ANUL II - Aparitie trimestrialã
Nr. 4 - Iulie, August, Septembrie 2002
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI
Ilustratii: Cercul de Artã „CROMO“, Albestii de Arges - lucrãri premiate la concursuri internationale

Din sumar:

Calinic Argatu - „Frumusetea lumii vãzute“
Interviu cu dl. Vasile Matei, inspector I.S.J. Arges
Ioana Ieronim - Poeme despre sat
Micii ambasadori ai artei în lume
Scriitori români cu satul în glas
Bãdesti - satul în vârstã de 650 de ani
Vasile Novac - Ion Mihalache
Federico Garcia Lorca - poeme
Ileana Mãlãncioiu - poeme

COPILÃRIA - INVENTIE RECENTÃ ?

Autorii unor cãrti despre copilãrie sustin cã în Evul Mediu n-ar fi existat o preocupare pentru aceastã vârstã si cã tema copilãriei este inventie recentã, creatã din necesitatea de a nu-i lãsa pe copii si pe tineri în voia valurilor, dar mai ales spre a li se acorda educatia necesarã pentru performantele vietii, educatie de care orice individ are trebuintã. Se fac chiar conferinte pe aceastã temã în Statele Unite, punându-se un accent deosebit pe scolarizarea tuturor copiilor si cãutându-se noi metode pentru integrarea în institutiile de educatie a tuturor copiilor din lume.
Cartea lui Philippe Aries „Secole de copilãrie“ exprimã printre altele faptul cã de la început scolarizarea a fost fãcutã pentru a evita ca tinerii sã devinã delincventi ori pe strãzi, fãrã preocupare si fãrã ideal. Este un adevãr remarcabil. Ca prim sens, scoala îsi asumã aceastã mare responsabilitate de educare a maselor de copii.
În lumea noastrã româneascã, scoala constituie si a constituit una dintre cele mai frumoase perioade ale vietii unui copil. La sat sau la oras, copilul, când merge la scoalã, se simte atras de o nouã lume, de un nou univers, pe lângã cel familial cunoscut, universul cunoasterii unor lucruri îndepãrtate de orizontul sãu strâmt în care a copilãrit. Familia are un loc esential în educarea copilului, dar nu total. Scoala este aceea care îi trezeste interesul pentru muncã si îi dezvoltã copilului aptitudini care altfel ar rãmâne necunoscute. Un rol important în actiunea de educatie îl are dascãlul. Toti marii oameni care au atins idealuri aproape nevisate recunosc rolul unui dascãl în evolutia lor. Dintotdeauna românii au fãcut în lume cinste poporului din rândul cãruia au plecat. Cunoastem numeroase personalitãti ale stiintei si artei din rândul românilor, dar nu ne amintim ca un grup de copii sã ducã faima României în peste 20 de tãri. Astãzi, copiii de la Albesti, împreunã cu profesoara lor Elena Stoica, prin admirabilele desene realizate la Cercul de artã CROMO, au uimit si uimesc în continuare lumea: diplome de aur, de argint, de bronz, mari premii, medalii supreme, ordine adunate din SUA, Japonia, Franta, Italia, China, Norvegia, Ungaria, Emiratele Arabe, Macedonia, India, Turcia, Vietnam, Iugoslavia, Grecia, Polonia, Cehoslovacia, America...
O profesoarã - pictoritã - si copiii dintr-un sat au ales aceastã cale de a cãlãtori în univers, de a face lumea fericitã prin admirabile desene inspirate din pãmântul natal, din lumea satului, istoria, legendele si basmele românesti.
Dacã copilãria n-ar fi fost inventatã, sigur astãzi copiii de la Albesti si cei de la Corbeni si Vrãnesti ar fi fost autorii acestei admirabile inventii.
Ei sunt ambasadorii copilãriei îmbrãcate în haina spiritualitãtii românesti prin lume. Îi propunem cititorului revistei SATUL NATAL o parte dintre desenele premiate în lume ale copiilor de la Albesti. Le propunem dascãlilor din scolile sãtesti un model si asteptãm altele noi, cãci este cu putintã.
Nimic nu e mai frumos decât sã lucrezi cu copiii. Sufletele noastre alãturi de copii se împlinesc si câstigã noi dimensiuni ale sensibilitãtii si frumusetii umane. Si câtã nevoie are întreaga lume de frumusete!...

Cutezanta copilului

Sã deseneze el cuteazã
o pasãre care viseazã
sã stea pe-o ramurã de soare,
sã fie vesnic cãlãtoare.

Si îndrãzneste prichindelul
sã lege totul cu penelul:
cerul de arbori, luna de soare,
jocul de pãsãri cãlãtoare.

Elisaveta Novac