„PUII
DE VULTUR“ ÎNVATÃ SÃ ZBOARE
Pui
de vultur se cheamã noul club de desen din localitatea Vulturesti
- Arges, unde cu multi, multi ani în urmã exista cel mai
cunoscut cerc de desen de pe mapamond si, dupã cum îi declara
o elevã d-nei Sânziana Pop, care a consemnat despre activitatea
copiilor de atunci, „am luat toate premiile de pe pãmânt“.
Iatã ce ne declarã domnul învãtãtor
Ion Mateescu, recent coborât din plaiurile Vulturestilor cu desenele
copiilor hotãrâti sã refacã traditionalul
cerc de desen abandonat cu aproximativ douã decenii în
urmã: „Condus în vremea de glorie de cãtre
învãtãtorul Ion Mãrgescu, cercul de desen
a durat peste 25 de ani. Domnul Mãrgescu a fost un om de suflet
si un dascãl eminent, care a iubit copiii si si-a dedicat viata
educatiei lor, devenind pãrintele activitãtii de picturã
de la Vulturesti, activitate care a avut atâtea mari succese si
a cunoscut o serie întreagã de apogeuri. Multe premii la
nivel national si international au fost obtinute de cãtre copiii
de aici. Lucrãri de la Vulturesti au fost premiate la Tokyo si
marea surprizã a constat în faptul cã premiul întâi,
Paleta de aur, a fost obtinut de lucrãrile unei mici rudãrese
care executa desenele cu degetele. De fapt, la începutul acestei
activitãti, din lipsã de instrumente, copiii pictau cu
degetele. Pe urmã, desenele au fãcut ocolul lumii: Paris,
Varsovia, SUA etc. Medalii de aur, multe medalii de aur, si premii întâi
au adus copiii la Vulturesti. Domnul Mãrgescu a fãcut
aceastã activitate cu sufletul, cu tot sufletul, si a continuat
sã lucreze cu copiii si dupã pensionare multi ani. Clubul
s-a destrãmat însã înainte de 89, când
nu au mai avut copiii culori si caiete necesare pentru desen. M-am gândit,
ca om al satului, ca fiu al locului si ca dascãl, ca, pe lângã
activitatea muzicalã pe care am desfãsurat-o de-a lungul
timpului, sã-mi asum împreunã cu sotia mea, Elena
Mateescu – învãtãtoare, de asemenea, care
a învãtat tainele desenului la Scoala normalã -
reînfiintarea cercului de desen Pui de vultur. Se întâmplã
în acest caz o îmbinare a celor douã arte: muzica
si desenul, ceea ce e benefic pentru copiii din satele noastre, ale
cãror preocupãri în domeniul artistic se grefeazã
pe formula traditionalã. Greutatea de început a constat
în faptul cã nu aveam bani pentru materialele necesare
unui club de desen. Culorile bune sunt scumpe, caietele - la fel. Dar,
prin mila lui Dumnezeu, au venit la noi, la Vulturesti, niste buni prieteni,
sot si sotie, din Franta, care, vizitând scoala, au vãzut
lucrãrile fãcute pe timpul domnului Mãrgescu. Au
rãmas stupefiati si ne-au întrebat dacã vrem sã
înjghebãm clubul si sã punem copiii la lucru. Ne-au
fost de mare ajutor fiindcã, o datã ajunsi la Grenoble,
prin intermediul unei asociatii, ne-au trimis bani pentru materiale.
Am pornit activitatea, iar vãzând revista Satul Natal am
avut o mare bucurie sã constatãm cã cineva se mai
gândeste la lumea noastrã, la copiii din sate, la viata
si la activitatea artisticã si culturalã din vatra de
azi a satului românesc.“
Este, fãrã îndoialã, duhul locului, al iubirii,
al ostenelii, duh care populeazã o lume ce apartine prin excelentã
copilului. O lume activã, frumoasã, nealteratã,
cu exigente spirituale. Satul are nevoie de oameni cu suflet pentru
asezarea în vesnicie a valorilor, care altfel sunt sortite pieirii.
Doi soti - dascãli uniti în aceeasi credintã a frumosului
si a armoniei - Elena si Ion Mateescu, au pregãtit pentru zbor
puii de vultur, legând astfel aceastã generatie de aceea
de aleasã amintire si fãcând sã strãluceascã
paradisul copilãriei la Vulturesti. Desenele ce ilustreazã
acest numãr constituie numai un început care ne dã
nãdejdi, mari nãdejdi.
A
consemnat ELISAVETA NOVAC
COLINDITÃ
La
multi ani cu bucurie
sfântã rãsãrind din cer,
înger luminos sã vie
si sã-ti cânte: Lerui ler
Lerui,
Doamne, la fereastra
puiului mamei iubit,
împreunã cu albastra
colindã de mãrgãrit.
Si
du-i, Doamne, colinditã
în leagãn curat de ger
si-o norocoasã stelutã
la fereastrã: Lerui ler !
