Întoarcere la pagina principală Numărul curent al revistei Satul Natal Informatii despre revista Satul Natal si Asociatia Nova International Aici puteti afla detalii despre modul în care ne puteti contacta Linkuri cãtre alte pagini web

ANUL II - Aparitie trimestrialã
Nr. 4 - Iulie, August, Septembrie 2002
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI
Ilustratii: Cercul de Artã „CROMO“, Albestii de Arges - lucrãri premiate la concursuri internationale

Pagina 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Din sumar:

Calinic Argatu - „Frumusetea lumii vãzute“
Interviu cu dl. Vasile Matei, inspector I.S.J. Arges
Ioana Ieronim - Poeme despre sat
Micii ambasadori ai artei în lume
Scriitori români cu satul în glas
Bãdesti - satul în vârstã de 650 de ani
Vasile Novac - Ion Mihalache
Federico Garcia Lorca - poeme
Ileana Mãlãncioiu - poeme

„ÎNTOARCEREA FIULUI CÃTRE SAT“

Un izvor limpede, viu si nerãbdãtor sã stâmpere setea lumii de frumos si de armonie

- BARBARA HARRIS SMITH, ca director International Sudent Affairs, University of Rochester, ati cunoscut tineri români veniti la studii si, fãrã îndoialã, v-ati creat suficiente impresii despre ei si despre România.
- În 1980 am cunoscut primii români. Erau doi tineri fugiti din România înainte ca statul român sã acorde vize pentru America. Amândoi erau muzicieni si doreau sa studieze muzica. Auziserã cã universitatea noastrã este renumitã pentru studii muzicale si au rãmas aici. I-am condus sã viziteze locurile importante din oras. Erau fascinati de tot ce vad, de tot ce cunosc si stiau foarte bine limba englezã. Amândoi au fãcut carierã în America, tarã totdeauna interesatã sã pãstreze tineri valorosi. Fiind director cu studentii internationali vreme de 32 de ani, am cunoscut multi tineri veniti din România la studii. Primul lucru ce se poate constata la români, spre deosebire de alti tineri din Europa de Est, este cã se adapteazã foarte repede la noua culturã si sunt purtãtori ai unor cutume pe care au forta sã le pãstreze si sã le facã cunoscute. Sunt foarte destepti si foarte nerãbdãtori sã învete. Impresioneazã prin culturã, prin bagajul de cunostinte despre viatã si lume. Ei stiu mult si vor sã stie totul, ceea ce nu se întâmplã cu tânãrul american care se pregãteste, de regulã, într-o singurã directie.
- Tânãrul american are un loc confortabil, mai sigur.
- N-as zice, pentru cã aici existã concurentã. Si am vãzut numerosi români care le suflã posturile bune de sub nas americanilor. Nu e suficient sã fii american aici, ci trebuie sã fii foarte bun. Tinerii din tara dumneavoastrã sunt buni. Stiu geografie si istorie universalã, sunt stãpâni pe materiile lor si studiazã cu usurintã într-o a doua limbã, ceea ce le conferã o mobilitate a mintii. Ei sunt bine organizati, as zice chiar cã posedã un har ordonator.
- Ati avut studenti români care si-au plãtit studiile postuniversitare ?
- Niciodatã. Toti au avut burse de la guvernul american sau de la universitate. Si acest lucru este o dovadã a pregãtirii lor extraordinare. Burse se acordã foarte greu aici, iar ei le-au obtinut prin concurs si, mai mult, reusesc sã rãmânã în SUA si sã se impunã în plan social, economic si cultural. America în acest fel câstigã valori de pretutindeni, care poate în tãrile de unde provin nu s-ar putea afirma. Mi se pare corect cã o tarã cu posibilitãti materiale sã ajute tinerii înzestrati. Universitãtile americane practicã sistemul de învãtãmânt gratuit pentru studentii din tãrile sãrace. Multi dintre tineri se întorc în tãrile lor si, de asemenea, au libertatea s-o facã nestingheriti.
- În anul 1998, Congresul Academiei Româno-Americane a avut loc la University of Rochester, sub coordonarea directã a dumneavoastrã. Ati cunoscut multi români atunci?
- Am o amintire foarte frumoasã. Într-adevãr, am cunoscut foarte multi români, fiindcã marea parte a participantilor la congres au fost americani de origine românã. Dar am cunoscut foarte multi români din tara dumneavoastrã care au venit cu importante contributii la lucrãrile congresului. Cunoscusem tineri veniti la studii, dar o impresie foarte frumoasã despre România mi-am fãcut-o cu ocazia congresului. Mari personalitãti din tara dumneavoastrã am cunoscut atunci. Numele academicianului Dinu C. Giurescu ori al prof. emerit Radu Florescu si multi altii au dat o notã de înaltã tinutã lucrãrilor în plen. Îmi amintesc si numele colegului cu care ati venit de la Pitesti, Ioan Iosub, de grupul de la Târgoviste care ne-a cântat imnuri crestine, de participantii de la Cluj si, nu în ultimul rând, de grupul de la Bucuresti. Am multe amintiri frumoase de la congres. România este o tarã culturalã care întretine o atmosferã tipicã tãrilor mici, ce se fac cunoscute în lume prin atitudine creativã si nu contenesc sã-si pãstreze valorile si sã le dãruiascã lumii întregi. Si mai ales apreciez cã este o tarã crestinã. Eu, de asemenea, sunt crestinã si, fiind afroamericanã, am la origine o tarã micã si sãracã.
- Despre copiii satelor românesti ale cãror desene v-au „cutremurat“.
- Oh, a fost o revelatie pentru mine sã vizitez site-ul revistei Satul Natal de pe internet. Nu sunt copii, ci îngeri. Au harul Duhului Sfânt în ei. Sunt sigurã cã Dumnezeu va avea grijã de îngerii Lui si vor ajunge sã-si împlineascã fiecare vocatia. Acum cã mi-ati dãruit cele trei numere ale revistei am altã imagine despre valorile românesti. Ele tâsnesc precum un izvor limpede, viu si nerãbdãtor sã stâmpere setea lumii de frumos si de armonie.
- Colegii dumneavoastrã de la ISO povesteau despre un student român care a sosit în toamna aceasta si era chinuit de faptul cã plecase din satul lui, din Moldova, si-si lãsase pãrintii cu fânul nestrâns. Ei priveau ca aspect umoristic, dar noi, care cunoastem tinerii proveniti din satele românesti, stim cã rãmân foarte atasati de lumea lor si de grelele probleme de viatã ale familiilor din care provin si cã pentru tânãrul acesta era un motiv de tristete.
- Nu cunosc istoria aceasta. Dar tocmai de aceea reusesc ei în viatã, au o educatie pentru muncã si sunt implicati în problemele pãrintilor pe care îi lasã singuri. Acesta este un aspect trist al lucrurilor. Familia le duce dorul si grija, stiindu-i într-o lume diferitã de a lor, strãinã, dar, asa cum am spus, se acomodeazã foarte repede si îsi fac rosturile lor. Atunci toatã lumea e multumitã. Pãrintii pot fi mândri de ei si de împlinirile lor.
- Câteva vorbe despre prieteni si despre modul în care socializati.
- Grupul nostru e format din douã americance, o româncã si o afroamericanã, care sunt eu. Ne întâlnim cel putin o datã pe lunã si în pragul fiecãrei sãrbãtori religioase, cum ar fi Crãciunul, Pastele s.a. Relatia mea cu prietenele vechi a rãmas constantã. Noi, americanii, tinem foarte mult ca raporturile dintre noi sã fie armonioase si bazate pe sinceritate si încredere. Nu gãsesti usor prieteni si de aceea trebuie pãstrati cei pe care îi ai.
- Un mesaj pentru copiii si tinerii români de la sate.
- Sunt minunati si faptul cã existã persoane si asociatii care se intereseazã de soarta lor trebuie sã-i încurajeze. Cred cã sunt unici în lume prin talentul, imaginatia si sensibilitatea lor. Site-ul de pe internet le permite sã cãlãtoreascã prin lume cu admirabilele lor desene. Le doresc sã creascã frumosi, buni, sensibili si sã-si pãstreze întreaga viatã aceste calitãti.

[top]

Pictura ne invitã sã ne exprimãm
viziunile despre viatã…

Impresiile pe care le astern nu sunt impresii ale unui expert în artã, reflectã numai sentimentele pe care le am de câte ori privesc aceste desene. De când am fost copil am admirat întotdeauna pictura, de fapt, a fost unul dintre cele mai alese hobby-uri ale mele… Pictura ne invitã sã ne exprimãm viziunile despre viatã…
În primul moment în care am vãzut picturile m-am oprit asupra culorii care, fãrã îndoialã, reflectã bucurie si fericire. Dar dacã cineva se uitã mai aproape si mai atent la toate detaliile din fiecare picturã, simte cã artistul doreste sã ne spunã ceea ce este important pentru el/ea. Simbolul religios mã face sã cred cã artistul plaseazã viata spiritualã într-un loc foarte special din viata sa. Unul dintre desene reflectã viata într-o fermã si felul în care viata la tarã se desfãsoarã. Cele mai multe picturi au o temã comunã: comunitatea. Desenele nu contin numai o persoanã fericitã, ci foarte multe persoane fericite, si din nou am sentimentul cã artistul valorificã rolul social al comunitãtii, în care oamenii se bucurã sã stea de vorbã si sã-si împãrtãseascã vietile lor. Vãd, de asemenea, desene cu oameni care lucreazã si se pare cã o altã valoare socialã e bucuria oamenilor reflectatã în munca lor. Natura apare în desene într-o multitudine de forme: soarele, luna, muntele, florile, copacii, animalele s.a.m.d. Pot spune în final cã am petrecut foarte mult timp în fata picturilor si am simtit liniste si pace sufleteascã - se pare cã mi-au lãsat aceastã senzatie specialã…

Cecilia Rios, Mexico
Universitatea Rochester, studentã la masterat

[top]

Ei picteazã îngeri, biserici, în timp ce lumea maturã
nu mai tine cont de aceste realitãti

Silvia Klass: A fost rugãmintea bãietilor mei sã vã scriem dupã vizitarea site-ului www.viitor.go.ro, spre a ne exprima bucuria si mirarea pentru copiii din satele românesti care deseneazã atât de impresionant. La rândul meu, m-am nãscut într-un sat american (la o fermã) si, împreunã cu sora mea, am trãit acolo sentimentul libertãtii, dar si al unor frustrãri de ordin material. Eu si sora mea, azi învãtãtoare, am trudit sã ajungem în metropolã - Rochester City. Bãietii mei, crescuti la oras, privesc altfel lumea aceasta plinã de valori si de spirite alese. În genere, copiii oraselor stiu mai putin ce fantastic e sã trãiesti în mijlocul naturii, unde primele vise se nasc dintr-o imaginatie coloratã. Suntem de-a dreptul tulburati de talentul acestor mici autori, de povestile pe care le spun prin desenele lor, dar mai ales de faptul cã exprimã în culori sentimentele religioase: ei picteazã îngeri, biserici, în timp ce lumea maturã nu mai tine cont de aceste realitãti. Limbajul lor e universal, fapt ce le deschide drum cãtre sufletul umanitãtii. Imaginatia, talentul, combinatia culorilor, detaliile si toatã munca se vãd cã nu sunt fãcute la repezealã, ci cu o uriasã rãbdare. Profesoarele lor au mari satisfactii cã pot sã-i descopere si sã-i îndrume. Ei alcãtuiesc o lume a lor, incomparabilã cu cea realã, o lume cu credintã în fortele binelui. Acesti copii vãd si simt frumos. Iar ceea ce este fantastic e cã exprimã aceste douã atitudini din spatiul luminos în care vietuiesc cu libertatea de a gândi si de a sugera iubirea de frumos si de armonie.
Nu stim limba lor si totusi îi întelegem. Sunt frumosi si inteligenti. Nu e o bãnuialã, e o convingere. Sã publicati fotografii din laboratorul lor. Arta lor poartã un mesaj al frumusetii, al bucuriei si al pãcii. Frumosul si binele trebuie sã uneascã popoarele, sã nu le dezbine. Cu astfel de talente, România e o tarã fericitã.
Andru Klass: Am urmãrit pe internet desenele copiilor din România.
Din satele românesti.
Da, din satele românesti. Si am rugat-o pe mama sã vã scrie despre emotia pe care am trãit-o eu si fratele meu Philip. Nu întelegeam exact dacã sunt copii ori maturi. Apoi am citit mesajul în limba englezã. Am fost impresionati cã sunt de vârste asa de mici si ne bucurãm cã existã în univers copii care sunt în mãsurã sã sensibilizeze sufletele lumii prin atâta frumusete. Mesajul nostru pentru ei este de bucurie. Si eu si Philip suntem fericiti cã i-am cunoscut pe nume, din picturile lor, pe copiii români.
Pe tine ce te pasioneazã ?
Hobby-ul meu este adâncul acvatic. Mã fascineazã spatiul acela dintre popoarele de pesti si corali. Doresc, dupã terminarea scolii (liceului), sã studiez biologie marinã. Fac scufundãri si acolo, în adânc, se consumã o atât de frumoasã trãire. Am fotografii fãcute de mine în adâncul mãrii. Ceea ce copiii vostri trãiesc cu imaginatia eu trãiesc pe viu în adâncul apei.
Fotografiile tale sunt foarte reusite si foarte interesante.
Le lucrez în laboratorul meu propriu. Proiectez sã fac o expozitie în curând. Cu ocazia asta le voi prezenta colegilor mei la scoalã si desenele copiilor români. Cred cã simtim la fel despre lume si viatã.
Philip, tu ai auzit despre România înainte de vizionarea site-ului?
Cel mai bun prieten al meu e român. Îmi este coleg de bancã. Ne întelegem foarte bine si el îmi vorbeste mult despre tara sa, România. Pãrintii lui l-au înfiat de la o familie de tigani români. Erau foarte sãraci si au acceptat sã-l lase în America. Eu sunt fericit cã l-am cunoscut. Mai întâi m-am apropiat de el din curiozitate. Iar apoi am devenit cei mai buni prieteni. Abia astept sã încep scoala, sã le prezint colegilor albumele cu desenele copiilor români. Sunt foarte speciali pentru noi. Desenele lor vorbesc despre ei.
Dupã ce am plecat de la minunata întâlnire din casa familiei Klass din seara de 1 august a.c., Andru i-a spus mamei sale cã ar dori sã-i fiu bunicã. Cãlãtorisem cu ei si cu întreg grupul de prieteni prin universul lumii marine, ne scufundaserãm cu imaginatia printre plante, pesti si rechini cu o bolnavã curiozitate pentru adâncurile universului, dar si printre basmele copiilor români din revista SATUL NATAL, care impresionaserã si, pentru o clipã, am gustat împreunã frumusetea sufletului universal. În albumul de fotografii al lui Andru, realizate în detaliu alb-negru, perspectiva e clarã, luminoasã. La noi... nu se stie niciodatã. Domnul, însã, nu ne îngãduie sã ne îndoim. ÎNDRÃZNITI, EU AM BIRUIT LUMEA!


[top]

Imagini din aceastã paginã

Simona Marian - Prietenie