Întoarcere la pagina principală Numărul curent al revistei Satul Natal Informatii despre revista Satul Natal si Asociatia Nova International Aici puteti afla detalii despre modul în care ne puteti contacta Linkuri cãtre alte pagini web

ANUL III - Aparitie trimestrialã
Nr. 9 - 2003
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI

Pagina 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Din sumar:

Calinic Argatu - „Sat si sfintenie în opera lui Creangã“
Prieteni de condei - PEN PALS
Interviu cu dl. NICOLAE VÃCÃROIU, presedintele Senatului
Învãtãmântul românesc pe treptele reformei
Poeme despre sat - Spiridon Voinescu
Muzeul Copilului
Scriitori români cu satul în glas - George Tãrnea
„Aventuri din satul reeducãrii comuniste“
Golestii si tãrãnimea
„Luminã linã, lini lumini“ - IOAN ALEXANDRU

Scriitori români cu satul în glas

Corina Elena Preda

Satul încã mai naste poeti, spirite alese ispitite de mirajul cuvântului, oameni care se dãruiesc lucrurilor mai speciale, mai apropiate de trãirea sufletului în armonie cu universul si cu adevãrurile existentiale. Un astfel de poet, care „se joacã de-a cuvântul“, este si Elena-Corina Preda, profesoarã de limba francezã la Scoala „Stefan cel Mare“ din comuna cu acelasi nume, judetul Arges. Are o bogatã activitate culturalã, atât individualã, cât si colectivã, prin coordonarea clubului de creatie literarã din localitate, care numai pânã la aceastã datã a obtinut douãzeci de premii nationale si judetene. Detinând o distinsã gratie, poeta se joacã de-a copilãria alãturi de copiii scriitori, cãrora le imprimã dragostea fatã de valorile culturale ale satului. Ca poetã, se simte atasatã de lumea satului, veche si nouã, de strãmosi si de traditii, iar tema predilectã pe care o cultivã este iubirea de semeni.

De Mosi

Astept sãrbãtoarea
sã-i întâlnesc pe-ai mei
cu straie noi din lacrimi si luminã.
Eu o sã port în brate daruri.

Doamne, de sub nici o piatrã
n-o sã se iveascã nimeni
sã-mi teasã stergare aprinse,
sã vândã pere domnesti la câmpie,
sã mã priveascã cu luare- aminte,
sã-mi cerceteze sufletul
pânã la gânduri.

O sã astept sãrbãtoarea
lângã singurãtatea diminetii...

[top]

Drumul spre casã

Cai albi, cai negri
îmi necheazã sub tâmple -

drumul spre casã
e tot dãltuit în vise,
pietrele scapãrã ceruri aprinse,
Dumnezeu pe-o trestie de nor
se apleacã
sã-L prindã de mânã bãtrânii,
a busuioc miroase atingerea Lui,
a laptele-aurorei cãltunii.

Cai albi, cai negri
aleargã iubirea pe coama luminii.

[top]

Calul alb

Tata a visat un cal alb,
un cal alb tropotind prin vise
a drumuri necutreierate de nimeni.

Oi fi chiar eu
sorbind vãzduhuri sub saua destinului,
nechezând dupã iarba albastrã
de pe tãrâmul Iubirii,
unde o sã fiu cândva Fãt-Frumos

cu armurã de soare.
Oi fi chiar eu
calul alb din visul tatei,
adulmecând jãraticul
pe care mi-l întind bãrbatul si femeia
pe o tipsie de aur,
calul cu aripi de foc,
calul alb,
fremãtând pãmânt nou sub cuvinte
la poarta Iubirii
pe care ursitoarele tocmai
mi-au deschis-o.

[top]

Marian Stoica

Marian Stoica, supranumit de confrati, mai în glumã, mai în serios, «poetul sudului» dupã primul sãu volum de poezie, intitulat ostentativ «Sud», este un poet cu o îndelungatã activitate de creatie literarã. A publicat numeroase volume de versuri si de prozã, bucurându-se de aprecieri critice semnate de Ion Bãnutã, Al. Th. Ionescu, Mihail Ilovici, Vasile Sãlãjan, Nicolae Oprea, Eugen Simion, Traian Iorga si altii. A obtinut numeroase premii literare, între care premiul Editurii «Cartea româneascã». Poezia lui Marian Stoica poartã amprenta locurilor natale, câmpia, dorul de pãrinti, de copilãrie, precum si nostalgia trecutelor vremuri patriarhale. Relatia poetului cu satul natal este una sentimentalã si uneori pateticã. Pe mãsura curgerii versului, el acumuleazã stãri emotionale, transcrise când într-o formã modernã, când în alta traditionalã.

Mai dã-mi o varã

Mai dã-mi o varã,
câmpia mea natalã
de miere si de spice!
Pierduta varã sã revinã -
sã-i mai colind
împãrãtiile de orz si grâu...
Sã mã scufund în ele
ca-ntr-o fosnire rãcoroasã
de pârâu
si gânduri pe ceruri rãsfirate
sã aprind...
Sã cânte-n slavã visurile mele,
sã se aplece-n pulberea de stele,
de mânã sã mã poarte
în copilãrie,
în vatra legendarã,
la mine-n sat, acasã...

Câmpia mea de miere si de grâu
mai dã-mi încã o varã luminoasã!...

[top]

Zãpezile-lacrimi

În iarnã, de sãrbãtori,
din ceruri îngeri plâng
pentru mâhnirile noastre.

Lacrimile lor -
blânde ninsori,
ca o duiosie -
ne-acoperã rãnile gândului
si-ale pãmântului...

Zãpezile-lacrimi
vin ca un dor,
ca un vis
de dincolo de copilãrie,
dintr-un pierdut paradis.

[top]

Chipul pãrintilor

Într-o târzie searã de început de varã,
versurile începurã
sã lumineze miraculos...
Ca razele lunii
peste imperiul câmpului.
În vise scufundat
cu dulce miros
de grâul proaspãt secerat.
Paradisiacã, târzie searã
de început de varã,
de început de dor.
Versurile luminau!
Lumini din trecut izvorau...

Sub vãpaia tãcerii lor -
douã altare: chipul pãrintilor.


[top]

Imagini din aceastã paginã

Corina Elena Preda

Marian Stoica

Georgiana Dobrin