ACATIST LA ADORMIRE

Bucurã-te, blândã Mamã,
din suprema-mpãrãtie,
un lãcas ceresc te cheamã,
bucurã-te vesnicie!
Bucurã-te, dãtãtoarea
darului dumnezeiesc,
fiindcã esti izbãvitoarea
sufletului crestinesc.
Bucurã-te, mângâierea
inimilor care plâng,
ce tãmãduiesti durerea
în neînserat amurg.
Bucurã-te-mpresurare
a îngerilor celor buni,
tainicã apãrãtoare,
fãcãtoare de minuni.
Bucurã-te, pururi treazã
lângã Fiul Tãu ceresc,
si îi binecuvânteazã
pe cei care te iubesc.
Bucurã-te-n cer, Marie,
duh de slavã peste fire,
fântânã de apã vie,
Bucurã-te nemurire!

Rugãciune

Reginã a lumii,
Preacuratã Mamã,
în clipa de rouã
trimite-ne nouã
mângâierea de tainã.

Preasfântã Nãscãtoare,
cu iubire cereascã
cerne pe rana noastrã
cald mângâietoare
lacrima îngereascã.

Si fãrã risipire,
Apãrãtoare Doamnã,
cu strãlucitã fire,
spre iubire de semeni
sufletul ni-l întoarnã.

PIETA

Maica Domnului e taina
ce-o trãim cu mângâiere,
e izvorul de credintã
ce ne soarbe în tãcere.
Ea apare cu iubire
la necazuri si nevoi,
o vedem în deznãdejde
cum se roagã pentru noi.
Lumineazã-n întuneric,
lãcrimeazã pentru lume,
însotitã de minunea
faptelor celor mai bune.
Ne plecãm smerit genunchii
în fata icoanei sale,
ca în fata limpezimii
mântuirii viitoare.

Între slavã si cuvinte
stã mereu ca mãrturie
numele copilei sfinte,
scarã vie-n vesnicie
ce-a legat-o Dumnezeu
într-o noapte de pãcate
de pãmânt si cerul Sãu.

Din copilãrie

O, Maicã Precistã,
noi te-am zãrit odatã
de cete îngeresti înconjuratã
si raiul pomului vietii din tine izvora,
iar îngerii cântau în zbor;
o bucurie sfântã ne-ncerca
si dulce ne-a atins ca-n vis aripa lor,
iar casa noastrã mica strãlucea.

Usor plutind ai lunecat spre noi
si pâine îngereascã-ai împãrtit;
în odãita strâmtã unde-am copilãrit
o sfiiciune ne-a împresurat;
amirosea în suflet si în gând,
când pentru rugã am îngenuncheat,
nectar si râu bogat
din harul Duhului Sfânt.

Rugã

Fericitã Nãscãtoare
a Împãratului ceresc,
mângâie raza de soare
pentru neamul omenesc.

Varsã lacrima fierbinte
peste-al lumilor rãzboi
si sãdeste gânduri sfinte
sã piarã rãul din noi.

Vindecã-ne neputinta
si în clipa cea mai grea
steaua ce zideste fiinta
lumineze-o raza ta.

Bucurie dã-ne, Doamnã,
si sã ne veghezi mereu
sã avem lãcas de tainã
întru bunul Dumnezeu.

Inm Nãscãtoarei de Dumnezeu

Izvor de milã si credintã
îngenunchind lângã altar,
mult prea desãvãrsitã fiintã,
ne-ai dat dumnezeiescul dar.

A Domnului de sus solie
de pace sfântã si iertare,
pururi ne esti nãdejde vie,
cereascã si îndurãtoare.

Stãpânã si Împãrãteasã,
în fata ta stãm cu smerire,
tu esti de Dumnezeu aleasã
întru luminã si iubire.

Mãritã vremea, Împãrate Sfânt,
când din înalturi a venit
în cercul nostru de pãmânt
al Nãscãtoarei chip slãvit!

SERPII

În Biserica cu hramul Maicii Domnului
din Chefalonia -Macropolos,
în fiecare an la 15 august,
vin serpii la Sfânta Liturghie.

Sarpele venea cu vrãjmãsie
în Grãdina Sfântului Eden
s-aducea cu el, fãrã sã stie,
uriasul lumilor blestem.

Cu satana se fãcea prieten
si, vânzând Lumina cea dintâi
precum Iuda, îndemna pe Eva
sã mãnânce fructul de pe grui.

Întunericul dãdea nãvalã
peste pacea vietii-n Paradis
si intrase moartea triumfalã
nãruind întâiul lumii vis.

În fericit - cerescul univers
Sarpele-ndemnat de duhul rãu
accepta amarnica trãdare
pe diavol gãzduind în trupul sãu.

De-atunci el tine-n vesnicii porunca
de a se târî si de-a mânca tãrânã
cu mâhnire-n suflet si cãintã,
tot blestemând necugetata vinã.

Iar cãutând sã încheie bunãoarã
pace între el si-ntre Fecioarã,
cu smerenie si inimã curatã
si-asterne rugãciunea pe dalele de piatrã.

În fiecare an de Adormire,
la Sfânta Liturghie-n sãrbãtoare
vin serpi din negre crãpãturi de stânci
sã-mbrãtiseze Sfintele Icoane.

Apoi se-ntorc în noaptea lor adâncã
prin fioroase spatii si rebele
si-si poartã rugãciunea în inimã de stâncã
nãdãjduind pãcatul greu sã-l spele.