Din
sumar:
Calinic
Argatu - „Sat si sfintenie în opera lui Creangã“
Prieteni de condei - PEN PALS
Interviu cu dl. NICOLAE VÃCÃROIU, presedintele
Senatului
Învãtãmântul românesc
pe treptele reformei
Poeme despre sat - Spiridon Voinescu
Muzeul Copilului
Scriitori români cu satul în glas - George
Tãrnea
„Aventuri din satul reeducãrii comuniste“
Golestii si tãrãnimea
„Luminã linã, lini lumini“
- IOAN ALEXANDRU
|
O bisericã de lemn „cãlãtoare“ prin Stefãnestii de Arges
Comunã din Tara Motilor, Albacul constituie modelul clasic al asezãrilor din Muntii Apuseni, cu puzderia de „crânguri“ risipite pe vãi si pe întreaga suprafatã a hotarului. Într-unul dintre aceste crânguri, al Feregetului, peedinte atunci de Arada, a vãzut lumina zilei Horea, neînfricatul conducãtor al motilor, fapt pentru care are în numele sãu rezonantã istoricã.
Biserica de lemn din Arada, una dintre cele sapte pe care atât conscriptia din 1750, cât si cea a lui Bucow le însumau în asezãrile Ariesului Mare sau Râului Mare, a fost înlocuitã în 1847-1848, prin constructia de zid. Traditia a pãstrat amintirea vechiului lãcas mai sus, între brazi. Arhitectura acestor plaiuri pãstreazã însã o mãrturie grãitoare prin biserica de lemn a Albacului, de care poporul a legat numele lui Horea, iar Octavian Goga, sustinãtorul luptei pentru unitate nationalã, a învestit-o cu aureola de simbol al jertfelor si nãzuintelor românesti transilvãnene pentru dreptate si libertate.
Caracterul întâmplãtor al salvãrii Bisericii din Albac o leagã de un alt monument pretios de artã popularã, Casa lui Antonie Mogos de la Ceauru, ambele aflate si recuperate în preziua disparitiei. În centrul Albacului s-a construit în primii ani dupã rãzboi o bisericã de zid, la numai câtiva pasi de lãcasul vechi, cu gândul ca acesta sã fie înlãturat în vreun fel de îndatã ce i se preluau atributiile. În 1907, autoritãtile reclamau distrugerea bisericii de lemn si erau asteptati cumpãrãtori pentru materialul ce se putea recupera. În aceste împrejurãri, vizita lui I.I.C. Brãtianu o salveazã. Mesterul Nicolae din Sohodol, cu alti trei dulgheri, o desface si o monteazã sub dealurile de la Florica - Stefãnestii de Arges. Atins si aici de coltul vremii, lãcasul este din nou strãmutat, în 1954-1958, pe dealurile de la Olãnesti, într-o zonã în care civilizatia lemnului are încã mãrturii. Sunt interesante cunoasterea datelor relatate mai sus din viata monumentului, aprecierile de genul celor referitoare la pierderea picturii lãcasului în urma conditiilor nestiintifice de demontare si transfer sau aceea a smulgerii artificiale si brutale din mediul sãu natal.
Biserica de la Olãnesti - strãmutatã din Albac - rãmâne, prin proportii, elemente constructive si decorative, alãturi de cele ce au supravietuit pe plaiurile de origine ale Apusenilor. Ceea ce pare a fi suferit o denaturare, fatã de structura initialã, este turnul-clopotnitã de pe pronaos, prea înalt, cu coltul foisorului simplificat. În 1958, monumentul a primit o nouã decoratie, pictatã peste urmele celei datorate lui Simos Szilagi din Abrud, harnic zugrav, stãruitor întâlnit în Muntii Apuseni, prin rodul strãdaniilor sale artistice.
Actul de nastere al Bisericii din Albac, sãpat cu o frumoasã slovã, consemneazã: „Aceastã bisericã s-au început la anii Domnului 1752, mesetaamai în 25 de zile“. Peretii, din bârne de brad, înscriu un dreptunghi cu absida decrosatã, poligonalã, cu cinci laturi. Acoperirea interioarã se compune dintr-un tavan drept peste pronaos, o boltã semicilindricã, retrasã de nivelul peretilor, cu timpan pe vest si est, iar altarul, cu o boltã asemãnãtoare, închisã pe est cu un timpan care, prin intermediul suprafetei trapezoidale de sprijin, racordeazã cu peretii prin trei fâsii înclinate. O deosebitã atentie a acordat mesterul decorului sculptat: console cioplite cu forme si profiluri diferite, cele de pe vest fiind împodobite cu crestãturi, ca cele de la Lãzãresti sau Goiesti. Temelia navei este ornatã cu un chenar în formã de lant, compus din izvodul crestãturii prin aschiere. Un brâu în frânghie, puternic profilat, încinge mijlocul peretilor. Motivele sculptate în ancadrasamentele intrãrilor, frânghia, figurile geometrice, spiralele sunt dominate de vrejuri si frunze de iederã. Cele trei deschideri spre altar, marcate printr-un soclu profilat, decorat cu motive geometrice, au partea superioarã a ancadramentului tãiatã în trepte, însotite de profiluri din care rãsar frunze de iederã, elemente ce amintesc de ctitoria din Dealul Geoagiului si o evocã pe cea dispãrutã de la Mogos. Din patrimoniul de carte veche româneascã ce a circulat în Albac se cuvine a mentiona exemplarul din pravila lui Matei Basarab, a cãrei însemnare ex libris „Avraam Iancu, prefectul Leg. Aurarie gemine si advocat“ îi conferã un spor de semnificatie istoricã.
Monumentul de la Albac - Biserica de lemn - gãzduit de „Florica“ Brãtienilor din Stefãnesti si apoi pe dealul Olãnestilor este, pe drept cuvânt, un mesaj al artei motilor si un simbol al nãzuintei lor spre libertate. Biserica a fost coborâtã cu plutele pe Aries pentru a fi adusã în Regat, ca urmare a politicii culturale a lui I.I.C. Brãtianu. Astãzi, în Olãnesti s-a construit o bisericã nouã, care a preluat functiile celei în discutie. Biserica de lemn din Albac, plimbatã prin Stefãnesti si adusã pe înãltimea ce dominã statiunea Olãnesti, va deveni probabil bisericã de cimitir, fiind folositã la prohodirea mortilor si la pomenile acestora întru cele vesnice.
Prof. Florica Ichim - Bacãu
Foto: prof. dr. Dorinel Ichim
[top]
Biserica lui Horia Mai stai visând la muntii ce soimi si aur poartã?
Pe vale, Ariesul soptind îl mai auzi?
Pribeagã lângã Arges, vãdanã printre duzi,
Bisericã pustie si fãrã brazi la poartã. Cioplitã din puterea molidului si din
Credinta strãmoseascã legatã-n bârna durã,
Ce mester vechi, de tarã, cu greaua lui securã
Ti-a hotãrât altarul lui Horia destin? În jurul tãu cresc duzii cu fragedã verdeatã
Si iarba crudã-ntinde la soare plase verzi
Sã prindã rândunele de umbrã. Tu îti pierzi
Deasupra lor, în frunze, clopotnita-ndrãzneatã. Pe mosii tãi zadarnic îi mai astepti si nici
Un preot nu-ti mai cântã, bãtrân, din psaltichie…
Dar azi, cu primãvara, cereascã si pustie,
Slujesti botez la granguri si nuntã la furnici. Ion Pillat
|
|
