Întoarcere la pagina principală Numărul curent al revistei Satul Natal Informatii despre revista Satul Natal si Asociatia Nova International Aici puteti afla detalii despre modul în care ne puteti contacta Linkuri cãtre alte pagini web

ANUL III - Aparitie trimestrialã
Nr. 8 - 2003
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI
Ilustratii: Cercul National de Artã Naivã Bucuresti

Pagina 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Din sumar:

SATUL ROMÂNESC CONTEMPORAN SOS
Calinic Argatu - „Despre gândirea arhaicã româneascã“
Interviu cu d-na ECATERINA STROE, presedinta Aliantei Franceze Pitesti
Morile de apã si morãritul în Vulturesti - ION MATEESCU
Copiii câmpiei si arta naivã - Copilul, minunea lumii
Scriitori români cu satul în glas - MARIUS GÂNEA
Maica Luminii si copiii din satul Medjugorje
Dinicu Golescu si Scoala - VASILE NOVAC
Eminescu - poet crestin
„Lacrima-n cer plânge luminã“ - ELISAVETA NOVAC

BUCURIA SÃ VINÃ CÃTRE ACEIA CÃRORA LE ESTE SUFICIENT OMUL,
CU SÃRMANA SI FEBRILA LUI IUBIRE
Interviu cu doamna profesoarã Ecaterina Maria Stroe
- presedintã a Aliantei Franceze Pitesti -

Stimatã doamnã profesoarã Ecaterina Stroe, cunoastem cã România a avut, de-a lungul istoriei, puternice si stabile relatii cu Franta. Se stie cã limba francezã a fost a doua limbã a românilor. A existat chiar o anumitã fascinatie pentru cultura si pentru limba francezã de-a lungul vremurilor. Faptul cã cel mai important bibliograf al marelui Voltaire s-a aflat în persoana unui român, George Bengesco, ne dã un sentiment de mândrie si de interes pentru valorile culturale si spirituale franceze. Cu multi ani în urmã, dumneavoastrã v-ati aplecat cãtre dezvoltarea schimburilor lingvistice si culturale dintre România si Franta. Acum, în functia pe care o detineti, vã rugãm sã ne vorbiti despre geneza Aliantei Franceze si despre proiectele pe care le derulati în plan cultural si educativ.

Doresc mai întâi ca cititorii Satului Natal sã afle cã Alianta Francezã existã oficial din iunie 1990, ca prima aliantã constituitã din tara noastrã, în conformitate cu statutul Aliantei Franceze fondate în 1883, la Paris, si se bucurã de sprijinul Ambasadei Frantei la Bucuresti si a Serviciilor Culturale Franceze. Misiunea noastrã de bazã este de a promova cultura si civilizatia francezã. Nu putem sã rãmânem imobili într-o lume ce se aflã în continuã schimbare si dorim sã fim parte la constructia acelui univers al acordului si întelegerii într-o Europã fãrã bariere. Progresul omenirii, al istoriei si civilizatiei nu este posibil fãrã comunicare. A comunica înseamnã a cunoaste, a pãtrunde în tainele universului, a ne exprima gândurile, realizãrile, sentimentele si sperantele cu ajutorul unei limbi comune. Astfel, limba francezã este esentialã pentru spatiul european. Anul 2001 – nu întâmplãtor - a fost declarat anul european al limbilor, în ideea de a se crea un univers al acordului, al întelegerii si al luptei pentru o Europã unitã si mai puternicã.

Care sunt obiectivele pe care vi le-ati propus si activitãtile care s-au derulat în aceastã perioadã în cadrul Aliantei Franceze?

Spre a ne adapta exigentelor mileniului III, Alianta Francezã si-a propus o diversificare a obiectivelor, tinând cont de realitãtile judetului Arges; astfel municipiul Pitesti trebuie sã devinã cel mai francofon centru din România. Am realizat una dintre cele mai mari biblioteci de carte francezã din tarã. Din 2002 am mai creat o salã a Aliantei Franceze la Colegiul National „I.C. Brãtianu“, pentru elevii si profesorii care doresc sã-si îmbunãtãteascã nivelul de limbã francezã. Se organizeazã cursuri pentru debutanti, pentru pregãtirea examenului de bacalaureat, pentru avansati, pe toatã durata anului scolar, chiar si în vacante. La sfârsitul fiecãrui curs (Bienvenue en France, Libre echange, Le francaise a grande vitesse, Comment vont les affaires?, Le francaise de l’ entreprise etc.) se acordã un atestat de limbã, precizând calificativul obtinut, atestat recunoscut în întreaga lume. Si încã o noutate care nu poate decât sã ne bucure pe toti: începând cu anul 2002 se poate sustine, pe plan local – pentru prima datã în România – examenul de obtinere a Diplomei de limbã francezã.

În vremurile de tristã amintire, când s-a încercat comasarea satelor, asadar distrugerea valorilor si traditiilor vesnice, tãri din Europa, ca Franta, Olanda, Elvetia, Italia, printr-o adevãratã solidaritate europeanã, au fãcut înfrãtiri cu satele noastre, salvându-le de la dezastru. Cum gândeste Alianta Francezã continuarea acestui demers de înfrãtire a satelor românesti cu satele franceze?

Ne-am gândit mult sã continuãm aceastã traditie de înfrãtire a unor sate care au asemãnãri lingvistice si culturale, mai ales cã ne uneste în primul rând limba mamã – latina. Gãsim fireascã o astfel de deschidere, am fãcut deja un demers si sperãm sã capete finalitate, întrucât înfrãtirile duc la schimburi de experiente, iar satul românesc devine din ce în ce mai râvnit în lumea europeanã. Francezii au deseori surpriza sã constate cã românii sunt buni cunoscãtori ai limbii si culturii franceze, chiar si cei de la sate. Existã multe scoli sãtesti care trimit copii în Franta cu schimburi culturale. Am constatat, de asemenea, la Ziua Frantei, cã francezii erau interesati de miturile si legendele românesti si cãutau astfel de cãrti în biblioteca noastrã. Am abordat acest subiect al înfrãtirilor dintre satele noastre si satele franceze cu Excelenta Sa, domnul ambasador Philippe Etienne, când am avut onoarea sã-l avem invitat la Alianta Francezã, în noiembrie 2002, împreunã cu domnul ministru Magheru, cu diversi francezi care îsi desfãsoarã momentan activitatea aici si sunt, asadar, rezidenti în Pitesti, întrucât existã un precedent al Aliantei Franceze din Ploiesti – o înfrãtire la nivel de judet, care este foarte productivã din punct de vedere cultural, educativ si spiritual. Judetul nostru este foarte îndreptãtit sã purceadã la o astfel de actiune, având o colaborare francezã atât de puternicã. Sunt foarte multi francezi în judetul Arges, aproximativ o mie de persoane, nefiind vorba numai de colaborarea cu Uzinele Dacia-Renault, ci de tot felul de colaborãri, afaceri mai mari sau mai modeste, care înseamnã un contact direct, o comunicare ce, prin tot felul de activitãti agreabile, îsi îndreaptã interesul cãtre culturã, cãtre cunoasterea specificului românesc. Timpul petrecut împreunã cu aceastã lume devine profitabil pentru a ne cunoaste mai bine si pentru a conserva aceastã prietenie româno-francezã, care ne leagã de atâta vreme.

Revin la satul românesc, la lumea lui, la valorile lui eterne si mã încrâncenez sã sper cã o colaborare a scolii sãtesti cu Alianta Francezã devine necesarã. E suficient sã vizitãm Muzeul Copilului de la Corbeni ori cluburile de picturã de la Albesti, Corbeni, Vrãnesti, Vulturesti, Cãlinesti etc. si, mai nou, clubul din satul Arefu, realizat de pictorul olandez Leo Van Sluis, printr-o tabãrã organizatã în vara aceasta, ca sã iubim satul românesc si lumea lui nouã si veche. Sunt posibile tabere de limba francezã în perioada vacantelor, pe bazã de voluntariat, fiindcã trebuie sã luãm în considerare sãrãcia în care zbate scoala româneascã, în satele argesene?

Noi dorim sã redescoperim limba francezã, completând cu ceea ce numim noi un public nou deja la întâlnirile noastre de limbã francezã la nivel de tarã, la Institutul Francez Bucuresti, unde vin si centrele culturale Cluj, Iasi, Timisoara si cele patru aliante: Pitesti, Constanta, Brasov, Ploiesti; se discutã ce-i de fãcut pentru a demonstra cã franceza nu este limba elitelor, limba trecutului, în aceeasi mãsurã este limba viitorului si aliantele îsi propun sã aibã în vedere un procent considerabil în rândul publicului de la sate. Copiii de la sate, ca si cei din orase au disponibilitãti extraordinare în însusirea limbii franceze si în general au o chemare cãtre limbile strãine. Cu ocazia diverselor programe: Comenius, Socrates, elevii români au demonstrat cã stiu francezã, englezã, spaniolã, italianã, germanã si erau translatori pentru alte grupuri, spre surprinderea tuturor. Astfel, trebuie ca satul sã se înfrãteascã cu orasul, relatia între scolile de la sate si cele de la orase sã devinã viabilã, prin schimburi de experientã, prin intermediul corespondentei si a întâlnirilor periodice dintre grupuri. Satul naste sub ochii nostri valori incredibile si avem datoria moralã sã sprijinim cu tot ce ne stã în putintã aceste valori. Întãresc si sprijin ideea voluntariatului, însãmi fiind un voluntar, ca si dumneavoastrã, doamnã Novac, si cred cã lucrurile frumoase se fac din pasiune si din credinta cã tot ceea ce faci cu sufletul rãmâne vesnic. Îmi place sã mã întâlnesc cu puritatea sufleteascã de la sat. Existã si tabere de limba francezã, cu animatori francezi, chiar în câteva sate din Prahova, si vom deschide si noi, începând chiar cu Arefu. E chiar productiv ca taberele de creatie sã fie dublate de predarea limbii franceze. Vom include în programele noastre astfel de actiuni. Vom solicita studentii de la limba francezã din anii terminali, profesorii tineri de limba francezã si, fireste, alti voluntari pentru acest gen de activitate. Este minunat sã petreci o vacantã minunatã alãturi de tineri, mai ales cã satul românesc e plin de armonie.

Ideea de voluntariat a cãpãtat în zilele noastre o conotatie peiorativã. E bine cã ati amintit, fiindcã în Europa, în America, în întreg Occidentul, ea functioneazã, am avut multi voluntari din Corpul Pãcii la multe colegii si licee din Pitesti. Tineri americani au venit si sunt si acum prezenti pentru a preda si pentru a deschide cãi de comunicare, a face cunoscute istoria si civilizatia poporului lor.

Existã un fel de egoism în rândul generatiei tinere si greu acceptã ideea cã dãruind vei dobândi; noi am crescut într-un alt cult, al ajutorãrii. Plecam în lume si apoi chemam fratii, unul câte unul, ori sãteni, nu puteam sã avem liniste dacã nu dãdeam o mânã de ajutor unui tânãr care îsi cãuta un drum în viatã si dorea sã devinã independent. Cred totusi cã vom gãsi în cele din urmã suficienti tineri care sã adere la aceastã idee a generozitãtii, mai ales cã satul a fost vatra ospitalitãtii, totdeauna a oferit masã si casã oaspetelui sãu. Acum oaspetele e chemat sã dãruiascã din ce are el mai bun în plan spiritual, educativ si cultural.

Personal cred în schimbarea la fatã a satului românesc, iar în realizarea acestui deziderat, în spatiul nostru argesean, avem aliati de nãdejde: Episcopia Argesului si Muscelului, institutii culturale si de învãtãmânt, oameni din toate zonele societãtii, fii iubitori ai satului românesc si chiar lumea satului, cu liderii sãi politici si culturali care ne vor veni în întâmpinare. Am constatat cã în activitatea dumneavoastrã, atât de bogatã, trebuie sã recunoastem, practicati ideea multiculturalã. Ne puteti spune cum realizati programe cu o diversitate culturalã si atât de interesante din punct de vedere al specificului fiecãrei culturi?

Dacã ne întoarcem la Victor Hugo, care spunea „de ce nu ar exista Statele Unite ale Europei?“, ne dãm seama cã nu era un vis pe care timpul sã-l striveascã implacabil. Iatã cã azi visãm la o casã comunã – Europa unitã. Visul marelui scriitor devine realitatea noastrã, a tuturor europenilor – Europa fãrã frontiere - în care sã avem valori comune, sã avem criterii axiologice asemãnãtoare, dacã nu identice, si, dacã tot vorbim, sã redescoperim limba francezã, câstigând public nou. La Pitesti, la serile culturale ale diferitelor culturi - greacã, francezã, spaniolã, italianã etc. - participã populatia rezidentã francezã, spaniolã, italianã, în special doamnele, care vor sã cunoascã noi realitãti si sã se implice în activitãtile culturale, educative si de specificul fiecãrei culturi. În cadrul acestor activitãti invitãm formatii muzicale, de dans, chiar de la sate. Avem la întâlnirea din noiembrie muzicã greceascã, prezentatã de comunitatea greacã din judet. Se realizeazã astfel contacte multiculturale în beneficiul tuturor participantilor. În activitatea bibliotecii franceze sunt proiecte de culegere a legendelor, basmelor si transpunerea lor în limba francezã. Ne gândim la multe activitãti chiar în planul traducerii, la început pentru cultivarea limbii franceze. Ne vom gândi în continuare la schimburile culturale în rândul copiilor si elevilor, cu conditia specialã sã stie limba francezã. Stim cã au mai avut loc schimburi de experientã ale copiilor de la sate în Franta. Ele trebuie sã fie multe. Astfel le oferim copiilor de la sate dorinta de a învãta, de a visa la cãlãtorii, de a nu se diferentia de cei de la oras, sã le oferim o motivatie spre a-i ajuta sã facã efortul necesar pentru a învãta o limbã strãinã. Am participat în ianuarie la al 25-lea Colocviu International al Aliantelor Franceze din întreaga lume, am fost mândrã cã sunt româncã, fiindcã în planul acela s-a recunoscut contributia românilor la dezvoltarea culturii franceze, prin reprezentanti deja cunoscuti: Eugene Ionesco, Emil Cioran, Mircea Eliade, Marta Bibescu, Brâncusi si numerosi altii. Francezii au mare respect pentru români si doresc ca prietenia dintre România si Franta sã fie durabilã. Eu cred, si nu sunt câtusi de putin scepticã, le-am spus si elevilor mei, cã limba francezã va deveni limba numãrul unu a Europei. Se discutã mult în jurul acestei idei. Dacã limba englezã este limba oficialã a 45 de state, iar franceza a 33, difirenta este sensibilã.

Ce vã ajutã de faceti lucrurile acestea minunate pentru semeni? E cumva mesajul iubirii pe care Hugo îl transmite generatiilor în Mizerabilii, Notre Dame de Paris si în întreaga sa operã? Ce vã îndeamnã sã rãmâneti fidelã omului si sã-i cultivati harul?

Cred cã iubirea este cea care oferã cel mai mult, te ajutã sã treci peste toate barierele. Noi construim oameni, Dumnezeu îi creeazã minunati, iar noi îi ajutãm sã rãmânã în imperiul adevãrului si al frumusetii. Nu este suficient sã spui „n-am fãcut nici un rãu“, ci sã mãsori cât bine ai fãcut în timpul pe care l-ai avut la îndemânã. Camus spunea în Ciuma: „Bucuria sã vinã sã-i rãsplãteascã pe cei cãrora le este suficient omul, cu sãrmana si febrila lui iubire“.

A consemnat Elisaveta NOVAC


Florenta Albu

Clipã arsã

Singurãtãti
purpuri crepusculare

- asa fierbe mustul sub teasc,
asa se zbuciumã sângele-n matcã,
asa bate ceasul
cu frunza în aer.

Si nori rotitori
într-o toanã de vânt de amurg
de crepuscul

când ne sãrutã
- sãrut si sigiliul pe gurã.
Ora
ceasul când bate din -
spre mai adâncã
singurãtate.


Întoarcere

Nu mai stiu sã mã întorc,
sã întorc
vara grânele-n spic,
lumina prãfoasã în copitele cailor,
cãldura trezind ochiul fântânilor,
mirosul de ploaie, de pârgã,
de vitã-nfloritã,
dulcele agudelor,

aerul copt sonor,
miscarea nebunã
a nemiscãrii...

Câmpie, esti atât de departe,
esti o copilãrie visatã,
esti moartea copil,
cu picioarele goale
pe unde alergasem cu copilãria -
morgana.


Tãrm

E o tristete
un mult prea mult
în putinul zilei
plictisealã în lentoarea de aur
a fructei cãzând

coralul unui pumn de greieri
în tufa scaietului
si câte încã
spaime sonore
între bãtãile inimii -

epitafuri pe dunga nisipului
unde marea zvârle scoici goale
penele pãsarilor
- foste pene de scrib
acum un mileniu.


[top]

Imagini din aceastã paginã

Ecaterina Maria Stroe