Din
sumar:
Calinic
Argatu - „Frumusetea lumii vãzute“
Interviu cu dl. Vasile Matei, inspector I.S.J. Arges
Ioana Ieronim - Poeme despre sat
Micii ambasadori ai artei în lume
Scriitori români cu satul în glas
Bãdesti - satul în vârstã
de 650 de ani
Vasile Novac - Ion Mihalache
Federico Garcia Lorca - poeme
Ileana Mãlãncioiu - poeme
|
„Dorim
sã se steargã diferentierile culturale
si educative dintre sat si oras“
Interviu
cu dl. Vasile Matei - inspector general la I.S.J. Arges
Stimate
domnule inspector general Vasile Matei, în presa nationalã
si localã, revista SATUL NATAL este receptatã ca o revistã
dedicatã copiilor, iar în atentia noastrã stã
lumea copilãriei de la sate. Dumneavoastrã, care vã
aplecati sufleteste peste toate aspectele învãtãmântului
si educatiei din judetul Arges, ne-ati putea spune care sunt prioritãtile
programului pe care îl derulati în acest nou an de învãtãmânt
?
Este foarte adevãrat cã programul pe care ne-am
propus sã-l derulãm în acest an are ca prioritate
satul. Satul este leagãnul românismului din noi si, ca sã
exprim mai clar acest lucru, vã mãrturisesc cã domiciliul
meu permanent este la Mãrãcineni. Satul e un complex de
viatã, de moralã, de tinutã, de eticã. Preocuparea
noastrã în ultima vreme a devenit evidentã. Intentionãm
ca în urmãtorii ani sã dezvoltãm asa-zisele
unitãti de învãtãmânt pe comune. Va trebui
sã avem 93 de scoli, în 93 de comune. Acest lucru implicã
o bazã materialã deosebitã si în multe cazuri
baza materialã existã. Sunt localitãti în mediul
rural care au scoli ce pot rivaliza cu orice scoalã din Pitesti,
care sunt întretinute foarte bine, care au mobilierul corespunzãtor,
au si cadre didactice bine pregãtite. Putem da exemplu scoala de
la Mirosi, scoala de la Stroesti, pe care am vizitat-o recent; toatã
zona de nord a judetului Arges este o zonã bine dotatã din
toate punctele de vedere. Nu avem necalificati. Tot ce înseamnã
personal didactic este cu studii superioare. Dezvoltãm posibilitãtile
de transport prin dotarea localitãtilor cu mijloace de transport
pentru elevi. Prin programul guvernamental ce se aflã în
continuã desfãsurare, doamna ministru Ecaterina Andronescu
acordã o atentie deosebitã învãtãmântului
din mediul rural si nu acceptã diferentã valoricã
între cadrul didactic din mediul rural fatã de cel din mediul
urban. Ca urmare, anul acesta s-a ridicat stacheta de titularizare în
învãtãmânt la media 7. Înainte, pentru
mediul rural putea sã se titularizeze un cadru didactic cu media
5. Acum nu. În felul acesta dorim sã se steargã treptat
diferentierile culturale si educative dintre sat si oras.
Existã o preocupare strategicã pentru stimularea
tinerilor absolventi sã se întoarcã în regiunile
din care sunt originari ori, pur si simplu, sã meargã sã
predea copiilor de la sate?
Existã o puternicã emulatie în acest sens
si as mai sublinia faptul cã, tot la initiativa doamnei ministru,
este în derulare un program de sprijinire a învãtãmântului
din mediul rural prin acordarea de cãtre guvern a peste 1000 de
burse de care vor beneficia tinerii satelor, cu conditia ca dupã
terminarea studiilor sã se întoarcã în satele
de domiciliu. În judetul Arges avem 15 burse, mai putine decât
alte judete fiindcã, mentionam mai devreme, judetul nostru are
suficiente cadre didactice.
Pentru limbile moderne - englezã, francezã - cred
cã existã un deficit. Sunt multi directori de scoli care
se plâng de lipsa cadrelor specializate pentru limbile strãine.
Bursele vor fi îndreptate cãtre acei tineri care vor studia
limbi strãine ?
Da, de altfel si programul guvernamental vizeazã limba
si literatura românã cu componenta 2, limbile moderne. Însã
toate cadrele didactice din judet sunt calificate, exceptie pot sã
fie douã-trei cadre de la scoli care se gãsesc situate în
sate extrem de izolate, unde nu gãsim ofertã în rândul
cadrelor calificate, posibilitãtile de transport fiind vitrege.
Domnule inspector general, am cules din interventia Guvernului
României si a Ministerului Educatiei si Cercetãrii genericul
programului posibil CE POT SÃ FAC PENTRU SATUL MEU si m-am bucurat.
Ce urmãriti sã realizati în cadrul acestui program
?
Cred cã e vorba despre douã componente distincte:
ce pot sã fac pentru satul meu de pe pozitia unui om care are o
functie, care este fiu al satului si se reîntoarce cu drag în
satul natal pentru a ajuta la întemeierea unei biblioteci, a unui
muzeu al satului respectiv sau la acordarea de asistentã materialã
unui copil sãrac din satul sãu natal. Apoi apreciez atitudinea,
indiferent de culoarea politicã, a demnitarilor care se preocupã
ca scoala din satul în care s-au nãscut sã aibã
cel putin un calculator, sã fie dotatã cu cel putin un rând
de bãnci, sã fie prinsã în programul de reabilitare.
Mã întrebati ce facem noi, ca institutie, pentru mediul rural
si vã spunem cã avem în desfãsurare programul
guvernamental de dotare a unitãtilor de învãtãmânt
cu calculatoare, avem programe speciale, cum ar fi EMIS-ul. Totodatã,
cu ajutorul Bãncii Mondiale, s-au reabilitat numai în 2002
10 scoli, care aratã superb la ora actualã, iar în
perspectivã avem încã 5 unitãti de învãtãmânt
numai în mediul rural cuprinse în proiectul de finantare al
Bãncii Mondiale.
Cum priviti perfectionarea cadrelor didactice de la sate în
utilizarea calculatorului si a internetului ?
Foarte frumoasã întrebarea si o apreciez, pentru
cã e momentul în care eu doresc sã aduc la cunostintã
cã, prin intermediul Casei Corpului Didactic, s-a derulat un program
TIC (Tehnologia de initiere în calculatoare) si, din datele existente,
avem un numãr impresionant de oameni care sunt beneficiari ai acestui
program. Existã o obligatie ca la fiecare institutie de învãtãmânt
sã existe cel putin un cadru didactic care sã stie sã
manipuleze calculatorul.
În geografia judetului Arges existã în scoli profesori
cu deosebite preocupãri în initierea copiilor în arte.
Chiar ilustratiile revistei noastre sunt rezultate ale unor astfel de
activitãti care se manifestã în afara orelor de curs.
Faima cercului de la Albesti a fãcut ocolul lumii, copiii participând
la concursuri de desen internationale, la scoli de varã s.a. Ulterior,
s-au mai înregistrat cercuri de artã la Corbeni si la Vrãnesti,
unde am gãsit si o profesoarã foarte bunã si copii
foarte talentati.
Într-adevãr, sunt rezultate care ne bucurã si ne fac
cinste. Aici functioneazã adagiul omul sfinteste locul. Dascãlul
trebuie sã fie o personalitate marcantã si responsabilã
în lumea satului. Ca si preotul, dascãlul nu-si mãsoarã
activitatea în ore. El e chemat permanent sã vegheze asupra
acestei lumi mici pe care o are în grijã. Si este extraordinar
ca timpul elevului sã fie încãrcat cu activitãti
profitabile pentru dezvoltarea aptitudinilor sale ori pentru descoperirea
lor. As sugera, pe lângã cluburi de picturã, cluburi
de creatie literarã, de folclor, fiindcã într-adevãr
copiii pot deveni culegãtorii cei mai avizati ai folclorului din
vetrele bunicilor, cluburi de muzicã, de sport si - de ce nu? -
cluburi de lucru manual. Creatiile si obiectele ce vor rezulta din aceste
activitãti pot constitui materialul unui muzeu al copiilor, asemenea
celui care se initiazã în comuna Corbeni. Sprijinim asemenea
actiuni. Vedem atâtea obiecte artizanale care vin din afara granitei
si uitãm cã românii sunt cei mai buni artisti populari
din lume. Asadar, acolo unde existã cadru didactic cu pasiune pentru
munca lui, dezvoltã, finalizeazã, fundamenteazã anumite
initiative, care sunt de-a dreptul minunate. Asa se explicã faptul
cã la Albesti, Corbeni, Vrãnesti sunt niste oameni de mare
suflet. Amintim Scoala Vulturesti, care a fãcut traditie si unde
vom gãsi încã copii cu talent. Aceste activitãti
s-au desfãsurat ca o continuare a orelor de curs. Ora de curs în
aceste cazuri nu s-a terminat dupã cele 50 de minute. Când
vrei sã-i înveti ceva frumos si folositor, copiii stau aproape
de scoalã, croindu-si drum cãtre un univers real de spirit
si de actiune.
Dar aveti, sigur aveti si nemultumiri. Am dori sã ne exprimati
câteva aspecte care nu vã sunt pe plac si care tulburã
activitatea instructiv-educativã.
Nemultumirea mea vine de la faptul cã nici în rândul
cadrelor didactice nu existã o coeziune, o unitate. Existã
rãutãti si un egoism nejustificat. Perioada de dupã
‘90 ne-a prins sufleteste cam nepregãtiti. Pânã
atunci am fost egali. Acum însã se schimbã lucrurile.
Multi atleti iau startul în acelasi timp, dar putini trec linia
de sosire. Intrã în joc competenta. Diferenta dintre primii
si ultimii este mãsura invidiei. În ultimã instantã
e vorba de mentalitate, de întepenirea în proiect. Visez sã
vãd pretutindeni în lumea satului, cum am vãzut recent
la Pietrosani, cum oamenii se duc la Bisericã duminica si se întorc
de la slujbã fericiti. Visez sã vãd dascãlul
de la sat, alãturi de copii si de lumea lui, în fiecare duminicã
si de sãrbãtori, la Sfânta Liturghie. Visez ca si
preotul satului sã contribuie la aceastã unitate, sã
adune turma si sã o pãstoreascã cum trebuie, iar
lumea si noi toti sã ne comportãm ca în Bisericã.
Visez ca scoala sã-si gãseascã locul alãturi
de Bisericã, sã se integreze în comunitate, iar dascãlul
sã fie apostol si sã se initieze în permanentã.
Credeti în valoarea acestei noi generatii de care si dumneavoastrã
vã ocupati, cã vãd cã truditi, de dimineatã
si pânã seara, sã rânduiti si sã asezati
lucrurile la locul lor. Credeti cã aceastã nouã generatie
va gândi altfel, va deveni alta, va face ca lumea noastrã
sã trãiascã într-o armonie ?
Evident cã da. Avem o misiune extraordinar de grea. Avem
copii inteligenti si cu tinutã exemplarã. Numai cã
modelul pe care îl propunem multi dintre noi nu este cel ideal,
iar bombardamentul mass-media din ultimul timp i-a initiat pe copii în
rãu. Si cum prostia se învatã mult mai repede decât
un lucru bun, unii dintre copiii nostri au tentatia, din dorinta de a
epata, sã se comporte anormal.
Acum, la început de an scolar, ce gânduri ori îndemnuri
doriti sã le transmiteti oamenilor de la catedrã?
Sã rãmânã curati, cu puritatea dascãlului
de la tarã pe care o cunosc eu. Sã se bucure de respectul
comunitãtii, sã fie stãpâniti de aceeasi dorintã
de muncã pe care au manifestat-o si înaintasii lor si mai
ales sã iubeascã din tot sufletul copilul. Altfel n-au ce
cãuta în învãtãmânt. Sã
fie ei torta de iluminare a satului si mai ales sã fie sãnãtosi!
A consemnat Elisaveta NOVAC
[top]
Poeme
despre sat
Ioana
Ieronim
Eglogã
- fragmente -
Luminã
înceatã din ape si pãmânt,
luminã,
arcuire din neguri, glas mereu mai curat.
Asezãri omenesti pe fetele pãmântului
- distante stelare -
dealuri, somnoroase coline
rotunjite spre alte lumi.
Deodatã, drumul se apropie de cer.
Spatiul o închide, mângâios ca un nãvod:
încã un pas, apoi Lavinia
se trage greu, încet, înapoi.
Porti
zidite,
usi înecate în iederã moartã
s-au deschis.
………………………………………………
Femeia aleargã în picioarele goale spre cocinã,
abia tine, adusã de spate,
tuciul mare luat atunci de pe foc,
de pe pirostrii, din curte.
Câra-Andrian mucos, cu pleoapele urduroase,
i se încurcã printre poale. Femeia tipã la el,
îl izbeste în lãturi cu genunchiul,
ajunge la troacã, rãstoarnã tuciul anevoie.
Purcelul guitã si se repede, tremurând.
Femeia îl bate usurel pe gât, îi gângureste,
apoi mai aspru: Andriane, vezi sã nu vie
vaca lu' nea Pandele, sã-i rãstoarne mâncarea
drãgutu'... Ghitã, tio, tio, bãiat frumos.
Purcelul a intrat cu picioarele dinainte în troacã,
mãnâncã, uitat în inima raiului.
………………………………………………
Cu gura uscatã zâmbeste Lavinia:
tãrmul lucrurilor o înconjoarã -
spitele vederii, pânã în zare.
Oamenii trec pe coame de deal, ca o pãrere.
Urlã
si se zbate rosu pruncul în cârpe.
Marcela se-asazã. Dintr-o miscare
scoate tâta pe gura cãmãsii, astupã plânsul
cu laptele
greu adunat în ceasuri întregi de sapã la grãdinã.
Uf, cã de-abia am ajuns si eu sã stau oleacã.
- Trebuia sã mai astepti, fã,
ce dacã plângea... Îi dai asa încinsã,
nãdusitã - poate-l strici la burtã !
Bratele
ei, bratele lui lasã în urmã
curãtenie si
luminã.
Blânda orânduire printre copii si vite -
risipa vietii.
………………………………………………
Duminica bat clopotele. Lume multã la Bisericã.
El stã mereu pe stânga,
ultimul. În spatele lui - ctitorii.
Când lumea se-nchinã, se închinã si Mutu, larg,
pânã-n pãmânt.
Bolovãneste ochii negri-negri, tiviti cu alb.
Oamenii nu uitã niciodatã sã-i dea pomanã.
Oricât l-ai striga de tare, el nu aude.
Taicã-so a fost mare lãutar,
cel mai vestit pe toatã valea.
………………………………………………
Ai auzit ? Ai auzit de Mutu?
S-a înecat în gârlã, sãracu'.
………………………………………………
Bãiatul s-a lãsat în jos pe trunchiul prunului alb
în grãdina cu miros de umbrã cositã -
Spune glasul:
aici ai sã pasti o turmã, care nu-i a ta.
Si deodatã ramuri cresc din trup
si sunt pline de floare. Albine rãvãsesc floarea.
În fãptura lui de fecior, plãpândã
setea nerodirii. Hohotul înalt. Si totusi
licorile pãmântului, sãlbatice.
Tine
departe de mine paharul acesta, Doamne.
………………………………………………
Tot mai iute aleargã cãile înapoi.
Se ghemuiesc în miezul negru al inimii toate,
Casa - grãdinã. Ferestrele - pâraie
Mâna Lui adãpost.
|
|