ANUL III - Aparitie trimestrialã
Nr. 7 - Aprilie, Mai, Iunie 2003
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI
Ilustratii: Cercul de desen „Culoare si vis“ - Corbeni

Din sumar:

Calinic Argatu - „Sat si sfintenie în opera lui Creangã“
Prieteni de condei - PEN PALS
Interviu cu dl. NICOLAE VÃCÃROIU, presedintele Senatului
Învãtãmântul românesc pe treptele reformei
Poeme despre sat - Spiridon Voinescu
Muzeul Copilului
Scriitori români cu satul în glas - George Tãrnea
„Aventuri din satul reeducãrii comuniste“
Golestii si tãrãnimea
„Luminã linã, lini lumini“ - IOAN ALEXANDRU

HENRIK H. KRÖNER - SECRETAR GENERAL AL MISCÃRII EUROPENE
- BRUXELLES - Sala Dalles - 14 decembrie 2003 -

Miscarea Europeanã (ME) este o asociatie creatã la Congresul de la Haga, în 1948, având ca obiectiv sã contribuie la realizarea unei Europe unite. Are caracter federal si este întemeiatã pe respectul drepturilor omului si pe principii democratice, informeazã si mobilizeazã cetãtenii, ca sã influenteze deciziile la toate nivelurile societãtii europene. Miscarea Europeanã are în prezent 31 de consilii nationale si 17 organizatii internationale neguvernamentale.
Mesajul pe care vreau sã vi-l aduc tine de ideea unei Europe unite, în interiorul cãreia nu existã concurentã în zilele noastre. Ceea ce se întâmplã azi cu NATO si cu Uniunea Europeanã împlineste visul ca toate tãrile libere si democratice din Europa sã-si creeze un destin unit sub aceeasi umbrelã. Asadar, istoria se schimbã sub privirile noastre în momentul se fatã. Îmi face plãcere sã vã dau niste informatii de fond, sã vã spun cã, în decembrie 2001, presedintele celor 15 state membre a declarat, cu privire la admiterea unor tãri ca România, cã Uniunea Europeanã trebuie sã fie mai democraticã, mai transparentã si eficientã în deciziile pe care le ia. S-a cerut o conventie pentru acest demers si acum avem, în sfârsit, oameni pentru aceastã conventie din toatã Europa. Se doreste, în primul rând, sã îi aducem pe cetãtenii europeni, mai ales pe tineri, mai aproape de institutiile europene. În al doilea rând, se cautã solutii cum sã organizãm mediul politic european într-unul mare, în care România sã devinã membru, si cum sã facem din Uniune un factor de stabilitate si de influentã în lume. Acestea sunt cele trei provocãri acum. Deja astãzi Uniunea este unitã. Mai întâi statele membre au decis sã lucreze împreunã, lãsând deoparte indiferenta. Uniunea Europeanã, dupã cum stiti cu totii, a fost eficientã în a rezolva situatiile conflictuale nu prin fortã. În istorie avem exemple, începând cu Imperiul Roman, cu celtii, cu Alexandru cel Mare, care au militat si chiar au împlinit idealul de Uniune. Chiar si SUA au devenit unite dupã un rãzboi civil. Uniunea Europeanã a trecut peste aceste diferende si cautã sã devinã un factor de stabilitate. Noi, la Parlamentul European, ne folosim acum de ceea ce avem deja: toate elementele principale ale Uniunii au fost create acum 50 de ani. Când s-a creat, dupã rãzboi, în 1952, Comunitatea cãrbunelui si otelului, tatãl meu a fost unul dintre primii oameni care au lucrat acolo si stiu foarte bine acest lucru. Am avut atunci primul Parlament European si prima Curte de Justitie. Un Consiliu de Ministri, deci un corp executiv. Asadar, aceste elemente de bazã majore le avem si astãzi. În 1948 a fost o conferintã la care au participat delegatii ale guvernelor, ale societãtii civile, ale parlamentelor nationale. Se cerea atunci, în 1948, o uniune politicã, o piatã comunã, o politicã externã de apãrare comunã si chiar o uniune monetarã. Chiar de la început, principiile de bazã ale Uniunii Europene au fost de avea mai multã putere, mai multã pace si un mai puternic simt al solidaritãtii. Principiul solidaritãtii a fost deja trasat în acea comunitate a cãrbunelui, pentru a evita impozitele si taxele, ceea ce nu este cazul astãzi, si se spunea atunci cã datoritã acestui principiu al solidaritãtii noi am putea cu succes sã restructurãm acest sector al cãrbunelui si otelului, fãrã suferinte sociale, acolo unde se întâmplã. Însã experienta a dovedit cã acele costuri sociale n-au putut fi evitate Putem închide multe fabrici de otel, exploatãri miniere, ca urmare a acestui pricipiu al solidaritãtii sociale, iar Uniunea Europeanã poate fi foarte mândrã de succesul sãu, de progresul social pe care l-a dus la bun sfârsit, ceea ce este într-adevãr unic în lume, mândrã de progresul economic, devenind cea mai mare economie din lume, cea mai mare exportatoare din lume, una dintre cele mai bogate regiuni din lume, cu standarde de viatã ridicate. Toti membrii si chiar Uniunea însãsi au o democratie stabilã si Uniunea este recunoscutã pentru bogãtia culturalã si diversitatea ei. Nu este un amestec de culturi si cred cã prin aceasta Uniunea Europeanã câstigã stabilitate si credibilitate. Din nefericire, aceste principii ale Uniunii Europene nu sunt foarte bine întelese si de aceea organizatiile societãtii civile, pe lângã partidele politice si guverne, au un rol important de jucat pentru a initia oamenii sã se formeze în scopul acestei unice Uniuni Europene, care are conducãtori de state ce ar trebui sã devinã, dupã cum am spus la început, mai democratici, mai transparenti si mai eficienti într-o Europã mare. Într-o lume a tuturor, obiectivul a fost clar chiar de la început, si anume sã se facã în asa fel încât sã nu se mai producã rupturi între tãrile Uniunii, dar la acea vreme a comunitãtii otelului si cãrbunelui acest scop era limitat si doar piata comunã a otelului si cãrbunelui a urmat pas cu pas principiile pe care noi le urmãm cu succes astãzi. În zilele noastre, lucrurile par sã fie mult mai complicate, noi trebuie sã pierdem mai mult timp pentru a explica problemele principale. Nu uitati, de asemenea, cã ceea ce este aici trebuie sã fie si în tãrile vestice, sã creãm o piatã comunã, sã minimalizãm pierderile. Multi oameni nu înteleg de ce v-ati implicat în aceastã problemã, iar Parlamentul European se confruntã astãzi cu aceastã problemã tehnicã: e dificil pentru populatie sã înteleagã ce se întâmplã, sã urmãreascã problemele tehnice, deci nu este foarte popular si uitã ce s-a întâmplat la început. Ca si conventia cãsãtoriei este parteneriatul, conventie despre care se discutã acum cum va arãta, pentru cã ea contine reprezentanti ai oamenilor care sunt alesi dupã regulile unei democratii conventionale si va trebui sã joace dupã reguli stabilite în baza principiilor democratice. Miscarea pe care o reprezentãm astãzi are aspecte complexe, noi reprezentãm mai multe grupuri ale societãtii civile si noi suntem uniti, noi unim, în general, toate partidele politice mari si înaltii functionari ai institutiilor Uniunii Europene. În Parlamentul European rezolvãm probleme politice importante si multe, multe alte organizatii sunt membre ale Miscãrii Europene. Noi nu ne luptãm unii cu altii pe probleme politice si încercãm sã explicãm viitorul nostru comun într-o viitoare Uniune mai democraticã, mai eficientã. Din 1949 am avut ocazia sã prezidãm conferinte si, dupã cum v-am spus, partidele politice si societatea civilã au colaborat. Sarcina noastrã este sã explicãm Europei, sã convingem oamenii cã aceasta este calea pe care trebuie sã o urmãm si sã nu uitãm sã facem lobby pe lângã ceea ce se cheamã factorii de decizie politicã, sã facã ceva mai mult pentru Europa, deoarece scopul pe care toti îl avem astãzi este sã explicãm oamenilor sã fie mai uniti, deoarece majoritatea oamenilor spun, da, ar trebui sã fim uniti, dar, din nefericire, guvernelor nationale nu le place asta. Iar noi trebuie sã-i convingem pe cei care iau decizii sã renunte la aceastã politicã pentru cã, dupã cum toatã lumea stie, o lege nu are influentã deloc dacã nu este respectatã. Sloganul nostru este: Fã-ti singur regula! Si am creat o conventie care sã aducã oamenii mai aproape de institutiile guvernamentale, am fãcut sugestii cum sã organizãm un mediu politic într-o Europã mare. Suntem acum foarte aproape sã facem planuri despre cum ar trebui sã arate viitoarea constitutie. Unul dintre oamenii politici europeni importanti a afirmat, în 1948, la o conferintã politicã: „Miscarea pentru o Uniune Europeanã trebuie sã fie forta politicã, acea fortã care sã vinã din valorile noastre spirituale comune. În centrul miscãrii noastre stã ideea de îmbunãtãtire a vietii umane, pãzitã de libertate si sustinutã de lege. Un politician care lucreazã la Constitutie mi-a spus: sã separi economia si efectele ei de structura politicã generalã. Ajutorul mutual în domeniul economic pe principiul solidaritãtii sã se întâlneascã cu apãrarea militarã, sã fie urmat de marile companii pas cu pas, cu o politicã mai apropiatã de realizarea unitãtii europene. Se spune, pe bunã dreptate, cã asta implicã mai multe sacrificii“. Marele politician care a afirmat aceste lucruri în 1948 este Winston Churchill.

Traducere: prof. Carmen Nicolescu

Vãrsarea în tãrânã

În zori de zi iau apã în pumni si-ntreb izvorul,
Cuibar de astri limpezi, voi mai purta urciorul
pe care-n ridicare spre gurã l-am pierdut?...
Cuibar de astri limpezi, izvorul curge mut.
Târziu îmi fac culcusul si-ntreb încet tãrâna,
Plãmadã-a frumusetii, voi mai aduce mâna
pe liniile-i clare din flacãrã si nea?
Plãmadã-a frumusetii, tãrâna tace grea.
Izvorul si tãrâna, ca soarele si luna,
sunt clopotele tainei si tac întotdeauna.
Abia la miez de noapte, cu lacrimã spãlându-l,
rãspunde din adâncul fiintei oarbe gândul:
Înscrisã în destinul urcioarelor de lut e
vãrsarea în tãrânã a apei nebãute.
Dar sufletul cel vesnic e amforã de har:
ce s-a vãrsat o datã el umple iar si iar…

Stefan Augustin Doinas