Legea pentru circulatia pãmânturilor cultivabile dobândite
prin expropriere;
- Legea pentru plantarea drumurilor publice, a pãsunilor si hotarelor
lor;
- Legea pentru ameliorarea terenurilor degradate;
- Legea pentru preferinta acordatã invalizilor, vãduvelor
si orfanilor de rãzboi la împroprietãrire;
- Legea pentru oprirea plantãrii viilor cu hibrizi producãtori
directi;
- Legea colonizãrii;
- Legea exportului de animale;
- Legea pentru organizarea Camerelor de Agriculturã;
- Legea asupra productiei si desfacerii alcoolului si a bãuturilor
alcoolice;
- Legea comasãrilor în Cadrilater.
La 7 iunie 1931 refuzã sã preia conducerea guvernului
de la Maniu.
Între 8 si 13 iunie 1931 este ministrul Agriculturii si Domeniilor
în Guvernul G.G. Mironescu si, de la 10 iunie, în Guvernul
Iuliu Maniu. Guvernul Alexandru Vaida Voievod functioneazã fãrã
Mihalache în lunile mai si iunie 1932. La 11 august devine ministru
de Interne în Guvernul Vaida si de la 20 octombrie 1932 - în
Guvernul Maniu. În luna ianuarie 1933 demisioneazã pentru
cã regele Carol al II-lea n-a vrut sã-l demitã
pe generalul C. Dumitrescu, comandantul Jandarmeriei, tatãl secretarului
particular al regelui, si pe pe colonelul Gabriel Marinescu, prefectul
Politiei Capitalei.
La 14 ianuarie 1933 se formeazã Guvernul Alexandru Vaida Voievod
fãrã Mihalache. În februarie-aprilie participã
la Conferinta Dezarmãrii, cu N. Titulescu si C. Antoniade. Si
în decembrie 1937 refuzã sefia unui guvern, în care
trebuia sã fie si Al. Vaida Voievod, pentru cã nu era
de acord, încã din anul 1935, cu teza acestuia „Numerus
valahicus“.
A mai refuzat, în iunie 1941, postul de vicepresedinte al Consiliului
de Ministri si, în octombrie 1945, postul de prim-ministru, în
locul lui Petru Groza, oferit de Lucretiu Pãtrãscanu.
Întâlnirea a fost mijlocitã de cãtre Mihai
Ralea. Ca luptãtor pentru o agriculturã modernã,
mecanizatã, organizeazã si prezideazã, la Bucuresti,
al XIV-lea Congres International al Agriculturii, între 7 si 11
iunie 1919, cu reprezentanti din 44 de tãri. Pe data de 12 iunie,
o parte a delegatilor au vizitat si actualul judet Arges. Au fost primiti
de prefectii de Arges si Muscel: Armand Cãlinescu si Alexandru
Musatescu, în Parcul Trivalea, unde s-a organizat un târg
cu produse agricole, cu fete si flãcãi în costume
populare si cu diferite cârciumi, prãvãlii si distractii
nationale. La Ferma Florica au apreciat pãsãrile, vitele
cornute, caii si porcii de rasã, fiind primiti de Vintilã
si Constantin (Dinu) Brãtianu si de Alexandru Niculescu Dorobantã.
Dupã vizitarea mausoleului si a casei bãtrânesti,
le-a fost servitã o gustare de cãtre Eliza I.I.C. Brãtianu.
Fierbintele sãu patriotism rezidã si din vitejia doveditã
în Rãzboiul pentru Întregirea Neamului, rãsplãtitã
prin Ordinul militar „Mihai Viteazul“, cls. a III-a, si
decorarea, la 21 august 1920, în Parcul „Carol“, cu
Legiunea de Onoare, oferitã de cãtre maresalul Joffre,
de declaratia din Consiliul de Coroanã, din 30-31 august 1940:
„Frontierele unei tãri se apãrã, nu se discutã“,
de participarea la eliberarea Basarabiei ca voluntar si de refuzul din
1953 de a da o declaratie de capitulare si colaborare cu comunistii,
de genul celor obtinute de la Gheorghe Tãtãrãscu
si de la Titel Petrescu.
Din conceptia politicã a lui Ion Mihalache am selectat câteva
dintre gândurile sale:
„Cine pune urechea la Pãmântul Tãrii... îl
aude. În lumina veacurilor istoriei, tãranul ne-a pãstrat
sângele, limba, credinta, spiritul, hotarele, Tara“;
„În decursul istoriei, tãrãnimea a fost izolatã
cu desãvârsire de viata politicã, lipsitã
de puterea de a-si trimite oamenii în Parlamentul Tãrii
si de a lua parte la elaborarea legilor si a altor acte politice în
stat“;
„Pãmântul trebuie sã fie al celor ce-l muncesc.
Mica proprietate trebuie sã fie bine organizatã, eficientã,
sã acopere nevoile familiei si sã desfacã propriile
produse în libertate.
La temelia constitutionalã a proprietãtii trebuie sã
stea principiul utilitãtii sociale, adicã sporirea productiei,
pe baze mecanizate si armonie socialã. Legile juridice trebuie
sã asigure consolidarea juridicã a micii proprietãti,
cadastrare si cãrti funciare“;
„La temelia statului românesc va trebui sã avem o
populatie muncitoare sãteascã si orãseneascã
plinã de viatã, sãnãtoasã, bine hrãnitã,
bine îmbrãcatã, cu locuinte confortabile, cu stiintã
de carte“;
„Un partid politic este expresia organicã a Natiei, cu
nevoile si aspiratiile ei; îsi are linia de orientare - drum de
viatã - luminatã si determinatã de douã
puncte. Punctul de plecare e obârsia lui, în echilibru de
forte sociale. Punctul de ajungere - destinul Neamului, în echilibrul
de forte internationale.“
Despre statul national-tãrãnesc:
„Un astfel de stat este cea mai puternicã pavãzã
împotriva comunismului - opunându-i-se o formã de
proprietate individualã, organizatã, rationalizatã,
în special prin disciplina cooperatiei generalizate în toate
domeniile ocupate de mica gospodãrie si mica industrie si capabilã
sã dea maximum de productie în calitate si cantitate“;
La 17 decembrie 1935 declarã, între altele:
„... lucru de mare pret este sã fie omul cinstit cu el
însusi, sã creadã. Nu pot suporta minciuna si farsa;
nu pot suporta actorul politic; nu pot suporta, mai ales, farsorii politici.“
„Ideea nationalã este însusi sângele conceptiei
national tãrãniste...
Nationalismul nu se importã, cum nu se importã apa curatã
de bãut. Ea iese din fântâna pãmântului
tãrii tale... Sufletul tãranului român - iatã
fântâna adevãratului nationalism românesc.
A îmbina ideea nationalã cu ideea socialã înseamnã
a realiza fapta înãltãrii natiunii... Pentru noi,
tãran este natie, este neam, este tarã. A fi tãrãnist
însemneazã a fi din nastere nationalist.
«Clasa tãrãneascã este natiunea însãsi»,
scria Eminescu...
M. Kogãlniceanu completa: «200 de familii boieresti nu
fac o natie».
Constiinta noastrã nationalã, nationalismul nostru nu
pot fi inspirate de nationalismul german sau italian...
Patriotismul si nationalismul meu au trecut marele examen al transeelor,
cu verificarea glontului. Acolo se verificã adevãratul
patriotism - cãci nu existã o unitate de mãsurã
mai sigurã decât glontul în fatã“;
1936: „România Nouã trebuie sã însemne,
... înainte de toate, România dreptãtii. Aceasta
înseamnã a face cu putintã fiecãruia locul
ce se cuvine capacitãtii sale de muncã, capacitãtii
sale de inteligentã, capacitãtii sale de talent, capacitãtii
sale de cinste, în ordinea socialã, în ordinea de
stat.
România Nouã este un stat de autoritate. În Tara
Fãrãdelegilor si a traditiei abuzurilor, unde anarhia
se cultivã de sus în jos, autoritate înseamnã,
însã, înainte de toate, înfrângerea abuzului,
domnia legilor, prestigiul moral la bazã. Si autoritatea moralã
se stabileste într-o tarã mãturându-se scara
de sus în jos.
Un singur mare dregãtor la spânzurãtoare valoreazã
mai mult pentru morala publicã decât o mie de mãrunti
agenti la închisoare.
Democratia nu înseamnã comunism. Comunismul înseamnã
dictatura minoritãtii, ca si fascismul, ca si nazismul. Democratia
este, prin urmare, baraj comunismului, baraj dictaturii albe si rosii.“
VASILE NOVAC
