Din
sumar:
Calinic
Argatu - „Satul, adevãrata bogãtie“
Prieteni de condei - PEN PALS
Interviu cu dl. LEO VAN SLUIS, artist plastic - Olanda
O caracterizare a sãtenilor rohieni - N. STEINHARDT
Europa, casa noastrã
Întoarcerea artistului cãtre paradisul
pierdut
Scriitori români cu satul în glas - CONSTANTIN
VOINESCU
Vasile Novac - Muzeul Viticulturii si Pomiculturii
din România
Pagina rromilor: Un gagiu diliu si tragedia unui sat
Miron Radu Paraschivescu - poeme
NICHITA STÃNESCU - Stau singur si în
gânduri, Doamne!
|
MUZEUL
VITICULTURII SI POMICULTURII DIN ROMÂNIA
GOLESTI - ARGES
Muzeul
Viticulturii si Pomiculturii din România, amplasat la Golesti-Arges,
al treilea muzeu în aer liber de reprezentare si importantã
nationalã, este întâiul dedicat unor ocupatii importante
ale poporului român, menit sã aducã noi argumente
perene de o deosebitã importantã privitoare la continuitatea
noastrã multimilenarã în spatiul carpato-danubiano-pontic,
la unitatea si diversitatea culturii materiale si spirituale a poporului
nostru, la gândirea tehnicã si geniul artistic al acestuia
si la contributia lui la dezvoltarea culturii europene si universale.
Ratiunea organizãrii acestui muzeu la Golesti derivã atât
din importanta multimilenarã a viticulturii si pomiculturii pe
teritoriul României, cât si din locul important ce-l ocupã
aceste ocupatii în judetul Arges. Fructele si strugurii au fost
folositi ca hranã din cele mai vechi timpuri, oamenii comunitãtilor
paleolitice culegând roadele primilor pomi fructiferi si vitei-de-vie
în stare sãlbaticã. Arheologii, care au început,
în ultimul timp, sã se preocupe de începuturile cultivãrii
vitei-de-vie si pomilor fructiferi, considerã cã, pe baza
rezultatelor reiesite din sãpãturi, locuitorii comunitãtilor
neolitice au cultivat pomii fructiferi si vita-de-vie pe lângã
casele lor. Ca si în restul tãrii, în Arges, cultivarea
vitei-de-vie si a pomilor fructiferi a fost surprinsã încã
din neolitic. Cele mai vechi dovezi ale celor douã ocupatii au
fost gãsite la locuitorii gumelnitieni de la Teiu, la getii de
la Cetãteni si în necropola hallstatianã de la Curtea
de Arges.
O datã cu primele documente scrise ale Evului Mediu referitoare
la Arges, sunt amintite si viile. Actul din 20 mai 1388 vorbeste de vii
la Cãlinesti si Stefãnesti, în podgoria musceleanã
a Argesului. Importanta viticolã a satelor din Muscel reiese si
din faptul cã, începând din secolul al XV-lea, chiar
si domnia, alãturi de mãnãstiri, boieri si tãrani,
avea vii în aceastã parte a tãrii. Radu cel Frumos
detinea vii la Topoloveni, atestate documentar la 28 octombrie 1464. Pãtrascu
cel Bun întãrea, la 23 mai 1557, Mãnãstirii
Glavacioc vinãriciul domnesc si boieresc de la Topoloveni. La 4
aprilie 1523, Radu de la Afumati întãrea Mãnãstirii
Arges sate, bãlti, mori, tigani si vii din mai multe sate, inclusiv
din Stefãnesti. La rândul sãu, Gavril Movilã
dãruia Mãnãstirii Nucet, la 20 august 1618, vinãriciul
din Dealul Topolovenilor si, la 20 ianuarie 1620, întãrea
Mãnãstirii Arges ocina si viile ce le cumpãrase Radu
Serban de la sãtenii din Golesti, cu 12700 aspri.
În veacurile urmãtoare, si alti domni, mai cu seamã
Matei Basarab si Constantin Brâncoveanu, se interesau de dezvoltarea
viticulturii în satele de lângã Pitesti. Constantin
Brâncoveanu dispunea de vii, pivnite si foisoare la Valea Mare-Stefãnesti.
El venea la cules, în fiecare toamnã, fiind gãzduit,
uneori, la Golesti, de spãtarul Radu Golescu, care se preocupa
si de acoperirea cu sindrilã a pivnitelor si foisoarelor domnesti
de la Valea Mare. Calitatea vinurilor din Arges este lãudatã
si de cãlãtorii strãini. La mijlocul veacului al
XVII-lea, Paul de Alep sustine cã au fost primiti la Golesti „cu
mare cinste si ospãtati cu o masã domneascã“,
apreciind, dupã vizita la Pitesti, cã „aici se face
un vin dulce si este cel mai bun din toate vinurile fãcute în
Tara Româneascã“. În afara domniei, a boierilor,
a mãnãstirilor si a tãranilor din zonã, în
Podgoria Muscelului mai aveau vii, mentionate documentar încã
din secolul al XVI-lea, orãsenii si târgovetii din Câmpulung.
Pe locurile în care în veacurile trecute au fost atestate
numeroase vii, pe colinele dintre Pitesti si Gãesti, cuprinzând
mai ales comunele Stefãnesti, Cãlinesti si Leordeni, s-a
dezvoltat astãzi o viticulturã modernã, ce dispune
si de o mare statiune de vinificatie.
Casele Golestilor ridicate în comuna Stefãnesti sunt legate
de fenomene si evenimente de semnificatie majorã din istoria tãrii
noastre: începutul si sfârsitul luptei împotriva regimului
turco-fanariot, Revolutia de la 1821, condusã de Tudor Vladimirescu,
Revolutia Românã de la 1848-1849, Unirea Moldovei cu Tara
Româneascã, constituirea statului român modern si aducerea
lui Carol I pe tronul României. Aici s-a organizat, în anul
1943, un muzeu al Renasterii României Moderne, iar în 1958,
întreg spatiul a fost destinat dezvoltãrii muzeului. Dupã
aceastã datã are loc o dezvoltare rapidã a institutiei.
În anul 1962 se deschide expozitia de bazã privind etnografia
si arta popularã a Regiunii Arges, iar în anul urmãtor
este inauguratã Sectia Pedagogicã, dedicatã Scolii
Slobode Obstesti înfiintate de Constantin Golescu, la 1 mai 1826,
care a beneficiat de profesori ilustri, ca Aaron Florian si Ioan Heliade
Rãdulescu. Ritmul alert de dezvoltare a Muzeului din Golesti a
fãcut sã se aprobe înfiintarea pe lângã
Muzeul Golesti, începând cu anul 1966, a unei institutii cu
caracter national, si anume Muzeul Viticulturii si Pomiculturii din România.
Si în conceptia tematicã, si în fapt, muzeul cuprinde
douã mari sectoare, care reprezintã totodatã si douã
moduri de rezolvare expozitionalã: un sector în aer liber,
care înfãtiseazã civilizatia tãrãneascã
de la mijlocul veacului al XIX-lea din principalele zone viticole si pomicole
ale tãrii, si sectorul pavilionar, menit sã prezinte, prin
obiecte autentice si elemente auxiliare specifice, istoria viticulturii
si pomiculturii de pe teritoriul patriei noastre, din cele mai îndepãrtate
timpuri pânã în zilele noastre, incluzând, evident,
si perspectivele de dezvoltare ale celor douã ocupatii.
Sectorul în aer liber cuprinde, la rându-i, douã mari
pãrti: gospodãriile din principalele zone viticole si pomicole
ale tãrii, grupate pe provincii. Fiecare gospodãrie însumeazã
toate constructiile, instalatiile, uneltele, vasele si obiectele pe care
locuitorii le detineau în vatra satului si constructiile alãturi
de adãposturile temporare, pe care sãtenii le aveau în
viile sau livezile de pomi fructiferi, situate în afara localitãtilor,
la oarecare distantã de vatra satului. Amplasarea lor în
muzeu este fãcutã, ca si în teren, de o parte si de
alta a unui drum de tarã ce strãbãtea podgoria sau
livezile. În sectorul în aer liber, pornindu-se de la o serioasã
documentare teoreticã, s-a apreciat aducerea a circa 34 de gospodãrii
(18 viticole si 16 pomicole), a unui han, unei biserici, unei scoli si
unei primãrii. Repartitia pe provincii istorice s-a fãcut
astfel: 7 gospodãrii viticole din Oltenia si Muntenia, una din
Dobrogea, 4 din Moldova si 6 din Transilvania. Gospodãriile pomicole
au fost planificate astfel: 7 pentru Oltenia si Muntenia,
4 pentru Moldova si 5 pentru Transilvania. Basarabia, având în
vedere rolul important jucat de viticulturã si pomiculturã
în economia acestei provincii, poate fi reprezentatã prin
8 gospodãrii viticole: Cetatea Albã, Lãpusna, Tighina,
Cahul, Orhei, Ismail, Bãlti si Soroca si 5 pomicole: Tighina, Lãpusna,
Bãlti, Orhei si Hotin.
Muzeul reprezintã un centru documentar important, la care vin specialisti
din domeniul istoriei, etnografiei, artei populare, arheologiei, arhitecturii,
istoriei artei, sociologiei etc. În studiile si lucrãrile
lor, în diferite sinteze, mai ales din domeniul etnografiei, constructiile,
instalatiile, uneltele sau alte obiecte din acest muzeu sunt pe larg comentate.
Specialistii strãini au insistat asupra valorii documentare a acestui
muzeu. Citãm cazul vestitului arheolog Etienne Robert care, descoperind
în Portugalia elementele unui teasc roman cu urs, a venit la Golesti
si a studiat aceastã categorie de teascuri si a cerut fotografii,
pentru a le folosi la reconstituirea teascului roman descoperit în
Portugalia. Valoarea esteticã a constructiilor, instalatiilor,
uneltelor si a celorlalte obiecte din cadrul Muzeului Viticulturii si
Pomiculturii din România face ca ele sã reprezinte o sursã
inepuizabilã pentru inspiratia mesterilor populari contemporani,
a studentilor în arte plastice sau chiar a artistilor consacrati.
Muzeul a fost larg utilizat de cinematografia românã si strãinã
pentru realizarea unor filme artistice si documentare ca: Bãtãlie
pentru Roma, Tezaurul de la Pietroasa, Haiducii, Vlad Tepes, Viata la
tarã, Iancu Jianu, Trandafirul Galben, Ciuleandra etc. Numeroase
obiecte din cadrul acestui muzeu au fost timise la expozitiile temporare
de mare tinutã organizate în tarã si în strãinãtate,
bucurându-se de o apreciere unanimã. Le semnalãm în
acest sens pe cele organizate la Bucuresti, Cluj-Napoca, Constanta, Brasov
sau în R.F.G., Polonia si Italia.
Sesiunile stiintifice organizate de muzeu în fiecare toamnã,
de 34 de ani, si-au cãpãtat un binemeritat prestigiu. Ele
aduc contributii de seamã la cunoasterea celor douã ocupatii
traditionale. Lucrãrile prezentate au fost publicate în revista
Museum. Studii si comunicãri de istorie si etnografie. Valoarea
stiintificã si tehnicã, istoricã si social-culturalã
a exponatelor a fost pusã în luminã atât de
specialisti, cât si de publicul vizitator. Importanta si semnificatia
muzeului au retinut atentia unui mare numãr de specialisti români
si strãini, care au fãcut elogii poporului nostru, în
calitate de creator de valori, si statului român, care s-a preocupat
cu generozitate, grijã si întelegere de salvarea si conservarea
acestor bunuri din patrimoniul cultural national.
Spicuim, în încheiere, câteva dintre aceste aprecieri.
Profesor Gheorghe Megas de la Universitatea din Atena: „Acest muzeu,
ingenios conceput, va fi un loc de atractie pentru turisti, iar pentru
noi, oamenii de specialitate, un vast câmp de cercetare“;
Arhitect Gheorghi Piontec - U.R.S.S.: „Ca arhitect si muzeograf,
pot afirma cã asezãmântul de la Golesti... are de
câstigat o unitate de mare si pretios continut, în colaborarea
dintre om si naturã, folositã cu inteligentã“;
Profesor Abdel Kader Mokhtar - Republica Arabã Egipt: „Muzeul
Satului si cel de la Golesti sunt asezãminte rare pentru stiinta
etnograficã, pentru folclor“; Profesor Hughes de Varinè-Bahan,
directorul Consiliului International al Muzeelor - organism UNESCO: „Muzeul
de la Golesti se anuntã, prin conceptie si asezare, de mare viitor“;
Ludwig Kunz, directorul Muzeului Etnografic din Brno, Cehoslovacia: „Golestii
au încãput pe mâini bune, pricepute, cãci, mergându-se
pe o organizare stiintificã, riguros istoricã, se foloseste
detaliul natural de un pitoresc ce creeazã tocmai marele atribut
al oricãrui muzeu“; Profesor Peter Michelson, directorul
Muzeului Lybny din Copenhaga: „Muzeul Golesti se contureazã,
de pe acum, drept un viitor punct de cercetare pe linia mestesugurilor
sãtesti de o mare valoare stiintificã în etnografia
universalã si de un larg interes turistic. Etnografia internationalã
câstigã o unitate de mare potential la Golesti, ceea ce este
îmbucurãtor pentru noi toti si foarte pretios pentru dumneavoastrã
si pentru poporul român, care are si în acest domeniu ce arãta
lumii“.
În anul 1969, grupul de specialisti de la redactia revistei internationale
de etnografie si folclor „Demos“, venit într-o vizitã
de studiu la Muzeul Viticulturii si Pomiculturii din România, a
consemnat: „Muzeologia româneascã este, prin realizãrile
ei de decenii, un exemplu pentru lumea etnografiei. Si aici am admirat
o operã care va fi, dupã terminarea ei, un exemplu pentru
întreaga lume“. În zilele de 3-4 iulie 1971 a avut loc
inaugurarea partialã a Muzeului Viticulturii si Pomiculturii din
România. De atunci, portile Muzeului sunt deschise si pentru vizitatori.
La inaugurare au participat si personalitãti ale vietii stiintifice
românesti si strãine, care si-au exprimat punctele de vedere
despre semnificatia muzeului. Extragem, si de data aceasta, câteva
opinii. Academicianul Constantin C. Giurescu spunea: „Este o realizare
remarcabilã, care va forma un punct de atractie nu numai pentru
turistii din România, ci si pentru cei de peste hotare. Felicit
pe cei ce au avut ideea colectionãrii, restaurãrii si conservãrii
unor asemenea valori si pe cei ce au îndeplinit aceastã idee
cu atâta pricepere si pasiune!“; Profesor universitar dr.
Aurelian Sacerdoteanu: „Am vãzut aceastã realizare
pentru a doua oarã... Ea va servi nu numai ca obiectiv muzeistic
de atractie pentru turistii de astãzi si de mâine, ci ca
fond documentar de valoare exceptionalã pentru istoria arhitecturii
populare românesti si pentru inteligenta gospodãrire a micului
avut al tãranului român“; Profesor universitar emerit
I. C. Teodorescu: „Sunt cu totul încântat... Este o
comoarã inestimabilã adunatã si conservatã
la timp, în ultimã instantã. Ceea ce s-a fãcut
aici este un câstig pentru întreaga natiune românã“;
Profesor Kristof Labis - S.U.A.: „Sunt impresionat! Sper cã
o sã continuati sã-l dezvoltati si sã-i faceti cuvenita
popularizare, pentru cã sunt convins cã va trezi un viu
interes si peste hotare. Lucruri interesante se gãsesc si în
alte tãri, dar aici este ceva unic românesc ce nu mai poate
fi gãsit în altã parte“; Nicolae Ungureanu,
inspector general în Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste:
„Noul muzeu poate fi considerat un simbol al creatiei populare românesti.
Din inventarul interior - în afara unor piese foarte valoroase,
dar mai obisnuite în etnografie - sunt de remarcat uneltele si instalatiile
din pivnite, cramele si povernele, care vor face din noua asezare muzealã
nu numai un obiectiv turistic, ci un real centru de documentare. Muzeul
este unic în tarã, nu numai ca temã, ci si ca material
acumulat, ca valori“.
VASILE
NOVAC
|
|