Din
sumar:
Calinic
Argatu - „Sat si sfintenie în opera lui Creangã“
Prieteni de condei - PEN PALS
Interviu cu dl. NICOLAE VÃCÃROIU, presedintele
Senatului
Învãtãmântul românesc
pe treptele reformei
Poeme despre sat - Spiridon Voinescu
Muzeul Copilului
Scriitori români cu satul în glas - George
Tãrnea
„Aventuri din satul reeducãrii comuniste“
Golestii si tãrãnimea
„Luminã linã, lini lumini“
- IOAN ALEXANDRU
|
SATUL ROMÂNESC CONTEMPORAN S.O.S.
Alexandru Pelimon -
„Impresii de cãlãtorie în România“ Alexandru Pelimon (1822-1881) este un scriitor cu operã foarte bogatã si foarte inegalã. De loc din Gorj - a vãzut lumina zilei în satul Novaci - Pelimon s-a stabilit încã de tânãr în Bucuresti. A fost un om fãrã studii sistematice, cu o culturã de autodidact, dar cu un cuget sincer si vibrant, atasat idealurilor nationale românesti moderne (pasoptist, unionist), iar ca scriitor se circumscrie curentului romantic. În lucrãri de sintezã, în istoriile literaturii, locul care i se acordã este modest, dar semnificativ. Se cuvine retinut faptul cã George Cãlinescu, care-i acordã lui Pelimon un spatiu foarte restrâns în prima editie din „Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent“ (1941), va reveni ulterior asupra pãrerii initiale, dupã cum se vede în editia a doua a lucrãrii (1982). În anii ‘50, G. Cãlinescu i-a consacrat lui Pelimon un medalion, inclus, împreunã cu contributii similare despre alti cincisprezece scriitori români din secolul trecut, în volumul „Studii si cercetãri de istorie literarã“ (Bucuresti, 1966). Desprindem din medalion începutul sãu conclusiv: „Alexandru Pelimon - scrie George Cãlinescu - meritã atentia istoricului literar pentru urmãtoarele motive: apartinând micii burghezii, a luat parte cu entuziasm la revolutiunea de la 1848, promovând prin poezie ideile progresiste; a zugrãvit cu lãudabil realism aspecte ale mentalitãtii mic burgheze si ale capitalismului epocii sale (...); a evocat miscãrile democratice de la 1821 si 1848; a fost un cãlãtor care a contribuit prin descriptiile lui la descoperirea frumusetilor peisajului românesc“ (op. cit., pag. 65).
Cel din urmã aspect al operei lui Pelimon pare si cel mai semnificativ - aceasta este concluzia la care au ajuns autorii recentei reeditãri a volumului „Impresiuni de cãlãtorie în România“, istoricul literar Dalila-Lucia Aramã si, respectiv, acad. Serban Cioculescu, care semneazã un Cuvânt înainte. Serban Cioculescu socoteste cã cele mai rezistente cãrti ale lui Al. Pelimon sunt Impresiuni... (1859) si Memoriu, Descrierea Sf. Monastiri (e vorba despre asezãmintele monahale din fostul judet Râmnicu Sãrat), restul, crede criticul, neputând trece proba judecãtii de valoare. De asemenea, aratã acad. Cioculescu: „Sã nu-i cerem lui Pelimon cunoastere stiintificã exactã a istoriei noastre nationale, desi patriotul o cunostea foarte bine, dar în stadiul momentului respectiv, când, de pildã, drept întemeietor al Tãrii Românesti trecea legendarul Negru-Vodã. (...) Sã ne multumim constatând fervoarea credinciosului si a patriotului, care vibreazã la tot ce este amintire a trecutului national“. Totodatã, se cuvine sã introducem urmãtoarea observatie plinã de profunzime din acelasi Cuvânt înainte: „Ceea ce ni-l ridicã însã, etic vorbind, pe Alexandru Pelimon este constiinta sa istoricã, rezematã pe trecutul strãmosesc glorios si privirea încrezãtoare în virtutile neamului nostru, care avea sã se releve lumii pe câmpurile de luptã din dreapta Dunãrii si prin înfãptuirile generatiei sale, care a fost aceea a lui Bãlcescu, Alecsandri, Russo, Negri si Alexandru Ioan Cuza“.
La 16 iulie 1858, Al. Pelimon îsi începea cãlãtoria al cãrei memorial avea sã fie tipãrit un an mai târziu. Scriitorul pleca din Bucuresti pe jos, cu sacul în spate, într-o drumetie având ca puncte principale „muntii, monastirile, monumentele“ (pag. 15) din partea superioarã a Tãrii Românesti. Prin Pitesti, se îndreaptã spre Câmpulung Muscel, Curtea de Arges, îsi continuã apoi itinerarul prin judetele Vâlcea, Gorj si se întoarce în Capitalã la începutul toamnei, venind pânã în Giurgiu cu vaporul, pe Dunãre.
Înainte de a ne apleca asupra textului cãrtii lui Pelimon, sã observãm cã atât experienta sa, cât si consemnarea ei nu sunt fenomene curente în epocã: notele de cãlãtorie ale literaturii moderne românesti încep o datã cu publicarea cãrtii lui Dinicu Golescu „Însemnare a cãlãtoriei mele“ (1826). Cugetul lui Pelimon, tipic românesc, tine cumpãna dreaptã între traditie si modernitate, rãsfrânge echilibrul sufletului românesc care a asimilat atât experiente rãsãritene, cât si apusene, contopite însã într-o sintezã - sufleteascã si culturalã - originalã, proprie. O parte din itinerarul lui Pelimon fusese strãbãtutã (Pitesti - Câmpulung - Curtea de Arges) de Alexandru Odobescu în aprilie 1857, iar în vara anului 1860, prelungitã pânã în mãnãstirile din Vâlcea, când, din însãrcinarea Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice, autorul „Doamnei Chiajna“ avea sã redacteze o documentatã relatie referitoare la mãnãstirile din judetele Arges si Vâlcea. În prima cãlãtorie (1857), Odobescu nu face - sau nu a lãsat - însemnãri, în cea de a doua (1860) tine un jurnal care îi va folosi la alcãtuirea raportului. Paralela dintre cãlãtoriile lui Odobescu si cãlãtoria lui Pelimon se impune îndeosebi pentru faptul cã Alexandru Odobescu rãmâne socotit la noi primul redescoperitor al valorilor de artã bizantinã, realitate subliniatã de Nicolae Iorga. Acelasi merit i-l recunoaste lui Odobescu si istoricul Andrei Pipiddi, într-o recentã si foarte valoroasã lucrare, „Traditia politicã bizantinã în Tãrile Române în secolele XVI-XVIII (Bucuresti, 1983), în care se spune cã scriitorul a fost, „între învãtatii români ai timpului, primul care s-a apropiat cu întelegere de Bizant...“ (op. cit., pag. 11).
Desigur, Al. Pelimon nu avea cultura eruditã a lui Odobescu, rafinamentul si diletantismul sãu superior, nu cunostea, ca Odobescu, marile muzee europene si comorile lor, nu avea preocupãri sistematice de istoria artei ca acesta din urmã... Intuitia lui Pelimon, coincizând cu cercetãrile lui Odobescu, pleacã, socotim noi, de la traditie si de la datinã: iubirea de artã bizantinã româneascã se împleteste cu aceea pentru portul popular si pentru obiceiurile populare. Deplângea adesea degradarea si se bucura când le vedea perpetuate (îndeosebi în împrejurimile Câmpulungului), dupã cum se bucura sã constate pãtrunderea unor forme noi de culturã si luminã: teatrul popular înjghebat în acelasi Câmpulung de o mânã de entuziasti, între care se numãra C.D. Aricescu. Pelimon îndemna nu atât la „turism“ - cum spunea G. Cãlinescu, care îl socoteste un „turist pasionat“ (op. cit., pag. 71) - cât la cunoasterea frumusetii peisajului national, în care se aflã topit sufletul tãrii. E în aceasta o atitudine pro-blagianã: naivã poate, dar realã.
În ciuda limbajului care se resimte, ca la multi dintre romanticii nostri, de pe urma neologismelor stridente, epurate uneori din limbã prin contributia decisivã a lui I.L. Caragiale, Pelimon asterne pagini de autentic lirism, datorate întâlnirii sale cu istoria nationalã reprezentatã fie prin vestigii (ruinele Cetãtii lui Tepes de la Poenari, pe unde va trece si Odobescu), constructii civile (Câmpulung) sau opere de artã. Socoteste Catedrala de la Curtea de Arges „...cea mai admirabilã poate din lume, pentru constructia simetricã si plinã de-o nedescrisã artã; posedând atâtea minunate si feconde frumuseti ale sculpturii în marmorã, cu care se aflã îmbrãcatã, si pe lângã acestea, ilustrele sale ornamente si acele odoare sacre cu care fu înavutitã o face a fi cea dintâi în Romenia“. (pag. 49-50).
Pelimon nu este atât un „turist“, cât un spirit angajat care constatã si formuleazã numeroase propuneri. Îl intereseazã viitorul comorilor de artã si istorie nationalã de la Curtea de Arges, loc romantic si clasic al României (pag. 55), discutã în acest sens cu episcopul de atunci, Climent (îi va dedica la moarte, în 1862, un poem), exprimã gânduri foarte limpezi - o noutate în vremea respectivã - de conservare si restaurare a monumentelor. Iar cât priveste cucernicia sa fatã de Curtea de Arges si de simbolul sãu istoric, voievodal si votiv, poate fi socotit întrucâtva un precursor al lui D. Teleor si Mateiu Caragiale, autorul sonetului La Arges: „Desprins din stemã parcã spre depãrtãri senine,!Un corb bãtrân si-ntinde puternic negrul zbor!Si-n linistea adâncã, din când în când, usor!Din ulmi cad frunze moarte rotind în aripi line“.
Dar în memorialul de cãlãtorie al lui Pelimon existã pagini vibrante atât despre alte monumente voievodale românesti (Hurez, Dintr-un Lemn, Cozia, Tismana), cât si despre monumente ale naturii românesti, între care trebuie amintite Pestera Dâmbovicioara, Piatra Craiului, privelistile din împrejurimile Bãii de Aramã... Sentimentul naturii, asumat în sens de trãire, îi este propriu lui Pelimon care, totodatã, îndeamnã la descoperirea peisajului nostru - pledoarie ce revine în carte ca un laitmotiv. Îndemnul lui Pelimon, formulat atât de stãruitor, nu apartine unui „turist“, ci unui patriot înflãcãrat. Calinic Argatu
[top]
Din spatii O, din statui un râu tâsneste
sã spele iarba cu luminã.
Imens, un ochi se-aprinde-n mal
si lupii unui miel se-nchinã.
Coboarã-te, mãritã umbrã,
sã luminezi un gol în joc;
vor strãluci cuvinte ninse
cu irizãri de stins noroc.
Din spatii aurind odatã
vor curge ploile-ngropând
privelistea de tot uitatã
la poarta unui anotimp. Otilia Nicolescu
[top]
NOVA
INTERNATIONAL
ASSOCIATION’S CALL FOR FUNDING
The
Association NOVA International kindly requests your assistance in supporting
to enhance the opportunity for the elite students from the villages to
pursue a high school education in a better school in the city. The living
expenses including housing, meals, books and transportation) are $500.00
per year. The association selects 10 students every year.
The Association NOVA International promotes the elite students from the
villages, helping them to reach high standards of achievement. The Association
tries to support the foundation and re-foundation of the libraries in
the villages, where the resources are very poor, the foundation of artistic
and cultural clubs where students have the opportunities to learn foreign
languages and become familiar with computers and internet. These new resources
will help student’s perspective on the world, preserve the cultural
identify and help the Romanian village to grow and develop.
If you are interested in supporting our humanistic project, please send
money to the account number 2511.1-11844.1/ Rol and 2511.1-1844.2 USA
– at the Romanian Commercial Bank (Banca Comerciala Romana), Filiala
Judeteanã Arges, fiscal code: 13717520.
For more questions or concerns, please feel free to contact the Association
NOVA International at the following address:
ASOCIATIA
NOVA INTERNATIONAL (ANI)
Pitesti - 0300, b-dul Republicii, bloc D5b,
sc. E, ap. 21, et. 6,
mobile phone: 093996206
e-mail: novac@cyber.ro
Thank
you for your assistance and support!
|
|
