Întoarcere la pagina principală Numărul curent al revistei Satul Natal Informatii despre revista Satul Natal si Asociatia Nova International Aici puteti afla detalii despre modul în care ne puteti contacta Linkuri cãtre alte pagini web

ANUL II - Aparitie trimestrialã
Nr. 5 - Octombrie, Noiembrie, Decembrie 2002
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI
Ilustratii: Cercul de Artã „Pui de vultur“, Vulturesti - Arges

Pagina 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Din sumar:

Calinic Argatu - „Traditia dãtãtoare de întelepciune“
Apel cãtre fiii satelor
Interviu cu dl. Corneliu Zeana, presedinte al Miscãrii Europene
Nichifor Crainic - „Cântecul potirului“
Întoarcerea fiului cãtre sat
„Puii de vultur“ învatã sã zboare
Scriitori români cu satul în glas - Ion Marin Iovescu
Pr. arh. Teofil Pãrãianu - conferinta de la Pitesti
Vasile Novac - „Bãlcescu si tãranii“
Cântece de stea - culese de Anton Pann

Preot arhimandrit Teofil Pãrãian
„Dacã Dumnezeu nu-i pe primul loc în inima ta, nu-i pe nici un loc“

Sunt a doua oarã în Pitesti si a doua oarã în sala aceasta. Rândul trecut, acum un an si o sãptãmânã, am vorbit despre mijloace de îmbunãtãtire sufleteascã. La fel ca si atunci, mã gândesc si acum la un subiect practic, la ceva ce ne intereseazã pe toti, la ceva ce intereseazã societatea în care ne gãsim în ceea ce priveste îmbunãtãtirea vietii noastre din punct de vedere spiritual. Ceea ce înseamnã, de fapt, superioritatea omului. Toate câte le vom trãi în viata aceasta trebuie sã fie învãluite în bunãtate. Pot sã fie demne de luat în consideratie multe lucruri bune si frumoase în lumea aceasta, cultura, arta pentru care se angajeazã unii dintre oameni, însã fãrã contenire ar trebui sã avem în vedere îmbunãtãtirea sufleteascã, sã devenim mai buni. Mama mea - Dumnezeu s-o odihneascã ! - mã asculta la mãnãstire, când venea la hram, si mi-a spus cândva: „Sã stii cã înteleg toate cele ce-ai spus, dar numa când mã duc acasã sã-i spun lu tatã-tãu, nu mai stiu nimic“. Si, cu toate astea, am întrebat-o dupã ce s-a schimbat preotul de la noi din sat: „Ce vã spune pãrintele acesta care a venit acuma nou la noi, ce vã predicã, ce vã sfãtuieste?“ O stat mama putin si s-o gândit si parcã n-ar fi dat nici un rãspuns; s-a ostenit totusi si atunci o zis: „Ne învatã sã him buni, ne învatã sã him mai buni“. Si
mi-am dat seama cã, de fapt, asta e lucrarea noastrã, o lucrare de a deveni bun, de a deveni din bun mai bun, ca sã ne asemãnãm bunului Dumnezeu. Lucrarea aceasta, însã, este o lucrare adevãratã, o lucrare de angajare sufleteascã. Este de fapt idealul omului, ceva ce ne ridicã mai presus de lumea aceasta, lucrarea aceasta de îmbunãtãtire sufleteascã este o lucrare realã, pentru cã îmbunãtãtirea nu vine de la sine. Omul e creat de Dumnezeu ca sã înainteze, ca sã învingã. Omul este o fiintã perfectibilã. El nu trebuie sã se multumeascã cu ceea ce a devenit si trebuie mereu sã caute o devenire numai prin bunãtate. Cuvântul om în limba greacã se exprimã prin „antropos“ si cuvântul „antropos“ vine de la douã cuvinte grecesti care înseamnã privitor în sus. Asadar, viata omului nu e numai pentru lumea aceasta, ci este pentru cer. Dumnezeu l-a creat pe om ca sã devenim asemãnãtori cu El si avem prin noi însine capacitatea de a ne apropia de Dumnezeu, de a ne asemãna cu Dumnezeu. Suntem privitori în sus. Omul este fiinta de pe pãmânt care priveste în sus. Singura fiintã care priveste în sus. Are în vedere nu numai orizontalul, ci are în vedere si verticalul. Are datoria sã surprindã în mod special bunãtatea, ca ideal, si îmbunãtãtirea, ca lucrare.
Anul trecut am vorbit despre mijloace de îmbunãtãtire sufleteascã si dorinta mea a fost sã se stie prin ce mijloace cineva poate sã devinã bun si tot mai bun. V-am prezentat atunci un program care apare într-o carte scrisã de mine, LUMINI DE GÂND, si o scarã pe care am numit-o SCARA PÃRINTELUI TEOFIL. S-ar pãrea cã sunt oameni care nu ajung la cunostintele astea si totusi pot sã fie mai buni, pot sã doreascã sã fie mai buni, pot sã se angajeze pentru bunãtate si pentru mai multã bunãtate. Putem sã cãutãm bunãtatea nu ca ceva abstract, ci ca ceva real, ce se realizeazã prin anumite mijloace. Când vine la mine un tânãr, un om cu viata în fatã, îi prezint, dacã se spovedeste, un program al meu, un îndreptar de viatã, un îndreptar pentru o angajare religioasã autenticã. Zicem angajare religioasã fiindcã noi credem cã adevãrata bunãtate, bunãtatea statornicã, nu-i ceva spontan. Credem cã fiecare dintre noi are si situatii în care actioneazã spontan - si de multe ori actioneazã bine; aceasta se datoreste înzestrãrii sufletesti pe care o avem pusã de Dumnezeu în fiinta noastrã, omul fiind o fiintã care înainteazã. Dumnezeu l-a vrut pe om împreunã lucrãtor cu El, pentru realizãri cu valoare vesnicã. Asadar, fiecare dintre noi are în sufletul sãu o pornire spre bine, o pornire spre bunãtate. Aceastã pornire spre bine din constiinta noastrã ne dã posibilitatea sã ne depãsim pe noi însine. Si, depãsindu-ne pe noi însine, adãugãm prin aceasta mereu ceva mai mult la ceea ce suntem, la ceea ce am devenit. Situatia aceasta o au în special oamenii tineri, oameni care nu sunt definitivati, asa cum sunt oamenii în vârstã, oamenii bãtrâni, care, de fapt, sunt rezumatul propriei lor vieti. Un tânãr are viata în fatã, de aceea am vorbit despre tinerii în fata viitorului, bineînteles nu numai din punct de vedere al idealului de a fi bun, ci din toate punctele de vedere care înseamnã valori în aceastã lume. Când vine un tânãr la mine, îi pun în fatã un program de cinci puncte:
- sã meargã duminica la Bisericã, sã participe la slujbele Bisericii
- sã se roage dimineata si seara si la amiazã – la masã
- sã citeascã, în fiecare zi, douã capitole din Noul Testament
- sã-si pãzeascã mintea prin rugãciunea cu care se rânduiesc cãlugãrii, cu rugãciunea Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-mã pe mine pãcãtosul, mereu repetatã în minte, si al cincilea punct din program este postul.
Am socotit cã cel dintâi lucru pe care trebuie sã-l aibã în vedere cineva care se vrea înaintat în viata duhovniceascã este sã tinã legãtura cu Dumnezeu, iar semn cã doreste aceasta sã fie participarea la sfintele slujbe ale Bisericii în duminici si în sãrbãtori. Dacã gãsesti timp pentru tine si pentru Dumnezeu, pentru Dumnezeu si pentru tine sã stai douã ceasuri o datã pe sãptãmânã la slujbe, înseamnã cã te intereseazã legãtura cu Dumnezeu, iar dacã nu ai timp pentru Dumnezeu, înseamnã cã nu poti sã fii în legãturã cu Dumnezeu. Cineva care crede în Dumnezeu trebuie sã dovedeascã aceastã credintã prin lucruri practice, între care si participarea la Sfintele Slujbe. Sã nu-si închipuie cineva cã, cu adevãrat, crede în Dumnezeu, dacã-L neglijeazã pe Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi neglijat. Dacã crezi în Dumnezeu, trebuie sã te raportezi la Dumnezeu. Si dacã stii cã Dumnezeu are o Bisericã, dacã stii cã Dumnezeu are o Slujbã si dacã stii cã Dumnezeu are ceva pentru tine si tu trebuie sã ai ceva pentru Dumnezeu, trebuie neapãrat duminica sã mergi la Bisericã, în ziua care este a lui Dumnezeu si nu-i ziua ta. Dumnezeu i-a dat omului sase zile de lucru si de preocupãri ale vietii si El si-a tinut o singurã zi si ziua aceea este ziua de odihnã, este duminica, este ziua Domnului, este ziua în care credinciosii, dacã sunt credinciosi, trebuie sã ia parte la Sfintele Slujbe. Cineva care în ziua de duminicã nu gãseste timp pentru Dumnezeu înseamnã cã-L neglijeazã pe Dumnezeu, înseamnã cã întoarce spatele lui Dumnezeu. Mi-a zis cineva cã nu merge duminica la Bisericã si se uitã la televizor. I-am explicat faptul cã asta înseamnã sã ai televizorul în fatã si pe Dumnezeu în spate. Am gãsit cândva la Alba-Iulia scris pe hârtie asa: „Dacã Dumnezeu nu-i pe primul loc în inima ta, nu-i pe nici un loc“. Am tradus aceastã afirmatie si am zis astfel: Dacã Dumnezeu nu-i pe primul loc în inima ta, nu-i în prim-planul gândirii tale, înseamnã cã nu-i pe locul care i se cuvine. Rostul Sfintelor Slujbe este acela de a sta în fata lui Dumnezeu si de a crea o atmosferã în care Dumnezeu sã nu fie o probabilitate, o posibilitate, ci sã fie o realitate. În sensul acesta se fac Sfintele Slujbe, ca sã-L avem pe Dumnezeu în constiinta noastrã, în fata noastrã, si nu întâmplãtor, ci în mod sfintit. Bineînteles cã cineva care merge la Bisericã se poate bucura de multe lucruri de la care absenteazã dacã lipseste, si anume: în Bisericã este Împãrãtia lui Dumnezeu, în Bisericã îi închipuim pe heruvimi, în Bisericã aducem mãrire lui Dumnezeu, ni se dau îndemnuri la rugãciune, la preamãrirea lui Dumnezeu, în Bisericã auzim Cuvântul lui Dumnezeu, citit din apostoli si din Sfânta Evanghelie, în Bisericã primim binecuvântãrile pe care ni le dã Dumnezeu prin mijlocire preoteascã. Mãsura credintei e mãsura vietii. Credinta e ca si cultura: dacã te tii de ea, o ai, dacã nu, o pierzi si pe cea pe care o ai; dacã cineva face altfel ajunge sã creadã cum face si dacã cineva nu urmãreste înaintarea în viata spiritualã, viata spiritualã nu vine de la sine. Noi nu suntem visãtori ai Împãrãtiei lui Dumnezeu, ci suntem lucrãtori ai Împãrãtiei lui Dumnezeu. Mergem cãtre Împãrãtia lui Dumnezeu.
Dacã cineva se gândeste totusi sã fie mai bun si gãseste motive sã nu meargã la Bisericã, sã stie cã bunãtatea lui poate fi doar o bunãtate întâmplãtoare, o bunãtate care uneori este si alteori nu este. Fiindcã oamenii nu tin seama de Dumnezeu, renuntã de multe ori la lucrurile cele bune pe care le-au început si se întâmplã de multe ori sã-si schimbe viata si sã nu mai fie nici mãcar buni si sã ajungã chiar rãi.
Al doilea punct din program este rugãciunea, rugãciunea de fiecare zi. Rugãciunea de dimineatã, rugãciunea de searã, rugãciunea de la masã. Cineva care se roagã are constiinta cã vorbeste cu Dumnezeu, de altfel una dintre definitiile cele mai bune ale rugãciunii este vorbirea mintii cu Dumnezeu. Deci nu se roagã acela care spune niste formule de rugãciune, ci acela care dã viatã cuvintelor pe care le spune ca rugãciune. Rugãciunea nu e o simplã recitare, este un mijloc de angajare, un mijloc de a sta înaintea lui Dumnezeu si de a-i spune ceva lui Dumnezeu. Biserica noastrã are rugãciuni fãcute pentru credinciosi si credinciosul trebuie sã spunã rugãciunile pe care i le dã Biserica sau rugãciuni pe care vrea sã le spunã el, din propria constiintã, cum ar fi rugãciunea particularã.

13-14 oct. 2002, Pitesti

[top]

Rugãciune

Cruce-n cer, cruce-n pãmânt,
cruce-n locu-n care sunt,
cruce-n casã, cruce-n masã,
îngerii pe lângã casã,
Dumnezeu cu noi la masã.
Sfântã cruce, culcã-mã,
Duhule, desteaptã-mã,
Fiule, umbreste-mã,
Precistã, pãzeste-mã.

O preasfântã cruce fac
Si mã culc noaptea cu drag
Si o fac pe trupul meu
În numele lui Dumnezeu,
De tainã cereascã,
Cântare îngereascã,
Dumnezeu sfântul
De boalã sã ne pãzeascã
Si sã ne mântuiascã.


[top]

Imagini din aceastã paginã

Ana-Maria Dinu - Dupã furtunã