Pictura ne face mai frumosi, ne dã mai multã liniste, ne creazã o lume nouã, în care pãtrundem cu uimire si fericire. Ne învatã sã descoperim taine minunate, sã ne aplecãm spre rugãciune cu credintã si smerenie, cu dragoste si sperantã. Pictând, învãtãm sã visãm, sã zburãm, sã ne înãltãm peste noi însine, ca sã putem privi mai clar multimea minunãtiilor de pe pãmânt. Satul este izvorul care ne inspirã temele si motivele, ne aratã culorile, anotimpurile, sãrbãtorile. Nicãieri în lume cred cã nu sunt plaiuri atât de minunate ca la noi. Si asta pentru cã acestea sunt plaiurile noastre unde ne-am nãscut, care rãmân mereu încãrcate de frumusete. Avem dealuri, bisericã, scoalã si locuri aducãtoare de noroc, iar oamenii satului îngrijesc aceste comori. Asemenea curcubeului care se asterne ocrotitor peste lumina cea mai purã, imaginatia noastrã alege cele mai frumoase nuante, pentru a ne modela sufletele si pentru a trimite copiilor de pe planetã gânduri de pace si de bucurie. Si mie îmi place mult sã desenez, ca si celorlalti copii de la cerc. Am venit mai târziu. Am obtinut recent o diplomã în Portugalia. Acest eveniment m-a emotionat si m-a convins cã nu trebuie sã pãrãsesc universul pe care Dumnezeu îl dãruieste copiilor. O iubim mult pe doamna pentru bunãtate, inteligentã si ne place cum picteazã, iar fãrã îndrumarea sa n-am fi cunoscut atâta încântare. Avem si cerc de creatie literarã în scoalã, unde învãtãm sã compunem poezii si prozã. Ni s-au publicat douã pagini cu creatiile noastre în ziarul ARGES EXPRES. La cercul de informaticã învãtãm sã lucrãm si sã ne jucãm pe calculator. Ii iubim pe toti profesorii din scoala noastrã care ne ajutã sã pãtrundem în tainele cunoasterii si le multumim. Îi multumim mult doamnei directoare Viorica Chiriloiu pentru grija pe care ne-o poartã si pentru preocuparea permanentã de a ne face bune conditii pentru învãtãturã si creatie. Cred cã suntem niste copii fericiti.

Ioana Iacob, clasa a IV-a A

MÃRTURISIRI

„Harul îl am de la Dumnezeu si de la mama mea, care picteazã si tot cu doamna Elena Stoica a lucrat la cerc. Si fratele meu, Cosmin, picteazã; e acum elev la Liceul de Artã din Pitesti. Visurile de noaptea le asez pe plansã, iar doamna ne dã teme noi si ne îndeamnã sã avem libere imaginatia si gândul. Ne învatã tonuri, nuante, griuri, culori principale si culori mai aprinse care exprimã lumina. Pictez de sase ani si vreau sã devin profesoarã si sã mã intorc în sat. Am obtinut multe diplome.“ ( Mãnditã Raluca, cls. a IV - a A ).
„Eu fac o felicitare pentru verisoara mea din America. E bolnavã si vreau sã se facã bine. Felicitarea mea se cheamã O ZI ÎNSORITÃ si are nuante de galben si rosu. Am obisnut în Japonia douã premii: de argint si de bronz. Visul meu este sã devin creatoare de modã.“ (Stefan Cristina Ecaterina, cls. a II -a).
„Pictez de la trei ani cã m-am inspirat de la sora mea Maria. Am obtinut medalia de argint în Japonia, iar sora mea Marele Premiu. Cred cã Japonia e o tarã frumoasã si mã bucur cã ceva din sufletul meu a cãlãtorit pânã acolo. Am pe plansã acum o bisericã cu îngerii Gavriil si Mihail. Vreau sã mã cãlugaresc si sã pictez icoane. Mai am aici o plansã cu om care doarme, si cu îngerul lui pãzitor. E un om bun. Doar oamenii care fac fapte rele alungã îngerii.“ (Gabriela Nitulescu, cls. a II - a).
„Îmi place sã pictez povesti si basme. Am învãtat de la verisorii mei. Aici e o poveste cu multi copii care deseneazã. Fiecare cu povestea lui. Eu am pe plansã un balon în care vom cãlãtori în Japonia toti cei care am fost premiati. Am obtinut medalia supremã de aur, argintul si bronzul, precum si alte multe premii.“ (Zinculescu Dalmina, cls. a IV- a).
„Pictez de la grãdinitã. M-au inspirat sora mea, Diana si vecinul meu, Cosmin Mãnditã. Am fost în America: Atlanta, California, Carolina de Nord. Am fost iarãsi în Macedonia si Portugalia. Realizãm de obicei cãrti postale, expozitii cu vânzare si astfel ne procurãm bani pentru materiale si pentru avion. Lucrãm pe lângã scolile de varã si învãtãm copiii americani sã picteze. Lumea de acolo e puternic impresionatã când aude cã suntem de la sat. Am obtinut numeroase diplome si recent douã în Portugalia. Lucrarea de pe pupitrul meu se cheamã INSULA. Am evadat pe aceastã insulã cu niste prieteni. Întâi am construit o casã dupã modelul caselor noastre din Albesti. Ne plimbãm cu barca, prindem peste, stângem lemne pentru foc. Avem, iatã, si un teren de fotbal. Natura în jur e populatã de pãsãri, plante, copaci si animale blânde. Aici nu existã tristete.“ (Herisanu Iulian, cls. a III - a).
„Tema la care lucrez se numeste CASA VIITORULUI PE APÃ. Am adus cu noi tot ce trebuie pentru a vietui. Sunt eu cu doi prieteni si cu surorile noastre. Ne pregãtim sã coborâm cu submarinul în adânc. Acasã robotii fac curat, pregãtesc mâncarea: ouã, cas lapte. Facem cãlãtorii cu dirijabilul, nu intr-un loc anume ci pretutindeni.“ (Dutã Claudiu Cristian, cls. a IV - a).
„Am si eu insula mea între ape. Poate pentru cã n-am vãzut marea. Plãnuiesc sã construiesc case si sã fac un sat modern al viitorului.“ (Ambrius Bogdan, cls. a III - a).
„Si eu am o casã a viitorului într-un pom cu flori si frunze în care cãlãtoresc copiii pe ape si prin aer. Voi deveni pictoritã si poetã.“ (Avram Ana Maria, cls. a III - a).
„Acum trei ani, în clasa a V - a, am descoperit cã pot sã mã joc cu acuarelele. Am pe plansa de lucru o temã de fantezie: PRINTESA LUNII. Ea îsi toarce firul ei si formeazã întreg universul cosmic cu stelute si cu îngeri. Am primit medalia de argint în Japonia, diploma de onoare în SUA, diplomã în Portugalia, locul 5 în Japonia. Voi deveni arhitect.“ (Bobeanu Iuliana clasa a VIII - a).
„Realizez acum LUMEA CULORILOR cu contraste. Sunt oameni liberi si toti copiii deseneazã, se joacã si cântã. Aici e multã prietenie. Am primit medalia de argint în Japonia si medalia de aur în Italia. Voi deveni arhitect în satul viitorului si nu nu voi lasa sa se piardã stilul vechi si specific al satului strãmosilor mei.“ (Zinculescu Andreea, cls. a VIII - a)
„Se cheamã NUNTÃ TÃRÃNEASCÃ plansa mea. Îmi place sã pictez evenimentele importante ale satului. Cu aceste ocazii oamenii sunt îmbrãcati frumos si au pe chip raze aurite. Pe casa din imagine sunt douã pãsãri care aruncã flori peste miri. E o urare de fericire. Am luat multe premii. Toti am obtinut premii.“ (Bobeanu Mitruta, cls. a VII - a).
„ANOTIMPURILE se numeste lucrarea mea. E terminatã. Exprimã calendarul timpului. Plansele mele au obtinut medalia de aur la Paris, la Atlanta, si la Los Angeles premiul de excelentã. Am cãpãtat mult curaj. Voi merge la Liceul de Artã din Pitesti si voi frecventa în continuare, ca si alti colegi cercul de artã al doamnei Stoica.“ (Gherghinescu Elena cls. a VIII - a).
Sunt multi dintre membri cercului elevi ai Scolii de Artã din Pitesti, iar Popa Dana si Voiculescu E. au burse acordate de guvernul american în California si Atlanta. În fata acestei oglinzi magice cuvintele pãlesc. Existã însã o usã deschisã cãtre acest spatiu luminos pentru fiecare dintre noi dacã ne oprim din drumurile spinoase ale existentei mãcar pentru o clipã.
Am deschis aceastã filã ineditã din viata scolii satului argesean si nãdãjduim ca împreunã cu copiii, sã scriem o nouã carte, cu o nouã lume netulburatã de prejudecãti ori de realitãti inventate. Împreunã cu acesti copii admirabili si cu multi altii vom da glas sentimentului de prietenie si vom topi zidurile de gheatã care ne despart. Ne-am smuls cu greu din mirajul acestei lumi, în care fãgãduim sã ne întoarcem mereu si mereu ca spre un teritoriu al sufletului si al libertãtii.

A consemnat:
Elisaveta Novac