| |
|
|
|
|
|
|
ANUL III - Aparitie trimestrialã |
||
Din sumar: Calinic
Argatu - „Sat si sfintenie în opera lui Creangã“ |
Scriitori
români cu satul în glas
Corina Elena Preda Satul încã mai naste poeti, spirite alese ispitite de mirajul cuvântului, oameni care se dãruiesc lucrurilor mai speciale, mai apropiate de trãirea sufletului în armonie cu universul si cu adevãrurile existentiale. Un astfel de poet, care „se joacã de-a cuvântul“, este si Elena-Corina Preda, profesoarã de limba francezã la Scoala „Stefan cel Mare“ din comuna cu acelasi nume, judetul Arges. Are o bogatã activitate culturalã, atât individualã, cât si colectivã, prin coordonarea clubului de creatie literarã din localitate, care numai pânã la aceastã datã a obtinut douãzeci de premii nationale si judetene. Detinând o distinsã gratie, poeta se joacã de-a copilãria alãturi de copiii scriitori, cãrora le imprimã dragostea fatã de valorile culturale ale satului. Ca poetã, se simte atasatã de lumea satului, veche si nouã, de strãmosi si de traditii, iar tema predilectã pe care o cultivã este iubirea de semeni. De Mosi Astept sãrbãtoarea Doamne, de sub nici o piatrã O sã astept sãrbãtoarea Drumul spre casã Cai albi, cai negri drumul spre casã Cai albi, cai negri Calul alb Tata a visat un cal alb, Oi fi chiar eu cu armurã de soare. Marian Stoica Marian Stoica, supranumit de confrati, mai în glumã, mai în serios, «poetul sudului» dupã primul sãu volum de poezie, intitulat ostentativ «Sud», este un poet cu o îndelungatã activitate de creatie literarã. A publicat numeroase volume de versuri si de prozã, bucurându-se de aprecieri critice semnate de Ion Bãnutã, Al. Th. Ionescu, Mihail Ilovici, Vasile Sãlãjan, Nicolae Oprea, Eugen Simion, Traian Iorga si altii. A obtinut numeroase premii literare, între care premiul Editurii «Cartea româneascã». Poezia lui Marian Stoica poartã amprenta locurilor natale, câmpia, dorul de pãrinti, de copilãrie, precum si nostalgia trecutelor vremuri patriarhale. Relatia poetului cu satul natal este una sentimentalã si uneori pateticã. Pe mãsura curgerii versului, el acumuleazã stãri emotionale, transcrise când într-o formã modernã, când în alta traditionalã. Mai dã-mi o varã Mai dã-mi o varã, Câmpia mea de miere si de grâu Zãpezile-lacrimi În iarnã, de sãrbãtori, Lacrimile lor - Zãpezile-lacrimi Chipul pãrintilor Într-o târzie searã de început de varã, Sub vãpaia tãcerii lor - |
|
