Întoarcere la pagina principală Numărul curent al revistei Satul Natal Informatii despre revista Satul Natal si Asociatia Nova International Aici puteti afla detalii despre modul în care ne puteti contacta Linkuri cãtre alte pagini web

ANUL III - Aparitie trimestrialã
Nr. 7 - Aprilie, Mai, Iunie 2003
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI
Ilustratii: Cercul de desen „Culoare si vis“ - Corbeni

Pagina 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Din sumar:

Calinic Argatu - „Sat si sfintenie în opera lui Creangã“
Prieteni de condei - PEN PALS
Interviu cu dl. NICOLAE VÃCÃROIU, presedintele Senatului
Învãtãmântul românesc pe treptele reformei
Poeme despre sat - Spiridon Voinescu
Muzeul Copilului
Scriitori români cu satul în glas - George Tãrnea
„Aventuri din satul reeducãrii comuniste“
Golestii si tãrãnimea
„Luminã linã, lini lumini“ - IOAN ALEXANDRU

SATUL ROMÂNESC CONTEMPORAN S.O.S.

SAT SI SFINTENIE ÎN OPERA LUI CREANGÃ

S-a scris mult si se va mai scrie despre viata si opera lui Ion Creangã, unul dintre cei mai mari clasici ai literaturii noastre, alãturi de Eminescu si Caragiale. Pentru noi, fii ai Bisericii Ortodoxe Române, Creangã constituie un motiv de admiratie si de pretuire în plus: el s-a format si modelat în viata si traditia acestei Biserici, pe care a slujit-o, în calitate de diacon, vreme de 13 ani: adicã din 1859 si pânã în 1872. De altfel, Biserica noastrã a dat mari scriitori si oameni de culturã epocii „vechi”, de pânã la 1830, dar si câtiva scriitori moderni de primã mânã, în fruntea cãrora stã Ion Creangã. Si tot în acelasi mediu s-a format un Arghezi sau un Damian Stãnoiu ca monah, în timp ce prozatorii Ion Agârbiceanu si Gala Galaction au fost preoti de mir. I-am mai putea pomeni tot aici pe preotul Simion Florea Marian, folcloristul, si pe multi alti fii ai Bisericii noastre, într-o listã destul de lungã si care se deschide cu Ion Creangã, scriitor de valoare universalã. În legãturã cu el mai trebuie mentionat un aspect, fie si în treacãt, pentru valoarea lui simbolicã: cel dintâi intelectual care s-a ocupat de biografia genialului humulestean, asa cum aratã G. Cãlinescu, a fost tot un om al Bisericii, economul Dumitru Furtunã.
Dupã 13 ani de diaconie, Creangã a fost mai întâi depus si apoi caterisit. Numai cã motivele sanctiunilor date lui nu aveau vreo legãturã cu dogmele Bisericii sau cu mãrturisirea de credintã ortodoxã si nici cu canoanele Bisericii. Cine dintre clerici ar putea fi depus astãzi pentru cã… merge la teatru? Sau pentru cã…trage cu pusca în ciori, izgonindu-le din turla Bisericii?... Viitorul scriitor a avut si o cãsnicie nefericitã si s-a poticnit de unele patimi si micimi omenesti. E de reamintit faptul cã, dintre ierarhii care au fost chemati sã semneze condamnarea sa, unul a lipsit: arhiereul-cãrturar Filarer Scriban, care a tinut astfel sã arate cã nu împãrtãsea sanctiunea respectivã.
Mãrturisirea de credintã a lui Ion Creangã nu a fost si nu va fi niciodatã stirbitã sau afectatã de sirul de necazuri si ispite de care va fi lovit. O aratã limpede George Cãlinescu în biografia sa, atunci când se referã la o polemicã a scriitorului si autorului de manuale scolare: „Nãdejde (…) îl va ironiza mai târziu cã în manualele scolare vorbeste de «mâna lui Dumnezeu cea nevãzutã», iar Creangã va rãspunde cu umor cã, dacã Dumnezeu «nu ne-ar fi gãurit pielea în dreptul ochilor, nu ne-am putea vedea greselile unii altora»”.
În opera lui Ion Creangã, pomenirea numelui lui Dumnezeu este foarte frecventã si apare chiar din primele rânduri: „Stau câteodatã si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau în pãrtile noastre pe când începusem si eu, drãgulitã-Doamne, a mã ridica bãietas în casa pãrintilor mei...“ Însãsi aceastã expresie, de-o mare tandrete si duiosie, ne reaminteste de firea tãranului român, care se apropie de Dumnezeu cu nãdejde si cãldurã, cu o „intimitate” care îi este aproape si care nu exclude smerenia. Iatã, de pildã, pe lângã elogiul învãtãturii, elogiul monahismului si invocarea numelui lui Dumnezeu spre iertarea si odihna celor rãposati pe care Creangã le pune în gura bunicului sãu David: „Bunã minte mai au unii, în felul acesta, de nu se însoarã! Si unul dintre acestia a fost si Ciubuc mocanul, care, neavând femeie, nici copii, ce i-a venit mai târziu de evlavia cea multã ce avea sau din alte împrejurãri, a închinat toatã averea sa Mãnãstirii Neamtului si el s-a cãlugãrit... fãcând multe pomeniri cât a fost în viatã. Iar astãzi petrece în liniste lângã zidurile mãnãstirii, Dumnezeu sã-l ierte si sã-l odihneascã întru împãrãtia cereascã! Cã si noi ca mâine ne-om duce acolo!”
Pânã si tatãl scriitorului, om aparent mai putin înduhovnicit, într-o discutie cu nevasta invocã o bine cunoscutã parabolã evanghelicã: „Bate-te mai bine cu mâna peste gurã si zii ca vamesul: Doamne, milostiv fii mie, pãcãtoasei, care-mi tot îmbãlorez gura pe bãrbat degeaba”.
Existã în opera lui Creangã multe aparitii de preoti sau de cãlugãri. El nu idealizeazã realitatea, care niciodatã nu poate fi în întregime trandafirie. Dar existã, iarãsi, neidealizat, „neînfrumusetat”, chipul parohului humulestean: „Si pãrintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic si cu bunãtate mai era! Prin îndemnul sãu, ce mai de pomeni s-au pus în tinterim, care era îngrãdit cu zãplaz de bârne, stresinit cu sindrilã, si ce chilie curatã s-a fãcut la poarta bisericei pentru scoalã; si apoi sã fi vãzut pe neobositul pãrinte cum umbla prin sat, din casã în casã, împreunã cu bãdita Vasile (...) si sfãtuia pe oameni sã-si deie copiii la învãtãturã“. Dupã cum la Creangã existã chipul pãrintelui însetat de dreptate, Isaia Duhu, sau acela al pãrintelui Buligã...
În lumea satului Humulesti sau a târgului moldovenesc din epocã nu existã - ca sã folosim terminologia lui Mircea Eliade - o barierã între sacru si profan: viata de toate zilele e sfintitã prin obiceiuri si datini, prin invocarea atât de deasã a lui Dumnezeu, prin interferenta dintre bucuriile sãrbãtorilor laice si acelea religioase, între bucuriile omenesti traditionale si bucuriile duhovnicesti. Nici urmã de rigiditate religioasã sau de ipocrizie. Oamenii nu sunt sfâsiati de întrebãri sterile, fiindcã stiu unde sfârseste firescul: o datã cu cãlcarea mãsurii, unde, de altfel, începe rãul, cu corelativul sãu: pãcatul. Eroii rurali ai lui Creangã trãiesc învãtãtura crestinã nu numai duminica si cu prilejul marilor sãrbãtori, ci zi de zi, ceas de ceas. „Catehizarea” lor e lãuntricã si se transmite din generatie în generatie. Iatã motivul pentru care opere precum Amintiri din copilãrie - ca si povestile si povestirile, de altfel - sunt mereu mãrturii vii si bogate ale realitãtilor trãite ca atare, potrivit preceptelor crestine împletite de veacuri cu viata omeneascã si datinile ei cele mai firesti din lumea satului românesc. Chiar glumind, humulestenii, si cu ei tãranii români în genere, teologhisesc în felul lor. În acest fel, opera lui Creangã este o dovadã indubitabilã a unui specific, a unui colorit local al ortodoxiei românesti.
Creangã reprezintã ultima generatie de la noi care a urmat scoala traditionalã de dinainte de reforma învãtãmântului din 1864, scoalã care începe cu bucvarul, cu ceaslovul, cu psaltirea si pentru care luptase cu un veac înainte mitropolitul patriot Iacob Putneanul si alti ierarhi, scoala din pridvorul bisericii, pe care scriitorul a înscris-o pentru eternitate în literatura noastrã si în cea universalã. Cum Amintiri din copilãrie este icoana cea mai desãvârsitã a vietii satului românesc, a lumii tãrãnesti, prin Ion Creangã s-a conturat si a devenit clasic chipul tãranului român autentic: acel chip pãtruns adânc în viata de toate zilele de morala Evangheliei si de valorile spirituale crestine asumate chiar de oameni care nu stiu carte.
Creangã a trãit într-o epocã agitatã: epoca de mare înflorire a pozitivismului. Iar la Iasi, la „Junimea”, de pildã, intelectualitatea se lãsa contaminatã de un soi de voltaireism moldovenesc - i se spunea scepticism - care ducea spre ironie si relativizare. Se ciocneau între ele douã epoci, cea „traditionalistã” si cea „modernã”. Marele scriitor nu a fost afectat de îndoielile si ispitele care bântuiau în momentul acela. Chiar dupã amãrãciunile pe care le încercase, el îsi pãstrase darul, Sfântul Sinod ridicându-i caterisirea.

CALINIC ARGATU

[top]

Doar aura

Erau doisprezece. Mâncau un bob de grâu,
din cel de-al treisprezecelea
strãlucea doar aura.
Bobul de grâu îl împãrteau în
douãsprezece pãrti. Beau un strop de vin.
Apa le era hrana si bãutura.
Acum stau plecati peste bobul de grâu
si-l împart în pãrti egale. Din cel de-al
treisprezecelea strãluceste doar aura…

Le lumineazã ochii întunecati,
buzele palide, fetele trase.
Ei beau sângele lui
si mãnâncã trupul lui. Zi de zi, bob cu bob.
Picãturã cu picãturã:
din el a mai rãmas doar aura…

Nichita Danilov

[top]

PRIETENI DE CONDEI – PEN PALS

Asociatia Nova International (ANI), prin activitãtile desfãsurate în promovarea valorilor culturale din spatiul argesean si national, prin implicarea în programe care sã vinã în sprijinul copiilor si tineretului sãtesc si citadin din judetul Arges si din tarã, prin editarea revistei SATUL NATAL si prin programul TINERET, DEBATE, DEMOCRATIE, lansat încã din anul 1995 la Colegiul National „I.C. Brãtianu“, prin cluburile de desen din scolile judetului Arges, prin intiativa înfiintãrii Muzeului Copilului în localitatea Corbeni, judetul Arges, în colaborare cu Consiliul Local si Primãria Corbeni si cu Cercul de picturã Culoare si vis, din localitate, coordonat de doamna profesoarã Elena Stoica, propune în continuare un proiect de dezvoltare culturalã si educativã: Prieteni de condei – Pen pals. Proiectul urmãreste, prin intermediul corespondentei între copiii scolilor de la sate si cei din scolile de la orase, sã reînvie prietenia, schimbul de idei, de experiente culturale si educative, cunoasterea de valori si apropierea celor douã lumi - lumea orasului si lumea satului - în vederea pregãtirii lor pentru viatã si pentru a intra în sistemul de valori europene. Programul va urmãri dezvoltarea de certe abilitãti în rândul elevilor, cum ar fi gândirea criticã si analiticã, oratoria si retorica, toleranta, abilitãti care reprezintã o completare eficientã a procesului educational în cadrul învãtãmântului gimnazial si liceal. Au aderat la dezvoltarea acestui program pentru început Scoala Nr. 11 Mihai Eminescu si Scoala Nr. 9 din Pitesti, Scoala Vulturesti, Scoala Arefu, precum si numeroase alte scoli din mediul rural si orãsenesc.
Programul Prieteni de condei – Pen pals este, asadar, unul multicultural si educativ, atrãgând copii de toate etniile, care tinde cãtre stergerea diferentelor culturale dintre sat si oras cu ajutorul liderilor culturali si educativi din cele douã spatii. Grupul tintã cãruia i se adreseazã îl constituie copiii si tineretul din scolile judetului Arges, pentru început.
Programul se va desfãsura sub îndrumarea si colaborarea ISJ Arges, în liniile unui statut, în baza cãruia, luând în considerare cele prezentate anterior, va fi sprijinitã desfãsurarea activitãtilor care constituie o sansã în multitudinea de evenimente ce concureazã la formarea personalitãtii elevilor, stimulându-le capacitatea de concentrare si creativitate si ajutându-i sã-si analizeze performantele ori scãderile, activitãti capabile sã contribuie la crearea unei societãti românesti deschise, cu adevãrat integrate în mediul european.

[top]

NOVA INTERNATIONAL
ASSOCIATION’S CALL FOR FUNDING

The Association NOVA International kindly requests your assistance in supporting to enhance the opportunity for the elite students from the villages to pursue a high school education in a better school in the city. The living expenses including housing, meals, books and transportation) are $500.00 per year. The association selects 10 students every year.
The Association NOVA International promotes the elite students from the villages, helping them to reach high standards of achievement. The Association tries to support the foundation and re-foundation of the libraries in the villages, where the resources are very poor, the foundation of artistic and cultural clubs where students have the opportunities to learn foreign languages and become familiar with computers and internet. These new resources will help student’s perspective on the world, preserve the cultural identify and help the Romanian village to grow and develop.
If you are interested in supporting our humanistic project, please send money to the account number 2511.1-11844.1/ Rol and 2511.1-1844.2 USA – at the Romanian Commercial Bank (Banca Comerciala Romana), Filiala Judeteanã Arges, fiscal code: 13717520.
For more questions or concerns, please feel free to contact the Association NOVA International at the following address:

ASOCIATIA NOVA INTERNATIONAL (ANI)
Pitesti - 0300, b-dul Republicii, bloc D5b,
sc. E, ap. 21, et. 6,
mobile phone: 093996206
e-mail: novac@cyber.ro

Thank you for your assistance and support!


[top]

Imagini din aceastã paginã

P.S. Calinic

Vlãdut Iosif - Sãrbãtoare