ANUL II - Aparitie trimestrialã
Nr. 4 - Iulie, August, Septembrie 2002
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI
Ilustratii: Cercul de Artã „CROMO“, Albestii de Arges - lucrãri premiate la concursuri internationale

Din sumar:

Calinic Argatu - „Frumusetea lumii vãzute“
Interviu cu dl. Vasile Matei, inspector I.S.J. Arges
Ioana Ieronim - Poeme despre sat
Micii ambasadori ai artei în lume
Scriitori români cu satul în glas
Bãdesti - satul în vârstã de 650 de ani
Vasile Novac - Ion Mihalache
Federico Garcia Lorca - poeme
Ileana Mãlãncioiu - poeme

Cu greu îti alegi cuvintele spre a le asterne pe hârtie atunci când pasii te poartã pe aleile prãfuite de timp ale copilãriei, pe care multi dintre noi am petrecut-o într-unul dintre satele românesti pline de viatã, de istorie si de traditie. Am fost prezent si la sãrbãtorirea celui mai vechi sat din Tara Româneascã, Bãdesti, asezare situatã între zona dintre deal si munte, la poalele pãdurii seculare Voineagul, pe malul stâng al Râului Doamnei, nume cu rezonante istorice si legendare..
Fost sat domnesc, Bãdestii a fost proprietate a domnitorului Nicolae Alexandru Basarab, fiul marelui Basarab I, dãruit apoi prin hrisov Bisericii Domnesti din Câmpulung (actuala Mãnãstire Negru Vodã), în anul 1352. Dar documentele atestã cã satul Bãdesti exista din vremuri mult mai vechi. Vestigiile descoperite aici (un ciocan de piatrã, unelte de silex, un ou de cremene slefuit etc.) demonstreazã existenta vietii si deci a unei populatii si asezãri cu mult înainte de anul aparitiei în documente. De altfel, savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu recunostea cã Bãdestii este cea mai veche asezare ruralã din Tara Româneascã.
Satul Bãdesti face parte din comuna Pietrosani si se aflã la 3 km de localitatea Domnesti, la circa 20 km distantã de orasele Curtea de Arges si Câmpulung Muscel, cele douã capitale ale Tãrii Românesti si la 40 km de municipiul Pitesti.
Locuitorii satului Bãdesti s-au ocupat din cele mai vechi timpuri, ca si astãzi, cu pomicultura, cresterea vitelor, alãturi de prelucrarea manualã a lemnului de sitã, ulucã, doage, obezi etc. Este dotat, în acest sens, cu ateliere în care se aflã utilaje specifice cu care se realizeazã produse din lemn, mobilier sculptat etc. Astãzi localitatea numãrã 1500 de locuitori în circa 490 de familii.
Peste 150 de fii ai satului lucreazã în tarã sau peste hotare ca ingineri, medici, învãtãtori, profesori, meseriasi cu înaltã calificare, fãcând cinste satului care cu bãrbãtie poartã cele peste sase secole de existentã.
Si astfel, cum dintotdeauna românul a sãrbãtorit cum se cuvine evenimentele importante din viatã, lumea satului Bãdesti a sãrbãtorit în ziua de 7 septembrie a.c. onorabila vârstã de 650 de ani. S-au pregãtit frumos: au refãcut cãminul cultural, au inaugurat biblioteca sãteascã si un muzeu care cuprinde, pe lângã obiecte ale mestesugurilor traditionale, documente si fotografii ale principalelor evenimente din viata satului, printre care fotocopia documentului care atestã existenta satului în 1352.
Si cum la o asemenea sãrbãtoare nu puteau rãmâne singuri, alãturi de bãdesteni au participat personalitãti de seamã ale vietii publice românesti: presedintele Senatului României, domnul Nicolae Vãcãroiu, secretarul Senatului, domnul Constantin Nicolescu, ministrul Culturii si Cultelor, domnul academician Rãzvan Theodorescu, prefectul judetului Arges, Constantin Tãmagã, presedintele Consiliului Judetean Arges, Ion Mihãilescu, deputatii Gheorghe Marin, Ion Burnei, Dumitru Chiritã, Filip Georgescu, Ion Cârstoiu si Nicolae Leonãchescu, sefi ai serviciilor descentralizate din judet, primari din comunele învecinate, fii ai satului, personalitãti locale si sãteni.
Cu aceastã ocazie, inginerul Eugeniu Drãgusanu a lãsat actualilor locuitori, dar si celor din viitorime o frumoasã mostenire: Monografia satului Bãdesti - lucrare de referintã din care tinerii bãdesteni si nu numai ei vor afla lucruri interesante despre viata si activitatea pe aceste locuri încãrcate de istorie.
Sãrbãtoarea s-a încheiat, asa cum îi sade bine românului, în cântece si voie bunã. Au contribuit la buna dispozitie a celor prezenti orchestra de muzicã popularã „Doina Argesului“ a Teatrului „Al. Davila“ din Pitesti, ansamblul de dansuri populare al Casei de Culturã din Câmpulung Muscel, ansamblul de dansuri populare al Casei de Culturã din Curtea de Arges, ansamblul de dansuri populare „Posada“ din Curtea de Arges si un grup folcloric al Scolii Bãdesti.
Ziua de 7 septembrie va rãmâne în amintirea bãdestenilor, care au trãit clipe de neuitat, momente încãrcate de bucuria cunoasterii trecutului, de bucuria revederii cu cei plecati în lume din aceastã vatrã, clipe de ospitalitate fatã de invitati, dovedind cã satul românesc, prin forta lui secularã, va intra în istorie drept si neclintit. Copiii si tinerii au fost si ei martorii acestei aniversãri, împreunã cu dascãlii lor si cu sãtenii, cãrora le revine sarcina aleasã de a pãstra traditia si de a gãsi calea cãtre valorile trecutului si ale prezentului.

Sevastian Tudor

SÃRBÃTOAREA HÂRTIESTIULUI

Duminicã splendidã, însoritã. Puhoi de lume din susul si din josul Hârtiestiului lua drumul parcului aflat în fata primãriei din localitate, la sãrbãtoarea folcloricã „Floarea Argesului“. Oamenii stiau cã manifestarea trebuie sã fie cel putin de valoarea primelor trei editii ale anilor trecuti. Rãspunsul venea pe deplin acoperitor, optimist, categoric pozitiv, edificator de-a dreptul. Comuna, de fapt un sat al sãu, Lucieni, a împlinit de curând 565 de ani pe rãbojul istoriei. La 10 august 1437, voievodul Vlad Dracul, fiu al marelui voievod Mircea si aliat al comandantului de osti Iancu de Hunedoara în campania împotriva otomanilor, întãrea unor boieri tinuturile muscelene invocate.
Asadar, zi cu mare încãrcãturã emotional-sentimentalã pentru localnici, tot ce avea sã urmeze având s-o dovedeascã în totul, adeverind-o grãitor. Petrecerea începea cu o paradã a portului, jocului si cântecului popular, prin fata estradei ridicate în aer liber evoluând ansamblurile si formatiile artistice „Doruri muscelene“ - grupul bãrbãtesc din Vãcarea, Mihãiesti - 14 localnici parcã anume clãditi pentru muzica în formatie, de gen; „Argeselul“ din Boteni, dansatori fãrã egal ai brâului românesc; „Tinere talente“ - corul elevilor din Vulturesti si reprezentantii gazdelor. O deosebitã impresie lãsau interpreti veniti la sãrbãtoare de la Runcu, judetul Dâmbovita. „Doinitorii Runcului“ convingeau cã minunile creatiei noastre populare se aflã pretutindeni cu nesecate izvoare. Subliniem si valoarea microconcertelor oferite publicului de „voci“ prestigioase în concertul muzicii folclorice nationale, precum Elisabeta Turcu, Ilie Rosu, Polina Gheorghe si Alexandru Ploiesteanu.
Dincolo de importanta în sine a sãrbãtorii din duminica primei decade a lui Rãpciune, se cuvine a scoate în evidentã bucuria cã în viata noastrã cultural-artisticã se înscriu ca puncte luminoase cel putin patru actiuni care capãtã nu doar traditie în timp, dar si prestantã: „Rapsodia pãstoreascã“, serbare a oierilor ajunsã la editia a 32-a, desfãsuratã la Corbi, asezare montanã aflatã pe firul apei Râul Doamnei, „Brâul din Boteni“- prezent pentru a saptea oarã în competitia valorii, „Sârba din Berevoesti“ - cu o activitate bogatã în ultimii trei ani si, în sfârsit, „Floarea Argesului“, prezentã pe scenã în ziua sãrbãtoririi vârstei seculare a satului.
Spatiul muscelean adunã în grãdina sa cântecul si jocul muntenesc fãrã seamãn, lumea satului revenind la vechile traditii strãmosesti care rãmân neîntrecute în viers si armonie.

Prof. Constantin Cârstoiu

POEME DESPRE COPILÃRIE

Împlinire

Copilãria mea privea pe râul
Rodit cu cerul toamnei Argesene,
Copilãria mea privea pe grâul
De aur greu din lanuri moldovene.

Acum privesc la marea ce rodeste,
În umbrã si luminã, doar cu spume,
La pescãrusi, la pânza ce albeste
Pe tãrmul vrãjii regãsit în lume.

Copilãria mea era lãstunul
Din cuibul prins sub streasini de colinã,
Copilãria mea era cãtunul
De pe câmpii cu unduire linã.

Acum sunt valul nesfârsit ce tunã,
Purtând pe spate ceruri schimbãtoare,
Sunt pasãrea ce tipã prin furtunã
Cu aripi arcuite peste mare.

ION PILLAT

Eu n-am fost niciodatã copil

Suvoaie de vise se varsã în valea pustie,
Înfrunzesc portile si vântul
Cu brate de ape se zbate,
Ca pâinea caldã creste teama
„Nu sta sub stejar, cã trãsneste !“
Urgisita trecere peste deal,
Albãstrimea lunii,
Cearcãnul ei abstract,
Eclipsa de gând.

Nimic nu mai strãluceste în mine,
Poate copilãria,
Dar eu n-am fost niciodatã copil,
Pe poteci soarele îmi rãspunde
Nu ecou, nu mare, nu cer.

Ca un avion o pasãre zboarã,
Ca o închipuire, ca o lotcã strigoi
Si mã tem de gândul meu pui pândit de uliu,
Pitulice prin ierburile nicãieriului
„Toti pierd care-au gãsit din plin odatã“.

Unde e copilul ?,
Se auzi glasul judecãtorului
Cu o lãcustã pe deget.

Bãteau din aripi
Boala, spaima, foamea
Si necontenirea zãpezilor.

Dar eu n-am fost niciodatã copil,
N-am fost niciodatã copil.

Am fost un mic animal flãmând,
Asteptând picãtura si fãrâma
Din aria zeului de grâu.

Elisaveta Novac