ANUL I - Aparitie trimestrialã
Nr. 1 - Octombrie, Noiembrie, Decembrie 2001
Numãr editat de Asociatia Nova International cu sprijinul Prefecturii si Consiliului Judetean Arges

Din sumar:

Satul românesc contemporan S.O.S.
Anchetã: Întoarcerea fiului cãtre sat
Un american cãlãtor prin satele românesti
Marin Sorescu - Portrete lirice
Scriitori români cu satul în glas
Promovarea sistemului educational
Dragonul ascuns
Colindãm colindã sfântã

Care este mesajul pe care ati dori sã-l transmiteti, în anul de gratie 2001, lumii din satele românesti ? / Acum când marele ax al timpului urcã spre un nou mileniu, credeti cã satul cu miturile, traditiile si arhetipurile lui este amenintat de istoria vremurilor noastre ? / Are satul românesc contemporan nevoie de ajutor? Se simte strigãtul singurãtãtii si disperãrii lui pânã acolo, în spatiul în care vietuiti ? Întoarcerea fiului cãtre sat, chiar si din timp în timp, ar avea un efect binefãcãtor asupra acestei lumi si dacã e necesarã o olidaritate socialã fatã de satul de azi ? / Când ati fost ultima oarã într-un sat românesc si cu ce sentimente ati rãmas în suflet ? / Mai credeti in vesnicia acestei lumi, sau ea este infirmatã de timpul nostru ? Ce rezonante mai poartã adagiul blagian EU CRED CÃ VESNICIA S-A NÃSCUT LA SAT în sufletul modern ?

SÃ AJUTÃM LUMEA SATULUI ÎN ACESTE MOMENTE
ESTE ROSTUL NOSTRU CEL DINTÂI

Satul este adevãrata coloanã a românismului, arborele nostru genealogic, iar datoria fiecãruia dintre noi, ca fii ai acestor vechi asezãri, este aceea de a avea încredere în puterea lumii din mediul rural, în efortul acesteia de a se acomoda cu schimbarea în gândire si în spirit. Satul ne-a dat eroi si tot satul ne va da mai departe valori spirituale si materiale. Astfel omul, lucrãtor al pãmântului, trebuie sã aibã încredere în propriile lui puteri si sã fie convins cã nu va rãmâne singur pe drumul integrãrii în marea familie europeanã.
Acum când marele ax al timpului urcã spre un nou mileniu, miturile, traditiile si arhetipurile nu se simt amenintate în nici un fel, dovada fiind chiar si aceste programe de sprijin cultural, educativ si material, organizate de fundatii, asociatii si în mod special de Guvernul României. Chiar proiectul SATUL ROMÂNESC CONTEMPORAN S.O.S. lansat recent în judetul Arges, asterne punti între cele douã medii : rural si citadin.
De bunã seamã ca satul românesc are nevoie de ajutor si mai ales de trezirea constiintelor din interior. Programele din exterior nu vor avea impact fãrã implicarea lumii satului în realizarea lor, mai ales fãrã implicarea institutiilor complementare: scoala si biserica. Lumea intelectualã a satului trebuie sa-si coordoneze eforturile în domeniile de educatie si culturã fãrã de care nu este posibil progresul. Factorul politic este de asemenea determinant în reasezarea acestei lumi într-o vatrã trainicã.
Nu trãiesc într-o lume izolatã. Sunt fiu al unui sat argesean, iar prin activitatea pe care o desfãsor, contactul cu satele din judetul Arges este pernanent. Cunosc starea de tristete si chiar de disperare în care, din nefericire, încã se zbate aceastã categorie umanã. Se fac eforturi în sensul intrãrii în normalitate a satului, în sensul schimbãrii si în sensul integrãrii în lumea civilizatã. Existã chiar sate ce constituie model de adaptare la noul mileniu. Dar în marea lor majoritate satele au nevoie de ajutor si în acelasi timp de implicarea întregii comunitãti în lupta cu vremurile care pot fi schimbate numai de oameni, întrucât am câstigat aceastã libertate. Schimbarea se va produce în timp prin educatie si culturã, fapt ce implicã în adevãr sprijinirea lumii sãrace si în special a copiilor dotati si fãrã posibilitãti materiale prin burse si prin crearea de conditii de studii. Cât despre întoarcerea fiului cãtre sat cu dorinta de a ajuta, mã întreb dacã rãmâne cineva insensibil la un astfel de proiect.
Satul îmi procurã în permanentã un sentiment de credintã si de optimism. Activitatea mea de o viatã a fost si rãmâne legatã de sat. Sã ajutãm lumea satului în aceste momente, cred cã este rostul nostru nostru cel dintîi. Mai de aproape sau mai din depãrtãri fiecare avem adânci rãdãcini în acest spatiu de care ne simtim puternic atasati.
Nu se infirmã ideea cã vesnicia s-a nãscut la sat, fiindcã primele asezãri în aceste locuri au fost organizate în comunitãti omenesti rãzlete: sate, cãtune s.a. Satul rãmâne vesnic. Una dintre dovezi în acest sens este si exodul din ce în ce mai mare al lumii dinspre oras cãtre sat.

Ing. Constantin Tãmagã
Prefectul Judetului Arges

SATELE RÃMÂN ÎN ISTORIE PRIN OAMENI

Mesajul pe care-l transmit fratilor mei rãmasi acasã, consãtenilor si tuturor locuitorilor din satele românesti este acela de a nu-si pierde nãdejdea si credinta cã timpul va lucra si pentru ei. Pe copii si pe tineri îi îndemn sã-si fãureascã idealuri pe care sã le împlineascã prin muncã si prin învãtãturã. Le doresc sã fie sãnãtosi, frumosi si optimisti.Intrã în preocupãrile tuturor fiilor satului crearea de conditii care sa vinã în sprijinul categoriilor neprivilegiate. Cred cã e o mare bucurie sã mergi în satul natal ca fiu si sã dãruiesti. Suntem o lume de tãrani. Întoarcerea cãtre sat nu poate sa fie decât beneficã si pentru fiu si pentru pãrinte - satul rãmânând pãrintele nostru spre care gândul ni se întoarce adesea cu emotie si cu bucurie.
Sunt numerosi factorii care amenintã traditiile, miturile si arhetipurile.O vreme satul s-a simtit sigur si pãrãsit, preocupãrile pentru dezvoltare îndreptându-se mai mult cãtre oras. El a traversat un hiatus.Trebuie sã reparãm aceasta situatie, apropiindu-ne mai multi si mai mult de dezvoltarea economicã, culturalã si nu în ultimul rând educativã, a lumii satelor românesti, mai ales a celor sãrace. Încã sunt valori necunoscute în satele noastre care trebuie gãsite si promovate.
Satul românesc are nevoie de ajutorul nostru al tuturor nu numai cu vorbe ci concret cu fapte, cu bani. Am mare încredere în lumea satelor. Tãranilor de le acorzi sprijin se ridicã pe picioare si merg. Tine acest lucru de o demnitate ancestralã, care i-a pãstrat drepti în aceastã vatrã cu o istorie mai mult zbuciumatã decât limpede. Solidaritatea socialã este necesarã fatã de satul de azi. A ajuta aceastã lume e si un fel de a-ti crea o liniste sufleteascã, un confort psihic. Este o datorie de constiintã. Personal mã declar pentru sprijinirea proiectelor si actiunilor care fac efortul unei înnoiri a satului în planul economic, educativ, cultural si religios.
Prin specificul muncii mele merg de câteva ori pe sãptãmãmânã în satele argesene. Trãiesc în Arges, dar sunt fiu al unui sat din Mehedinti, care are o naturã specific pietroasã, cred cã singularã în geografia spatiului românesc, spatiu pe care marele poet argesean Ion Pillat îl caracteriza poetic ca tarã a basmului: „De treci codrii de aramã, de departe vezi albind / Stai, Cãline, nu pãdurea, ci toti muntii de argint. / Iatã piatra ca o closcã, iatã puii ei closanii / Si deodatã uiti Florica, si deodatã uiti Miocanii / Si deodatã intri -n tara basmului ce-l credeai mort / Unde totul îsi pãstreazã vechiul cântec, vechiul port...“
În adevãr, lumea din satul copilãriei mele îsi pãstreazã nealterate traditiile mostenite precum si credinta. Satele rãmân în istorie prin oameni si prin faptele lor. Cred cã suntem datori sã împrumutãm modele de la strãmosi. A lasa urme în vatra care ne-a crescut si ne-a dãruit vietii, înseamnã a crea vesnicie.

Prof. univ. dr. Ion Mihãilescu
Presedinte al Consiliului Judetean Arges

La rãdãcini

Când pe sleite aripi de ierunci
Va-ncepe ziua mea sã se coboare
În seara fãrã flori si fãrã fluturi,

Tu catã, fiule, sã vii atunci
Din nou la rãdãcini si la izvoare.
Nu esti dator sandalele sã-ti scuturi,

Nici sã-ti îndoi genunchii la mormânt
Dar pe tãrâna de la noi din sat
Sã calci încet, cu tãlpile usoare.

Si-ntotdeauna sã-ti aduci aminte
Cã pasu-n dujmãnie apãsat,
Aici sfãrâmã os strãbun.
Si doare !

Al. Cerna-Rãdulescu

Anotimpurile - Gherghinoiu Nina