ANUL III - Aparitie trimestrialã
Nr. 6 - Ianuarie, Februarie, Martie 2003
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI

Din sumar:

Calinic Argatu - „Satul, adevãrata bogãtie“
Prieteni de condei - PEN PALS
Interviu cu dl. LEO VAN SLUIS, artist plastic - Olanda
O caracterizare a sãtenilor rohieni - N. STEINHARDT
Europa, casa noastrã
Întoarcerea artistului cãtre paradisul pierdut
Scriitori români cu satul în glas - CONSTANTIN VOINESCU
Vasile Novac - Muzeul Viticulturii si Pomiculturii din România
Pagina rromilor: Un gagiu diliu si tragedia unui sat
Miron Radu Paraschivescu - poeme
NICHITA STÃNESCU - Stau singur si în gânduri, Doamne!

Domnul Jo Leinen, membru în Parlamentul European, subliniazã ideea comunitãtii de valori europene, precizând cã „lãrgirea Uniunii Europene este una dintre cele mai mari provocãri ale secolului al XXI-lea. Încã de la sfârsitul celui de-al doilea rãzboi mondial s-a conturat promisiunea cã toate tãrile libere si democratice din Europa vor fi în stare sã se alãture Uniunii Europene. O parte dintre decizii au fost deja luate. Prezentul si viitorul au urmãtoarele coordonate: 12 tãri din Europa Centralã si de Est se vor alãtura Uniunii în urmãtorii ani; existã o clarã oportunitate ca încã cinci tãri din Europa de Sud-Est sã fie acceptate; existã sansa ca Turcia sã se alãture Uniunii. (...) Miscarea Europeanã din România este un important forum de dialog între Societatea Civilã si institutiile partidelor politice din Parlament si din Guvern“.
Întelegem, asadar, cã un mare rol în actiunea comunã de integrare în Europa îl are Societatea Civilã, împreunã cu institutiile statului specializate în cele mai diverse domenii de activitate. Institutiile de culturã si de învãtãmânt vor avea un rol preponderent în educatia si cultura maselor, în promovarea ideii de integrare, prin programe bine sustinute si controlate. „A fi profesor european – confirmã conf. dr. C. Zeana - nu este acelasi lucru cu a fi profesor în Europa. Un profesor european e cel care cultivã spiritul european, care priveste Europa, sub raport identitar, ca pe un cerc mai amplu ce dubleazã, la distantã, limitele geografice sau populationale ale patriei sale. Este o problemã de trãire, de constiintã“. Este - am adãuga noi si am dori sã fim auziti de cãtre liderii europeni - o problemã culturalã, în sensul cunoasterii si promovãrii valorilor trecutului si prezentului în spatiul pe care îl locuim. Este, în acelasi timp, o problemã educativã care atrage dupã sine, în primul rând, cunoasterea limbilor de circulatie, spre a usura dialogul cu lumea europeanã, spre a ne face auziti si întelesi, spre a întelege la rândul nostru valorile lumii în care dorim sã ne integrãm. Programa scolarã încã din cursurile gimnaziale trebuie sã asigure elevilor cunoasterea principalelor limbi europene: englezã, francezã, germanã, spaniolã si italianã. Fapt ce va permite iesirea în spatiul european pentru cãutarea unui loc de muncã.
Scoala Slobodã Obsteascã înfiintatã de Dinicu Golescu la Golesti-Arges, în 1826, asigura cunoasterea a cel putin patru limbi strãine: nemteascã, frantuzeascã, italieneascã si latineascã. Scoala din toate timpurile trebuie sã se adapteze la nevoile lumii contemporane. Trebuie revizuite programele scolare, care sã rãspundã unor astfel de necesitãti stringente, cum ar fi ocuparea unui loc de muncã în orice tarã europeanã dupã terminarea scolii. Cei mai multi absolventi sunt someri la noi si se lovesc de imposibilitatea de a-si câstiga existenta, fiindcã nu cunosc limba tãrii care solicitã fortã de muncã. În adevãr, formarea cetãtenilor europeni devine o problemã esentialã pentru atragerea tinerilor în noul context socio-politic, economic si cultural de care depinde viitorul integrãrii europene. Scoala are marea responsabilitate civicã si politicã de a cultiva patriotismul, dragostea si devotamentul fatã de România, de a pregãti cetãteni luminati si activi, membri ai unei Europe unite pe ideea valorii si drepturilor omului, pe ideea tolerantei si solidaritãtii umane. Unitate însemnând si solidaritate.
Uniunea Europeanã are în program apropierea de cetãteni, de problemele acestora de convietuire în ariile culturale ale popoarelor lor, în conditiile în care lumea se schimbã vãzând cu ochii. Corpului didactic îi revine datoria de a pregãti noile generatii de europeni spre a se integra într-un nou sistem economic si politic, ceea ce implicã importante schimbãri ale coordonatelor vietii si în plan moral. Asistãm la mari fenomene de coruptie chiar în interiorul institutiei care are menirea sã facã educatie – cazul Universitãtii (de stat) Valahia din Târgoviste. De aceea lumea scolii trebuie sã facã zid împotriva aspectelor care umbresc Scoala Româneascã, una dintre cele mai apreciate institutii educative pe plan universal, împotriva promovãrii mediocritãtii pe cãi neortodoxe. A ne uni împotriva rãului înseamnã a deschide drum cãtre valorile culturale si spirituale autentice, cãtre adevãrul fãrã de care trãim în cenusã. A ne uni împotriva rãului înseamnã ca lumea de mâine sã priveascã admirativ cãtre eforturile noastre de a-i lãsa o mostenire aleasã: omenia – frumusetea cea dintâi - despre care George Racoveanu spunea cã e „un buchet de valori ale sufletului: iubirea de strãini, tinerea cuvântului dat, sentimentul onoarei, dispozitie de jertfã, spiritul dreptãtii, mãrinimie, modestie, credintã în Dumnezeu - toate acestea sunt podoabele omeniei“.
Pentru integrarea în Uniunea Europeanã este necesarã activitatea fiecãrui cetãtean al spatiului românesc, de la oras ori de la sat. Ar fi minunat ca atunci când cãlãtorim prin satele românesti sã ne bucurãm de natura cãreia Dumnezeu i-a dat viatã si sã nu mai fim agresati de grãmezile de gunoaie de pe santuri ori de sate fãrã santuri si cu curti neîngrijite. Cã nimeni nu va veni sã ne mãture bãtãtura ori sã ne învete legile bunei cuviinte pe care strãmosii ni le-au lãsat în pãstrare. Copiii sã gãseascã modele alese în lumea maturã, de angajare si de muncã, nu de vãicãrealã si de lene. Ne amintim cã pãrintii nostri tãrani porneau la muncile agricole înainte de rãsãritul soarelui si veneau acasã când întunericul se asternea peste sat. Dascãlii satelor erau în permanentã alãturi de copii si îi învãtau cititul si lucrul manual. E nevoie de mobilizarea unei lumi întregi pentru a ne face frumoasã grãdina în care respirãm. Momentul integrãrii în marea familie europeanã sã ne gãseascã cu casele curate, cu miros de levãnticã în odãi, cu ogorul sãpat si îngrijit, cu sufletele pline de luminã si de sperantã.
Abia atunci Europa va fi si casa noastrã.

ELISAVETA NOVAC

Din Santa Fe în satul Arefu si în alte locuri din spatiul argesean…

În acest început de an, satul de sub poalele Mãgurii, sat coborât din obârsii de cântec si de zidire, l-a primit ca oaspete de pret pe dl. J.D. Haring, rapsod al cântecului popular american, crescut în New Mexico. El a traversat oceanul, împreunã cu chitara sa, pentru a aduce în dar lumii noastre de pe Arges în jos fermecãtoare spectacole muzicale country si pentru a cunoaste lumea traditionalã de aici, cu cântecele si frumusetile ei. Însotit de danezul Jan Nielsen si de tânãrul Viorel Costin, din Sibiu, s-a oprit în cetatea Basarabilor, la Casa de Culturã, unde era asteptat de oficialitãti si iubitori ai muzicii populare culese de pe continentul american. A ajuns apoi în Pitesti, la Centrul Cultural, unde, în prezenta unui auditoriu curios sã asculte muzica unui cowboy, a venit anume sã transmitã în limba universalã a cântecului bucuriile, tristetile si aventurile trãite de un popor tânãr, care si-a rostuit o culturã popularã aleasã dintr-o istorie îndârjitã. Cântãretul country J.D. Haring a cãlãtorit timp de o orã si jumãtate prin spatiul arid al Californiei, din loc în loc, pe sea sau pe jos, prinzând pe coardele chitarei sale tropotul calului, prieten de drum, fosnetul codrilor, zornãirea pistoalelor, dar si clipele frumoase de dragoste pentru femeia care asteaptã cu înfrigurare întoarcerea din peregrinãri primejdioase a celui drag. Sentimente umane vii, exprimate direct si cu o sensibilitate profundã, demnã de marile culturi muzicale.
Muzicã americanã la noi acasã. În seara aceleiasi zile, dl. Haring si însotitorii sãi au sustinut examenul cel greu pe scena Cãminului Cultural Arefu, în fata întregii comunitãti sãtesti. Clipe minunate s-au consumat în acele ceasuri unice în care muzica aduna sufletele multimii sub stãpânirea ei. Un public numeros, diferit ca vârstã, de la copii de grãdinitã la adulti si vârstnici cu plete argintii, a trãit împreunã, cu sufletele încãrcate de bucurie si luminã, visul american. În partea a doua a concertului a intrat în scenã grupul folcloric de la Corbeni condus de profesoara Lidia Sima. Costumele traditionale, naturaletea interpretãrii, cãldura vocilor de copii, precum si frumusetea sãlii, împodobite de stergare, carpete si covoare înflorate, au impresionat oaspetii, asa încât si-au propus sã prelungeascã momentul de fericire, mergând din sat în sat spre a cunoaste sufletul poporului român, valorile nealterate ale culturii noastre populare.
Povestea de viatã americanã s-a întâlnit armonios cu povestea de viatã româneascã, coborând din izvoare vechi de douã mii de ani aici, pe Valea Argesului. Fericitii peregrini au pornit spre alte sate, spre alte lumi, cu promisiunea fermã cã se vor întoarce în curând.

Profesor pensionar CEZAR BÃDESCU - Arefu