ANUL II - Aparitie trimestrialã
Nr. 5 - Octombrie, Noiembrie, Decembrie 2002
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI
Ilustratii: Cercul de Artã „Pui de vultur“, Vulturesti - Arges

Din sumar:

Calinic Argatu - „Traditia dãtãtoare de întelepciune“
Apel cãtre fiii satelor
Interviu cu dl. Corneliu Zeana, presedinte al Miscãrii Europene
Nichifor Crainic - „Cântecul potirului“
Întoarcerea fiului cãtre sat
„Puii de vultur“ învatã sã zboare
Scriitori români cu satul în glas - Ion Marin Iovescu
Pr. arh. Teofil Pãrãianu - conferinta de la Pitesti
Vasile Novac - „Bãlcescu si tãranii“
Cântece de stea - culese de Anton Pann

Pui de vultur se cheamã noul club de desen din localitatea Vulturesti - Arges, unde cu multi, multi ani în urmã exista cel mai cunoscut cerc de desen de pe mapamond si, dupã cum îi declara o elevã d-nei Sânziana Pop, care a consemnat despre activitatea copiilor de atunci, „am luat toate premiile de pe pãmânt“.
Iatã ce ne declarã domnul învãtãtor Ion Mateescu, recent coborât din plaiurile Vulturestilor cu desenele copiilor hotãrâti sã refacã traditionalul cerc de desen abandonat cu aproximativ douã decenii în urmã: „Condus în vremea de glorie de cãtre învãtãtorul Ion Mãrgescu, cercul de desen a durat peste 25 de ani. Domnul Mãrgescu a fost un om de suflet si un dascãl eminent, care a iubit copiii si si-a dedicat viata educatiei lor, devenind pãrintele activitãtii de picturã de la Vulturesti, activitate care a avut atâtea mari succese si a cunoscut o serie întreagã de apogeuri. Multe premii la nivel national si international au fost obtinute de cãtre copiii de aici. Lucrãri de la Vulturesti au fost premiate la Tokyo si marea surprizã a constat în faptul cã premiul întâi, Paleta de aur, a fost obtinut de lucrãrile unei mici rudãrese care executa desenele cu degetele. De fapt, la începutul acestei activitãti, din lipsã de instrumente, copiii pictau cu degetele. Pe urmã, desenele au fãcut ocolul lumii: Paris, Varsovia, SUA etc. Medalii de aur, multe medalii de aur, si premii întâi au adus copiii la Vulturesti. Domnul Mãrgescu a fãcut aceastã activitate cu sufletul, cu tot sufletul, si a continuat sã lucreze cu copiii si dupã pensionare multi ani. Clubul s-a destrãmat însã înainte de 89, când nu au mai avut copiii culori si caiete necesare pentru desen. M-am gândit, ca om al satului, ca fiu al locului si ca dascãl, ca, pe lângã activitatea muzicalã pe care am desfãsurat-o de-a lungul timpului, sã-mi asum împreunã cu sotia mea, Elena Mateescu – învãtãtoare, de asemenea, care a învãtat tainele desenului la Scoala normalã - reînfiintarea cercului de desen Pui de vultur. Se întâmplã în acest caz o îmbinare a celor douã arte: muzica si desenul, ceea ce e benefic pentru copiii din satele noastre, ale cãror preocupãri în domeniul artistic se grefeazã pe formula traditionalã. Greutatea de început a constat în faptul cã nu aveam bani pentru materialele necesare unui club de desen. Culorile bune sunt scumpe, caietele - la fel. Dar, prin mila lui Dumnezeu, au venit la noi, la Vulturesti, niste buni prieteni, sot si sotie, din Franta, care, vizitând scoala, au vãzut lucrãrile fãcute pe timpul domnului Mãrgescu. Au rãmas stupefiati si ne-au întrebat dacã vrem sã înjghebãm clubul si sã punem copiii la lucru. Ne-au fost de mare ajutor fiindcã, o datã ajunsi la Grenoble, prin intermediul unei asociatii, ne-au trimis bani pentru materiale. Am pornit activitatea, iar vãzând revista Satul Natal am avut o mare bucurie sã constatãm cã cineva se mai gândeste la lumea noastrã, la copiii din sate, la viata si la activitatea artisticã si culturalã din vatra de azi a satului românesc.“
Este, fãrã îndoialã, duhul locului, al iubirii, al ostenelii, duh care populeazã o lume ce apartine prin excelentã copilului. O lume activã, frumoasã, nealteratã, cu exigente spirituale. Satul are nevoie de oameni cu suflet pentru asezarea în vesnicie a valorilor, care altfel sunt sortite pieirii. Doi soti - dascãli uniti în aceeasi credintã a frumosului si a armoniei - Elena si Ion Mateescu, au pregãtit pentru zbor puii de vultur, legând astfel aceastã generatie de aceea de aleasã amintire si fãcând sã strãluceascã paradisul copilãriei la Vulturesti. Desenele ce ilustreazã acest numãr constituie numai un început care ne dã nãdejdi, mari nãdejdi.

A consemnat ELISAVETA NOVAC

COLINDITÃ

La multi ani cu bucurie
sfântã rãsãrind din cer,
înger luminos sã vie
si sã-ti cânte: Lerui ler

Lerui, Doamne, la fereastra
puiului mamei iubit,
împreunã cu albastra
colindã de mãrgãrit.

Si du-i, Doamne, colinditã
în leagãn curat de ger
si-o norocoasã stelutã
la fereastrã: Lerui ler !