DRAGONUL ASCUNS

În mod normal medicii se pronuntã despre o boalã, însã când ea devine problemã socialã opinia publicã poate sã îsi spunã punctul de vedere. Faptul cã nu sunt medic nu înseamnã cã cititorul nu poate sã acorde credibilitate articolului pe care îl scriu ca un strigãt de ajutorare. Scriu cu dorinta sã mobilizez asociatiile sociale, miscãrile pentru protectia individului, cât si medicii din toate colturile tãrii care ar putea sã facã lobbying pe lângã Ministerul Sãnãtãtii sã atragã atentia asupra unei urgente în medicina româneascã, problemã devenitã socialã: hepatita C. Testarea gratuitã cât si tratamentul acestei boli ar trebui sã devinã prioritãti majore ale statului român, care e responsabil pentru rãspândirea virusului C datoritã neglijentei în îngirjirea medicalã: sterilizarea precarã a instrumentelor si reciclarea acelor deja folosite pentru injectii.Vestile sunt îngrijoratoare: 30% din persoanele care au fãcut o injectie într-un spital sau o clinicã din România sunt infectate cu virusul C (50% din populatie e infectatã în Republica Moldova). Si statisticile iau în consideratie numai cazurile descoperite. Or, hepatita C e o boalã asimptomaticã. În 80% din cazuri simptomele se manifestã când e prea târziu pentru pacient, cãci ficatul e grav afectat. Testul pentru descoperirea virusului e scump în România, însã cred cã Ministerul Sãnãtãtii e responsabil de rãspîndirea acestui virus si ar trebui sã înceapã sã testeze populatia gratuit si, mai mult decât atât, sã trateze bolnavii. Dacã pentru cei care sunt pozitivi, testul de depistare a gradului de virus în sânge e costisitor, tratamentul e rusinos de scump, mai ales cã firma Schering îl vinde în România la un pret aproape echivalent cu cel occidental. Aflu cã interferonul, unul dintre medicamente, injectabil de 3 ori pe sãptãmânã, costã 13 milioane de lei pe lunã, iar tratamentul dureazã cel putin 6 luni (poate dura un an sau mai mult, în functie de genotipul virusului). Oare afaceristii de la Schering stiu care e salariul mediu al unui roman? Stiu cã ucid oameni care nu îsi pot plãti acest medicament? Oare cum acceptã Ministerul Sãnãtãtii aceastã situatie? Africa de Sud a reusit, printr-o luptã aproape de kamikaze, sã producã un medicament generic pentru stoparea virusului SIDA, ignorând astfel legea internationalã asupra dreptului proprietãtii pe brevet. Companiile farmaceutice au abandonat procesul pe care l-au intentat statului sud-african pentru cã le-a fost teamã de o proastã publicitate. Oare noi românii nu ne-am putea folosi de o stratagemã similarã? Oare chiar e nevoie de o nouã internationalã si de o revolutie mondialã sã explicãm acestor companii ultrabogate cã e necesar sã dãm tuturor oamenilor acelasi tratament medical si umanitar, si cã tratamentul bolilor trebuie sã fie gratuit?
Stiu cã “solutia” mea poate pãrea teroristã, însã e responsabilitatea statului român sã gãseascã o posibilitate de stopare si tratare a acestei boli înainte sã infecteze toatã populatia. Câte brosuri a publicat Ministerul Sãnãtãtii despre pericolul acestei boli si despre necesitatea testãrii? Se poate sã se cearã unor studenti sã traducã niste articole pe aceastã temã de pe Internet (bineînteles, articole semnate de medici si de asociatii acreditate) si sã rãspândeascã informatia, mai ales la sate, unde mijloacele de informare sunt mai reduse. Existã medici români care publicã studii si rezultatele cercetãrii lor în domeniu. Ar trebui popularizate concluziile acestor medici pe care eu le-am gãsit chiar pe internet. Românii au dreptul sã fie mai bine informati, mai ales cã accesul la internet nu e usor pentru majoritatea populatiei. Ar trebui sã li se explice oamenilor care sunt simptomele acestei boli atunci când apar: obosealã cronicã, senzatie de gripã (care vine si trece), dureri abdominale, boli de piele (de exemplu, porphiria cutanea tardã, manifestatã prin pete care la soare devin bãsici si produc mâncãrimea pielii). Acestea sunt doar câteva simptome si cei care le au trebuie sã opreascã imediat consumarea alcoolului, automedicatia si folosirea plantelor cu asa-zise calitati farmaceutice. La tarã mai ales, oamenii practicã automedicatia, luând pastile fãrã avizul medicului sau îsi taie sub limbã sau cine mai stie ce fac ca tratament alternativ. Tãiatul sub limbã poate constitui o cale de rãspândire a hepatitei C, pentru cã virusul persistã pe cutitul insuficient sterilizat. Dacã virusul de HIV e usor de omorât cu spirt sau cu clor, virusul C e foarte rezistent si de aceea trebuie bine sterilizate instrumentele medicale; cele ale dentistilor sunt foarte periculoase din acest punct de vedere. Manichiura si pedichiura devin primejdioase. Leacurile bãbesti sunt toate periculoase chiar pentru un ficat normal, neafectat de virus. Am gãsit chiar un site web în care “medici” români din strãinatate vând oamenilor disperati din România asa-zise cure de plante. De exemplu, pentru hepatita C vorbeau de “ghiara matei”, o plantã din Peru care ar vindeca cicã si cancerul în metastazã. Nu râdeti, asta afirmã respectivii “medici”. E responsabilitatea Ministerului Sãnãtãtii sã educe oamenii si sã îi fereascã de asemenea hotii.
Virusul C actioneazã lent pe ficat, dar în 10-20 de ani 20% din persoanele infectate pot ajunge la cirozã si 8 ani mai târziu la cancerul ficatului. Tratamentul poate opri aceastã evolutie, dar câti si-l pot permite? În Vest, cei infectati de acest virus primesc compensatii, cãci în cele mai multe cazuri boala e responsabilitatea statului (exceptie fac cei ce se drogheazã sau se tatueazã si o contacteazã pe aceste cai). În Romania oamenilor nu li se plateste nici tratamentul decât în rare exceptii.
Victimile hepatitei C în Romania, care au contactat boala în urma unei operatii sau transfuzii sau chiar a unei interventii dentare (e imposibil de stiut exact cum s-a întâmplat), ar trebui sã se organizeze în asociatii si sã cearã indemnizatii. Dacã statul român nu are mijloacele sã indemnizeze acesti oameni, macar sã îi trateze. Acum în SUA si în Franta se foloseste un tratament care e mai eficient, interferonul pegylat, o injectie pe sãptãmânã în loc de 3 si care are calitatea de a neutraliza virusul pe o perioadã mai lungã. Sper sã îl obtinem si noi în România în curând, cãci nu am mai mentionat cã pentru anumite persoane care fac tratamentul cu interferon si ribavirinã efectele secundare sunt îngrozitoare. Medicii spun cã sunt totusi suportabile dar persoana bolnavã timp de 6 luni sau un an suferã cumplit. Toata lumea ar trebui testatã de hepatita C, cãci mai ales de la dentist se poate lua acest virus. Unele persoane apar pozitive la primul test, ceea ce nu înseamnã cã au boala, numai un al doilea test stabileste dacã ea existã de fapt. Sper ca personalul medical român sã fie extrem de precaut de acum încolo cu transfuziile si cu sterilizarea instrumentelor si ca hepatita C sã devinã o preocupare principalã a politicienilor care ar trebui sã gãseascã solutii pentru un tratament pe care sã si-l permitã si sãracul, omul de la tarã, prostul lui Rebreanu, care merge la oras pentru o simplã operatie de apendicitã si se întoarce acasã infectat cu hepatita B sau C.

Fevronia Novac

Când vãd câte-un tãran mâncând la masã
O ciorbã bunã de gãinã grasã,
Eu mã-ntristez fiindcã înteleg pricina
Ori e bolnav tãranul, ori… gãina.

Reflectie

Românul are sapte vieti
Tãranii ãstia-s rãi, sunt beti !
Sã-i bati cu palmele-amândouã…
Auzi, sã aibã sapte vieti
Si sã-si doreascã alta… nouã !

Roata istoriei

În amintirea deputatului tãran
Mos Ion Roatã

Amarnic plânse tãrãnimea toatã
Rãmasã-n Sfatul Tãrii fãrã… Roatã.
Vãzând-o cum se zbate-ntre misei,
Istoria îi dete… roata ei.

Aurel Iordache

Derularea activitãtilor proiectului
SATUL ROMÂNESC CONTEMPORAN S.O.S.
este sprijinitã de urmãtorii sponsori, cãrora le multumim si le urãm
LA MULTI ANI!