Din
sumar:
Calinic
Argatu - „Traditia dãtãtoare de întelepciune“
Apel cãtre fiii satelor
Interviu cu dl. Corneliu Zeana, presedinte al Miscãrii
Europene
Nichifor Crainic - „Cântecul
potirului“
Întoarcerea fiului cãtre sat
„Puii de vultur“ învatã sã
zboare
Scriitori români cu satul în glas - Ion
Marin Iovescu
Pr. arh. Teofil Pãrãianu - conferinta
de la Pitesti
Vasile Novac - „Bãlcescu si tãranii“
Cântece de stea - culese de Anton Pann
|
Preot
arhimandrit Teofil Pãrãian
„Dacã Dumnezeu nu-i pe primul loc în inima ta, nu-i
pe nici un loc“
Sunt
a doua oarã în Pitesti si a doua oarã în sala
aceasta. Rândul trecut, acum un an si o sãptãmânã,
am vorbit despre mijloace de îmbunãtãtire sufleteascã.
La fel ca si atunci, mã gândesc si acum la un subiect practic,
la ceva ce ne intereseazã pe toti, la ceva ce intereseazã
societatea în care ne gãsim în ceea ce priveste îmbunãtãtirea
vietii noastre din punct de vedere spiritual. Ceea ce înseamnã,
de fapt, superioritatea omului. Toate câte le vom trãi în
viata aceasta trebuie sã fie învãluite în bunãtate.
Pot sã fie demne de luat în consideratie multe lucruri bune
si frumoase în lumea aceasta, cultura, arta pentru care se angajeazã
unii dintre oameni, însã fãrã contenire ar
trebui sã avem în vedere îmbunãtãtirea
sufleteascã, sã devenim mai buni. Mama mea - Dumnezeu s-o
odihneascã ! - mã asculta la mãnãstire, când
venea la hram, si mi-a spus cândva: „Sã stii cã
înteleg toate cele ce-ai spus, dar numa când mã duc
acasã sã-i spun lu tatã-tãu, nu mai stiu nimic“.
Si, cu toate astea, am întrebat-o dupã ce s-a schimbat preotul
de la noi din sat: „Ce vã spune pãrintele acesta care
a venit acuma nou la noi, ce vã predicã, ce vã sfãtuieste?“
O stat mama putin si s-o gândit si parcã n-ar fi dat nici
un rãspuns; s-a ostenit totusi si atunci o zis: „Ne învatã
sã him buni, ne învatã sã him mai buni“.
Si
mi-am dat seama cã, de fapt, asta e lucrarea noastrã, o
lucrare de a deveni bun, de a deveni din bun mai bun, ca sã ne
asemãnãm bunului Dumnezeu. Lucrarea aceasta, însã,
este o lucrare adevãratã, o lucrare de angajare sufleteascã.
Este de fapt idealul omului, ceva ce ne ridicã mai presus de lumea
aceasta, lucrarea aceasta de îmbunãtãtire sufleteascã
este o lucrare realã, pentru cã îmbunãtãtirea
nu vine de la sine. Omul e creat de Dumnezeu ca sã înainteze,
ca sã învingã. Omul este o fiintã perfectibilã.
El nu trebuie sã se multumeascã cu ceea ce a devenit si
trebuie mereu sã caute o devenire numai prin bunãtate. Cuvântul
om în limba greacã se exprimã prin „antropos“
si cuvântul „antropos“ vine de la douã cuvinte
grecesti care înseamnã privitor în sus. Asadar, viata
omului nu e numai pentru lumea aceasta, ci este pentru cer. Dumnezeu l-a
creat pe om ca sã devenim asemãnãtori cu El si avem
prin noi însine capacitatea de a ne apropia de Dumnezeu, de a ne
asemãna cu Dumnezeu. Suntem privitori în sus. Omul este fiinta
de pe pãmânt care priveste în sus. Singura fiintã
care priveste în sus. Are în vedere nu numai orizontalul,
ci are în vedere si verticalul. Are datoria sã surprindã
în mod special bunãtatea, ca ideal, si îmbunãtãtirea,
ca lucrare.
Anul trecut am vorbit despre mijloace de îmbunãtãtire
sufleteascã si dorinta mea a fost sã se stie prin ce mijloace
cineva poate sã devinã bun si tot mai bun. V-am prezentat
atunci un program care apare într-o carte scrisã de mine,
LUMINI DE GÂND, si o scarã pe care am numit-o SCARA PÃRINTELUI
TEOFIL. S-ar pãrea cã sunt oameni care nu ajung la cunostintele
astea si totusi pot sã fie mai buni, pot sã doreascã
sã fie mai buni, pot sã se angajeze pentru bunãtate
si pentru mai multã bunãtate. Putem sã cãutãm
bunãtatea nu ca ceva abstract, ci ca ceva real, ce se realizeazã
prin anumite mijloace. Când vine la mine un tânãr,
un om cu viata în fatã, îi prezint, dacã se
spovedeste, un program al meu, un îndreptar de viatã, un
îndreptar pentru o angajare religioasã autenticã.
Zicem angajare religioasã fiindcã noi credem cã adevãrata
bunãtate, bunãtatea statornicã, nu-i ceva spontan.
Credem cã fiecare dintre noi are si situatii în care actioneazã
spontan - si de multe ori actioneazã bine; aceasta se datoreste
înzestrãrii sufletesti pe care o avem pusã de Dumnezeu
în fiinta noastrã, omul fiind o fiintã care înainteazã.
Dumnezeu l-a vrut pe om împreunã lucrãtor cu El, pentru
realizãri cu valoare vesnicã. Asadar, fiecare dintre noi
are în sufletul sãu o pornire spre bine, o pornire spre bunãtate.
Aceastã pornire spre bine din constiinta noastrã ne dã
posibilitatea sã ne depãsim pe noi însine. Si, depãsindu-ne
pe noi însine, adãugãm prin aceasta mereu ceva mai
mult la ceea ce suntem, la ceea ce am devenit. Situatia aceasta o au în
special oamenii tineri, oameni care nu sunt definitivati, asa cum sunt
oamenii în vârstã, oamenii bãtrâni, care,
de fapt, sunt rezumatul propriei lor vieti. Un tânãr are
viata în fatã, de aceea am vorbit despre tinerii în
fata viitorului, bineînteles nu numai din punct de vedere al idealului
de a fi bun, ci din toate punctele de vedere care înseamnã
valori în aceastã lume. Când vine un tânãr
la mine, îi pun în fatã un program de cinci puncte:
- sã meargã duminica la Bisericã, sã participe
la slujbele Bisericii
- sã se roage dimineata si seara si la amiazã – la
masã
- sã citeascã, în fiecare zi, douã capitole
din Noul Testament
- sã-si pãzeascã mintea prin rugãciunea cu
care se rânduiesc cãlugãrii, cu rugãciunea
Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-mã pe mine pãcãtosul,
mereu repetatã în minte, si al cincilea punct din program
este postul.
Am socotit cã cel dintâi lucru pe care trebuie sã-l
aibã în vedere cineva care se vrea înaintat în
viata duhovniceascã este sã tinã legãtura
cu Dumnezeu, iar semn cã doreste aceasta sã fie participarea
la sfintele slujbe ale Bisericii în duminici si în sãrbãtori.
Dacã gãsesti timp pentru tine si pentru Dumnezeu, pentru
Dumnezeu si pentru tine sã stai douã ceasuri o datã
pe sãptãmânã la slujbe, înseamnã
cã te intereseazã legãtura cu Dumnezeu, iar dacã
nu ai timp pentru Dumnezeu, înseamnã cã nu poti sã
fii în legãturã cu Dumnezeu. Cineva care crede în
Dumnezeu trebuie sã dovedeascã aceastã credintã
prin lucruri practice, între care si participarea la Sfintele Slujbe.
Sã nu-si închipuie cineva cã, cu adevãrat,
crede în Dumnezeu, dacã-L neglijeazã pe Dumnezeu.
Dumnezeu nu poate fi neglijat. Dacã crezi în Dumnezeu, trebuie
sã te raportezi la Dumnezeu. Si dacã stii cã Dumnezeu
are o Bisericã, dacã stii cã Dumnezeu are o Slujbã
si dacã stii cã Dumnezeu are ceva pentru tine si tu trebuie
sã ai ceva pentru Dumnezeu, trebuie neapãrat duminica sã
mergi la Bisericã, în ziua care este a lui Dumnezeu si nu-i
ziua ta. Dumnezeu i-a dat omului sase zile de lucru si de preocupãri
ale vietii si El si-a tinut o singurã zi si ziua aceea este ziua
de odihnã, este duminica, este ziua Domnului, este ziua în
care credinciosii, dacã sunt credinciosi, trebuie sã ia
parte la Sfintele Slujbe. Cineva care în ziua de duminicã
nu gãseste timp pentru Dumnezeu înseamnã cã-L
neglijeazã pe Dumnezeu, înseamnã cã întoarce
spatele lui Dumnezeu. Mi-a zis cineva cã nu merge duminica la Bisericã
si se uitã la televizor. I-am explicat faptul cã asta înseamnã
sã ai televizorul în fatã si pe Dumnezeu în
spate. Am gãsit cândva la Alba-Iulia scris pe hârtie
asa: „Dacã Dumnezeu nu-i pe primul loc în inima ta,
nu-i pe nici un loc“. Am tradus aceastã afirmatie si am zis
astfel: Dacã Dumnezeu nu-i pe primul loc în inima ta, nu-i
în prim-planul gândirii tale, înseamnã cã
nu-i pe locul care i se cuvine. Rostul Sfintelor Slujbe este acela de
a sta în fata lui Dumnezeu si de a crea o atmosferã în
care Dumnezeu sã nu fie o probabilitate, o posibilitate, ci sã
fie o realitate. În sensul acesta se fac Sfintele Slujbe, ca sã-L
avem pe Dumnezeu în constiinta noastrã, în fata noastrã,
si nu întâmplãtor, ci în mod sfintit. Bineînteles
cã cineva care merge la Bisericã se poate bucura de multe
lucruri de la care absenteazã dacã lipseste, si anume: în
Bisericã este Împãrãtia lui Dumnezeu, în
Bisericã îi închipuim pe heruvimi, în Bisericã
aducem mãrire lui Dumnezeu, ni se dau îndemnuri la rugãciune,
la preamãrirea lui Dumnezeu, în Bisericã auzim Cuvântul
lui Dumnezeu, citit din apostoli si din Sfânta Evanghelie, în
Bisericã primim binecuvântãrile pe care ni le dã
Dumnezeu prin mijlocire preoteascã. Mãsura credintei e mãsura
vietii. Credinta e ca si cultura: dacã te tii de ea, o ai, dacã
nu, o pierzi si pe cea pe care o ai; dacã cineva face altfel ajunge
sã creadã cum face si dacã cineva nu urmãreste
înaintarea în viata spiritualã, viata spiritualã
nu vine de la sine. Noi nu suntem visãtori ai Împãrãtiei
lui Dumnezeu, ci suntem lucrãtori ai Împãrãtiei
lui Dumnezeu. Mergem cãtre Împãrãtia lui Dumnezeu.
Dacã cineva se gândeste totusi sã fie mai bun si gãseste
motive sã nu meargã la Bisericã, sã stie cã
bunãtatea lui poate fi doar o bunãtate întâmplãtoare,
o bunãtate care uneori este si alteori nu este. Fiindcã
oamenii nu tin seama de Dumnezeu, renuntã de multe ori la lucrurile
cele bune pe care le-au început si se întâmplã
de multe ori sã-si schimbe viata si sã nu mai fie nici mãcar
buni si sã ajungã chiar rãi.
Al doilea punct din program este rugãciunea, rugãciunea
de fiecare zi. Rugãciunea de dimineatã, rugãciunea
de searã, rugãciunea de la masã. Cineva care se roagã
are constiinta cã vorbeste cu Dumnezeu, de altfel una dintre definitiile
cele mai bune ale rugãciunii este vorbirea mintii cu Dumnezeu.
Deci nu se roagã acela care spune niste formule de rugãciune,
ci acela care dã viatã cuvintelor pe care le spune ca rugãciune.
Rugãciunea nu e o simplã recitare, este un mijloc de angajare,
un mijloc de a sta înaintea lui Dumnezeu si de a-i spune ceva lui
Dumnezeu. Biserica noastrã are rugãciuni fãcute pentru
credinciosi si credinciosul trebuie sã spunã rugãciunile
pe care i le dã Biserica sau rugãciuni pe care vrea sã
le spunã el, din propria constiintã, cum ar fi rugãciunea
particularã.
13-14 oct. 2002, Pitesti
[top]
Rugãciune
Cruce-n
cer, cruce-n pãmânt,
cruce-n locu-n care sunt,
cruce-n casã, cruce-n masã,
îngerii pe lângã casã,
Dumnezeu cu noi la masã.
Sfântã cruce, culcã-mã,
Duhule, desteaptã-mã,
Fiule, umbreste-mã,
Precistã, pãzeste-mã.
O
preasfântã cruce fac
Si mã culc noaptea cu drag
Si o fac pe trupul meu
În numele lui Dumnezeu,
De tainã cereascã,
Cântare îngereascã,
Dumnezeu sfântul
De boalã sã ne pãzeascã
Si sã ne mântuiascã.
|
|