Întoarcere la pagina principală Numărul curent al revistei Satul Natal Informatii despre revista Satul Natal si Asociatia Nova International Aici puteti afla detalii despre modul în care ne puteti contacta Linkuri cãtre alte pagini web

ANUL II - Aparitie trimestrialã
Nr. 4 - Iulie, August, Septembrie 2002
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI
Ilustratii: Cercul de Artã „CROMO“, Albestii de Arges - lucrãri premiate la concursuri internationale

Pagina 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Din sumar:

Calinic Argatu - „Frumusetea lumii vãzute“
Interviu cu dl. Vasile Matei, inspector I.S.J. Arges
Ioana Ieronim - Poeme despre sat
Micii ambasadori ai artei în lume
Scriitori români cu satul în glas
Bãdesti - satul în vârstã de 650 de ani
Vasile Novac - Ion Mihalache
Federico Garcia Lorca - poeme
Ileana Mãlãncioiu - poeme

„Dorim sã se steargã diferentierile culturale
si educative dintre sat si oras“

Interviu cu dl. Vasile Matei - inspector general la I.S.J. Arges

Stimate domnule inspector general Vasile Matei, în presa nationalã si localã, revista SATUL NATAL este receptatã ca o revistã dedicatã copiilor, iar în atentia noastrã stã lumea copilãriei de la sate. Dumneavoastrã, care vã aplecati sufleteste peste toate aspectele învãtãmântului si educatiei din judetul Arges, ne-ati putea spune care sunt prioritãtile programului pe care îl derulati în acest nou an de învãtãmânt ?
Este foarte adevãrat cã programul pe care ne-am propus sã-l derulãm în acest an are ca prioritate satul. Satul este leagãnul românismului din noi si, ca sã exprim mai clar acest lucru, vã mãrturisesc cã domiciliul meu permanent este la Mãrãcineni. Satul e un complex de viatã, de moralã, de tinutã, de eticã. Preocuparea noastrã în ultima vreme a devenit evidentã. Intentionãm ca în urmãtorii ani sã dezvoltãm asa-zisele unitãti de învãtãmânt pe comune. Va trebui sã avem 93 de scoli, în 93 de comune. Acest lucru implicã o bazã materialã deosebitã si în multe cazuri baza materialã existã. Sunt localitãti în mediul rural care au scoli ce pot rivaliza cu orice scoalã din Pitesti, care sunt întretinute foarte bine, care au mobilierul corespunzãtor, au si cadre didactice bine pregãtite. Putem da exemplu scoala de la Mirosi, scoala de la Stroesti, pe care am vizitat-o recent; toatã zona de nord a judetului Arges este o zonã bine dotatã din toate punctele de vedere. Nu avem necalificati. Tot ce înseamnã personal didactic este cu studii superioare. Dezvoltãm posibilitãtile de transport prin dotarea localitãtilor cu mijloace de transport pentru elevi. Prin programul guvernamental ce se aflã în continuã desfãsurare, doamna ministru Ecaterina Andronescu acordã o atentie deosebitã învãtãmântului din mediul rural si nu acceptã diferentã valoricã între cadrul didactic din mediul rural fatã de cel din mediul urban. Ca urmare, anul acesta s-a ridicat stacheta de titularizare în învãtãmânt la media 7. Înainte, pentru mediul rural putea sã se titularizeze un cadru didactic cu media 5. Acum nu. În felul acesta dorim sã se steargã treptat diferentierile culturale si educative dintre sat si oras.
Existã o preocupare strategicã pentru stimularea tinerilor absolventi sã se întoarcã în regiunile din care sunt originari ori, pur si simplu, sã meargã sã predea copiilor de la sate?
Existã o puternicã emulatie în acest sens si as mai sublinia faptul cã, tot la initiativa doamnei ministru, este în derulare un program de sprijinire a învãtãmântului din mediul rural prin acordarea de cãtre guvern a peste 1000 de burse de care vor beneficia tinerii satelor, cu conditia ca dupã terminarea studiilor sã se întoarcã în satele de domiciliu. În judetul Arges avem 15 burse, mai putine decât alte judete fiindcã, mentionam mai devreme, judetul nostru are suficiente cadre didactice.
Pentru limbile moderne - englezã, francezã - cred cã existã un deficit. Sunt multi directori de scoli care se plâng de lipsa cadrelor specializate pentru limbile strãine. Bursele vor fi îndreptate cãtre acei tineri care vor studia limbi strãine ?
Da, de altfel si programul guvernamental vizeazã limba si literatura românã cu componenta 2, limbile moderne. Însã toate cadrele didactice din judet sunt calificate, exceptie pot sã fie douã-trei cadre de la scoli care se gãsesc situate în sate extrem de izolate, unde nu gãsim ofertã în rândul cadrelor calificate, posibilitãtile de transport fiind vitrege.
Domnule inspector general, am cules din interventia Guvernului României si a Ministerului Educatiei si Cercetãrii genericul programului posibil CE POT SÃ FAC PENTRU SATUL MEU si m-am bucurat. Ce urmãriti sã realizati în cadrul acestui program ?
Cred cã e vorba despre douã componente distincte: ce pot sã fac pentru satul meu de pe pozitia unui om care are o functie, care este fiu al satului si se reîntoarce cu drag în satul natal pentru a ajuta la întemeierea unei biblioteci, a unui muzeu al satului respectiv sau la acordarea de asistentã materialã unui copil sãrac din satul sãu natal. Apoi apreciez atitudinea, indiferent de culoarea politicã, a demnitarilor care se preocupã ca scoala din satul în care s-au nãscut sã aibã cel putin un calculator, sã fie dotatã cu cel putin un rând de bãnci, sã fie prinsã în programul de reabilitare. Mã întrebati ce facem noi, ca institutie, pentru mediul rural si vã spunem cã avem în desfãsurare programul guvernamental de dotare a unitãtilor de învãtãmânt cu calculatoare, avem programe speciale, cum ar fi EMIS-ul. Totodatã, cu ajutorul Bãncii Mondiale, s-au reabilitat numai în 2002 10 scoli, care aratã superb la ora actualã, iar în perspectivã avem încã 5 unitãti de învãtãmânt numai în mediul rural cuprinse în proiectul de finantare al Bãncii Mondiale.
Cum priviti perfectionarea cadrelor didactice de la sate în utilizarea calculatorului si a internetului ?
Foarte frumoasã întrebarea si o apreciez, pentru cã e momentul în care eu doresc sã aduc la cunostintã cã, prin intermediul Casei Corpului Didactic, s-a derulat un program TIC (Tehnologia de initiere în calculatoare) si, din datele existente, avem un numãr impresionant de oameni care sunt beneficiari ai acestui program. Existã o obligatie ca la fiecare institutie de învãtãmânt sã existe cel putin un cadru didactic care sã stie sã manipuleze calculatorul.
În geografia judetului Arges existã în scoli profesori cu deosebite preocupãri în initierea copiilor în arte. Chiar ilustratiile revistei noastre sunt rezultate ale unor astfel de activitãti care se manifestã în afara orelor de curs. Faima cercului de la Albesti a fãcut ocolul lumii, copiii participând la concursuri de desen internationale, la scoli de varã s.a. Ulterior, s-au mai înregistrat cercuri de artã la Corbeni si la Vrãnesti, unde am gãsit si o profesoarã foarte bunã si copii foarte talentati.
Într-adevãr, sunt rezultate care ne bucurã si ne fac cinste. Aici functioneazã adagiul omul sfinteste locul. Dascãlul trebuie sã fie o personalitate marcantã si responsabilã în lumea satului. Ca si preotul, dascãlul nu-si mãsoarã activitatea în ore. El e chemat permanent sã vegheze asupra acestei lumi mici pe care o are în grijã. Si este extraordinar ca timpul elevului sã fie încãrcat cu activitãti profitabile pentru dezvoltarea aptitudinilor sale ori pentru descoperirea lor. As sugera, pe lângã cluburi de picturã, cluburi de creatie literarã, de folclor, fiindcã într-adevãr copiii pot deveni culegãtorii cei mai avizati ai folclorului din vetrele bunicilor, cluburi de muzicã, de sport si - de ce nu? - cluburi de lucru manual. Creatiile si obiectele ce vor rezulta din aceste activitãti pot constitui materialul unui muzeu al copiilor, asemenea celui care se initiazã în comuna Corbeni. Sprijinim asemenea actiuni. Vedem atâtea obiecte artizanale care vin din afara granitei si uitãm cã românii sunt cei mai buni artisti populari din lume. Asadar, acolo unde existã cadru didactic cu pasiune pentru munca lui, dezvoltã, finalizeazã, fundamenteazã anumite initiative, care sunt de-a dreptul minunate. Asa se explicã faptul cã la Albesti, Corbeni, Vrãnesti sunt niste oameni de mare suflet. Amintim Scoala Vulturesti, care a fãcut traditie si unde vom gãsi încã copii cu talent. Aceste activitãti s-au desfãsurat ca o continuare a orelor de curs. Ora de curs în aceste cazuri nu s-a terminat dupã cele 50 de minute. Când vrei sã-i înveti ceva frumos si folositor, copiii stau aproape de scoalã, croindu-si drum cãtre un univers real de spirit si de actiune.
Dar aveti, sigur aveti si nemultumiri. Am dori sã ne exprimati câteva aspecte care nu vã sunt pe plac si care tulburã activitatea instructiv-educativã.
Nemultumirea mea vine de la faptul cã nici în rândul cadrelor didactice nu existã o coeziune, o unitate. Existã rãutãti si un egoism nejustificat. Perioada de dupã ‘90 ne-a prins sufleteste cam nepregãtiti. Pânã atunci am fost egali. Acum însã se schimbã lucrurile. Multi atleti iau startul în acelasi timp, dar putini trec linia de sosire. Intrã în joc competenta. Diferenta dintre primii si ultimii este mãsura invidiei. În ultimã instantã e vorba de mentalitate, de întepenirea în proiect. Visez sã vãd pretutindeni în lumea satului, cum am vãzut recent la Pietrosani, cum oamenii se duc la Bisericã duminica si se întorc de la slujbã fericiti. Visez sã vãd dascãlul de la sat, alãturi de copii si de lumea lui, în fiecare duminicã si de sãrbãtori, la Sfânta Liturghie. Visez ca si preotul satului sã contribuie la aceastã unitate, sã adune turma si sã o pãstoreascã cum trebuie, iar lumea si noi toti sã ne comportãm ca în Bisericã. Visez ca scoala sã-si gãseascã locul alãturi de Bisericã, sã se integreze în comunitate, iar dascãlul sã fie apostol si sã se initieze în permanentã.
Credeti în valoarea acestei noi generatii de care si dumneavoastrã vã ocupati, cã vãd cã truditi, de dimineatã si pânã seara, sã rânduiti si sã asezati lucrurile la locul lor. Credeti cã aceastã nouã generatie va gândi altfel, va deveni alta, va face ca lumea noastrã sã trãiascã într-o armonie ?
Evident cã da. Avem o misiune extraordinar de grea. Avem copii inteligenti si cu tinutã exemplarã. Numai cã modelul pe care îl propunem multi dintre noi nu este cel ideal, iar bombardamentul mass-media din ultimul timp i-a initiat pe copii în rãu. Si cum prostia se învatã mult mai repede decât un lucru bun, unii dintre copiii nostri au tentatia, din dorinta de a epata, sã se comporte anormal.
Acum, la început de an scolar, ce gânduri ori îndemnuri doriti sã le transmiteti oamenilor de la catedrã?
Sã rãmânã curati, cu puritatea dascãlului de la tarã pe care o cunosc eu. Sã se bucure de respectul comunitãtii, sã fie stãpâniti de aceeasi dorintã de muncã pe care au manifestat-o si înaintasii lor si mai ales sã iubeascã din tot sufletul copilul. Altfel n-au ce cãuta în învãtãmânt. Sã fie ei torta de iluminare a satului si mai ales sã fie sãnãtosi!

A consemnat Elisaveta NOVAC

[top]

Poeme despre sat

Ioana Ieronim
Eglogã
- fragmente -

Luminã înceatã din ape si pãmânt,
luminã,
arcuire din neguri, glas mereu mai curat.
Asezãri omenesti pe fetele pãmântului
- distante stelare -
dealuri, somnoroase coline
rotunjite spre alte lumi.
Deodatã, drumul se apropie de cer.
Spatiul o închide, mângâios ca un nãvod:
încã un pas, apoi Lavinia
se trage greu, încet, înapoi.

Porti zidite,
usi înecate în iederã moartã
s-au deschis.
………………………………………………
Femeia aleargã în picioarele goale spre cocinã,
abia tine, adusã de spate,
tuciul mare luat atunci de pe foc,
de pe pirostrii, din curte.
Câra-Andrian mucos, cu pleoapele urduroase,
i se încurcã printre poale. Femeia tipã la el,
îl izbeste în lãturi cu genunchiul,
ajunge la troacã, rãstoarnã tuciul anevoie.
Purcelul guitã si se repede, tremurând.
Femeia îl bate usurel pe gât, îi gângureste,
apoi mai aspru: Andriane, vezi sã nu vie
vaca lu' nea Pandele, sã-i rãstoarne mâncarea
drãgutu'... Ghitã, tio, tio, bãiat frumos.
Purcelul a intrat cu picioarele dinainte în troacã,
mãnâncã, uitat în inima raiului.
………………………………………………
Cu gura uscatã zâmbeste Lavinia:
tãrmul lucrurilor o înconjoarã -
spitele vederii, pânã în zare.
Oamenii trec pe coame de deal, ca o pãrere.

Urlã si se zbate rosu pruncul în cârpe.
Marcela se-asazã. Dintr-o miscare
scoate tâta pe gura cãmãsii, astupã plânsul cu laptele
greu adunat în ceasuri întregi de sapã la grãdinã.
Uf, cã de-abia am ajuns si eu sã stau oleacã.
- Trebuia sã mai astepti, fã,
ce dacã plângea... Îi dai asa încinsã,
nãdusitã - poate-l strici la burtã !

Bratele ei, bratele lui lasã în urmã
curãtenie si
luminã.
Blânda orânduire printre copii si vite -
risipa vietii.
………………………………………………
Duminica bat clopotele. Lume multã la Bisericã.
El stã mereu pe stânga,
ultimul. În spatele lui - ctitorii.
Când lumea se-nchinã, se închinã si Mutu, larg,
pânã-n pãmânt.
Bolovãneste ochii negri-negri, tiviti cu alb.
Oamenii nu uitã niciodatã sã-i dea pomanã.
Oricât l-ai striga de tare, el nu aude.
Taicã-so a fost mare lãutar,
cel mai vestit pe toatã valea.
………………………………………………
Ai auzit ? Ai auzit de Mutu?
S-a înecat în gârlã, sãracu'.
………………………………………………
Bãiatul s-a lãsat în jos pe trunchiul prunului alb
în grãdina cu miros de umbrã cositã -
Spune glasul:
aici ai sã pasti o turmã, care nu-i a ta.
Si deodatã ramuri cresc din trup
si sunt pline de floare. Albine rãvãsesc floarea.
În fãptura lui de fecior, plãpândã
setea nerodirii. Hohotul înalt. Si totusi
licorile pãmântului, sãlbatice.

Tine departe de mine paharul acesta, Doamne.
………………………………………………
Tot mai iute aleargã cãile înapoi.
Se ghemuiesc în miezul negru al inimii toate,
Casa - grãdinã. Ferestrele - pâraie
Mâna Lui adãpost.


[top]

Imagini din aceastã paginã

Vasile Matei

George Dutã - Sãrbãtoare în pãdure