ANUL III - Aparitie trimestrialã
Nr. 7 - Aprilie, Mai, Iunie 2003
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI
Ilustratii: Cercul de desen „Culoare si vis“ - Corbeni

Din sumar:

Calinic Argatu - „Sat si sfintenie în opera lui Creangã“
Prieteni de condei - PEN PALS
Interviu cu dl. NICOLAE VÃCÃROIU, presedintele Senatului
Învãtãmântul românesc pe treptele reformei
Poeme despre sat - Spiridon Voinescu
Muzeul Copilului
Scriitori români cu satul în glas - George Tãrnea
„Aventuri din satul reeducãrii comuniste“
Golestii si tãrãnimea
„Luminã linã, lini lumini“ - IOAN ALEXANDRU

- interviu cu domnul Nicolae Vãcãroiu, presedintele Senatului României -

1. Stimate domnule Nicolae Vãcãroiu, ca locuitori ai aceluiasi timp si cãlãtori ai aceleeasi corãbii, avem datoria moralã sã credem în ordinea lumii noastre, în refacerea ei. Vrem-nu vrem, vom fi eternii tãrani ai istoriei, ducem pe umeri aceastã descendentã dintr-un neam ales, un neam pe care-l venerãm cu smeritã recunostintã. Câteva date biografice despre geografia spatiului care v-a marcat existenta, despre lumea din care descindeti.
Satul e marea avutie pe care ne-au lãsat-o strãbunii prin pãrinti si avem obligatia moralã sã pãstrãm si sã conservãm valorile lui spirituale, morale si materiale. Gândul fiecãruia dintre noi trebuie sã fie totdeauna acolo unde ne-am nãscut, unde am crescut, la oamenii acelor locuri, si nu numai gândul, ci sã fim prezenti cu fapta, în functie de posibilitãtile pe care le avem. Spatiul copilãriei mele este comuna Brosteni, satul Meris, din judetul Mehedinti, la jumãtatea drumului dintre Strehaia si Baia de Aramã sau la un kilometru si jumãtate de orasul Motru, localitate care se aflã la granita dintre judete si a apartinut când Gorjului, când Mehedintiului. Acolo am copilãrit, acolo am crescut, acolo am învãtat ce înseamnã munca la tarã, acolo m-am dus la cosit, m-am dus cu vitele pe câmp, tot acolo i-am ajutat pe bunici la muncile gospodãriei. De acolo este tatãl meu. Însã m-am nãscut, la 5 decembrie 1943, în comuna Bolgrad, în Izmail. Tatãl meu fiind ceferist, în vremea când Basarabia fãcea parte din teritoriul României a fost detasat pe o perioadã de un an si jumãtate la Izmail. Acolo pãrintii mei aveau o casã închiriatã. Nu mã leagã nici o amintire de zona aceea, fiindcã la vârsta de 4 luni, când Basarabia a fost cotropitã, tatãl meu a revenit în tarã cu familia. Mama mea este nãscutã în Constanta, dar toatã copilãria mea este legatã de spatiul în care am crescut, de Mehedinti.
2. Cum percepeti, în acest moment de rãscruce, destinul de naturã culturalã si spiritualã din mediul rural, implicarea politicului în toate actiunile de redresare a satului, stiind cã atât dezvoltarea cultural-educativã, cât si cea economicã este o reflectie a vointei politice?
Suntem legati sufleteste de duhul satului si primordial este sã ne pãstrãm traditiile, sã le readucem la viatã pe cele care au fost acoperite de uitare, sã le respectãm, sã asigurãm un cadru adecvat prin care sã fie transmise mai departe generatiilor care vin dupã noi. Revista Satul Natal aduce mesajul marilor cãrturari de a recupera traditia de naturã culturalã si spiritualã si trage astfel un semnal de alarmã care trebuie auzit de intelectualitatea satului, ce are datoria moralã de a pãstra vie mostenirea strãmosilor. Trebuie sã revenim la mestesugurile care în multe sate s-au pierdut. Olãritul, cioplitul lemnului, tesutul, lucrul de mânã al iilor si catrintelor în foarte putine zone se mai pãstreazã. Toate acestea tin de o culturã a satului românesc care s-a pãstrat de-a lungul vremurilor si este în puterea omului de la sat sã umple acest gol. Revenirea la datinile si la obiceiurile strãvechi, la credinta adevãratã în Dumnezeu dã originalitate si strãlucire lumii noastre în marea casã europeanã din care facem parte. În comuna mea natalã, Brosteni, si chiar în întreaga zonã din Mehedinti se pãstreazã acea sãrbãtoare numitã Nedeie. Fiecare comunã, fiecare sat din spatiul românesc are ca patron spiritual un sfânt, care se celebreazã o datã pe an prin activitate liturgicã, urmatã de sãrbãtoarea la care vine lumea din toate împrejurimile, de peste dealuri, de peste munti, de pe o razã de 40-50 de kilometri, iar casele toate sunt deschise pentru a primi oaspeti la masã, dupã ce s-a fãcut pomenirea celor adormiti. O altã veche preocupare a zonei constã în cresterea viermilor de mãtase, din care femeile scot borangicul pentru nãframele vestite, lucrate cu iscusintã în rãzboiul de tesut. Un monument al naturii îl constituie pãdurile de liliac de la Ponoarele - renumit în tarã si în lume prin Sãrbãtoarea Liliacului de la Ponoare. În domeniul cultural însã, bogãtia de evenimente nu mai este la intensitatea la care era în urmã cu douãzeci de ani. La sãrbãtori oamenii se îmbracã în costumul popular traditional. Jocurile vechi, hora, sârba si toate dansurile specifice zonei, cântecul popular s-au pãstrat nealterate în majoritatea zonelor rurale. Scoala sãteascã a dat lumii mari personalitãti în toate domeniile vietii. Aici se nasc si azi copii înzestrati cu inteligentã si har care fac cinste spatiului din care provin în orice colt din univers. Dascãlii de la sate au un rol covârsitor în pregãtirea copiilor si tinerilor de exceptie. Din pãcate, asistãm în zilele noastre la o scãdere a numãrului de copii de la sate pe bãncile facultãtilor, ceea ce este nefiresc. Gândul si preocuparea la ora actualã sunt sã creãm conditii tuturor copiilor înzestrati care provin din mediul rural si spre a-si putea împlini visul lor de viatã si pentru cã societatea are nevoie permanentã de valori. Nãdãjduim, într-un viitor apropiat, ca toate satele sã aibã alimentare cu apã, sã aibã zona satului pavatã, trotuare, canalizare, drumuri bune. A început un proces de dezvoltare a acestor proiecte, precum în Arges, de pildã, dar este un proces de duratã, fiindcã totul înseamnã bani, iar deocamdatã traversãm o perioadã mai dificilã. În proiectul „România curatã” pe care l-am lansat, satul îsi gãseste locul într-un capitol aparte.
3. Cum poate Senatul influenta Guvernul sã ia mãsuri pentru sprijinirea copiilor si tinerilor de la sate, cum ar fi acordarea de burse pentru liceenii si sudentii cu bune rezultate la carte si fãrã suport material, pregãtirea tinerilor de la sate pentru a stãpâni o fermã, prin studii tehnice de zootehnice sau de agriculturã? Se naste necesitatea regândirii de cãtre Ministerul Educatiei si Cercetãrii a programei scolare pentru introducerea a patru sau chiar cinci limbi europene, astfel ca fiecare copil care terminã cursul gimnazial sã poatã concura la un loc de muncã în spatiul european. În 1826, la scoala lui Dinicu Golescu se învãtau patru limbi strãine.
În primul rând printr-o bunã colaborare între Guvern si Legislativ. Si existã o astfel de colaborare, prin participarea directã a celor douã institutii atunci când se construiesc asemenea programe, când se elaboreazã proiecte de legi care tin de protectie, de sprijin, de ajutoare, de sprijinirea tinerilor pentru constructii de case, pentru a avea un minimum necesar, si aceastã colaborare vreau sã vã spun cã dã rezultate. Nu putem merge, vizavi de gândurile si programele pe care le avem, în ritmul pe care l-am dori, pentru cã totul înseamnã surse financiare, si atunci trebuie sã facem o esalonare. Este un început bun si existã preocupare efectivã pentru îmbunãtãtirea vietii la sate.
La ora actualã, în întreg învãtãmântul românesc accentul se pune pe limbile de circulatie - engleza si franceza. Preocuparea noastrã, tinând seama cã în viitor copilul nu se mai poate descurca dacã nu stie cel putin o limba strãinã, este legatã de însusirea vie a limbii engleze si a francezei în auxiliar. Asta nu înseamnã cã nu avem profiluri si de germanã, de spaniolã, de italianã în scolile noastre si fiecare copil opteazã pentru limba auxiliarã.
4. La sate, trebuie sã mãrturisim cu tristete, avem putini intelectuali, de aceea este imperios necesarã refacerea elitelor, iar rolul determinant va trebui sã si-l asume institutiile educationale si ONG-urile, ca factori de progres în culturã, educatie, economie s.a. America a ajuns la nivelul de azi gratie acestor organizatii, care pot sã schimbe si fata României. Este imperios necesarã institutionalizarea voluntariatului, printr-o legislatie, ca sistem în care toatã lumea sã activeze voluntar în folosul comunitãtii.
ONG-urile trebuie sã se implice foarte mult, iar în România avem câteva mii de astfel de organizatii cu profiluri dintre cele mai variate, începând de la copii pânã la problemele sociale pentru bãtrâni, culturale si sunt de real folos cele care activeazã. Chiar în activitatea legislativului consultãm ONG-urile în diferite probleme sau reglementãri care prezintã diferente de opinii, de interese. O dezvoltare a lor va exista, asa cum s-a întâmplat în tot spatiul european si nu numai, cu un rol din ce în ce mai mare. Suntem deficitari din punctul de vedere al sprijinului pentru interesul comun. În ceea ce priveste voluntariatul, e greu sã dezghetãm constiintele si sã le facem sã înteleagã cã n-ar trebui sã fim indiferenti fatã de cel de alãturi, de semenul nostru. Privim cu nepãsare pe stradã la acte de vandalism, la hotii, dar nu intervenim, si astfel am devenit nepãsãtori, strãini de viata noastrã comunitarã, strãini de viata noastrã sufleteascã. Privim lumea ca la teatru si de multe ori nu ne convine spectacolul, dar nu intervenim deloc în scenariu, desi avem libertatea s-o facem. Lucrurile acestea se întâmplã si în America si pretutindeni pe Glob, tocmai de aceea eforturile fiecãrui cetãtean trebuie conjugate în ideea de a sprijini efectiv schimbarea în bine, prin orice contributie, oricât de nesemnificativã ar pãrea. Trebuie sã lucreze si sã se implice mai atent factorul educativ. Si de aceastã datã ONG-urile au un rol determinant.
5. Marele scriitor modern James Joys exprima ideea cã „Vestul va salva Estul prin scoaterea lui din somn“. Asadar, Vestul are un mare rol de jucat în Est. Cum comentati aceastã zicere, care nu e fictiune, nu e metaforã, ci e cât se poate de realã?
Putem vorbi aici despre globalizare, despre mondializare, care înseamnã, volens-nolens, un proces obiectiv de intensificare a cooperãrii, colaborãrii între tãrile occidentale dezvoltate si tãrile mai putin dezvoltate. Un fenomen care la ora actualã este gândit ca singura solutie de dezvoltare a planetei. Mentinerea acestor diferentieri enorme între tãri sãrace, cu nivel de trai execrabil, si tãri bogate a ajuns la un nivel în care influenteazã dezvoltarea tãrilor bogate. Asadar, dacã tãrile bogate nu se implicã în sprijinirea dezvoltãrii celorlalte state cu nivel scãzut de dezvoltare economicã, riscã recesiuni economice tot mai dese, cu pierderi masive.
6. Care este mesajul pe care îl transmiteti lumii satelor românesti în acest început de ev?
Un gând bun pentru toti cetãtenii care trãiesc în mediul rural, din care eu însumi m-am desprins la 14 ani, si nu a fost usor nici atunci, dar, din pãcate, acum e si mai greu, pentru cã ne aflãm într-o perioadã cu transformãri, cu dificultãti. Avem însã sperante de viitor. Am fi bucurosi dacã i-am putea determina pe fiii satului sã se întoarcã pe la vetre din când în când, sã participe la sãrbãtoarea satului natal si, din înaltele functii pe care le au, mai mari sau mai mici, sã dea o mânã de ajutor pentru a face un drum, pentru a ridica sau a moderniza o scoalã, pentru a înzestra o bibliotecã. Avem o tarã frumoasã, cu o varietate extraordinarã a reliefului, cu traditii si obiceiuri, cu oameni minunati. Un spatiu unic în coltul acesta al Europei, mult cãutat si mult râvnit pentru toate frumusetile si valorile culturale si spirituale.

A consemnat ELISAVETA Novac