Întoarcere la pagina principală Numărul curent al revistei Satul Natal Informatii despre revista Satul Natal si Asociatia Nova International Aici puteti afla detalii despre modul în care ne puteti contacta Linkuri cãtre alte pagini web

ANUL I - Aparitie trimestrialã
Nr. 1 - Octombrie, Noiembrie, Decembrie 2001
Numãr editat de Asociatia Nova International cu sprijinul Prefecturii si Consiliului Judetean Arges

Pagina 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Din sumar:

Satul românesc contemporan S.O.S.
Anchetã: Întoarcerea fiului cãtre sat
Un american cãlãtor prin satele românesti
Marin Sorescu - Portrete lirice
Scriitori români cu satul în glas
Promovarea sistemului educational
Dragonul ascuns
Colindãm colindã sfântã

Marin Sorescu
Portrete lirice

Binete

- Câti ani ai, nea Ioane ?
- 85.
- Multi înainte !
- Mã... cã...te-njur !
Pãi, tu crezi cã-mi vrei binele ?
Cât sã mai trãiesc ?


Casa Lelitei

Casa Lelitei era o bujdulã veche, de pe vremuri,
De bârne, cu o usã grea dintr-un singur lemn
Cioplit, abia se deschidea,
Te aplecai când intrai în casa cu focul,
Cã pragul de sus era cam jos.

Era parcã mai simplu de intrat
Direct prin pod.
Noi, copiii, ne urcam pe ulucã
Si de-acolo ne strecuram pe sub strasinã.
Podul era plin de strãchini puse
Pe unde ploua prin acoperis,
Intorceam strãchinile cu fundul în sus.
Dupã aia înfundam cu cârpe si urloiul sobei
Si când fãcea focul, iesea fumul busneag din ogeac,
Nu te vedeai, te loveai cu capul de corlatã.
- Oho, se vãieta Lelita, plecând prin odãi,
Mai stau si eu o târã pe la voi,
Cã nu se mai poate trãi, fato, în cosmelia aia,
Ori plouã peste mine în cergã,
Parcã vine ududoiul,
Ori iese fumul busneag.


Gogonel si pipotaia

- Ia pipota, Gogonele !
Ia pipota, n-auzi ?
Mã, n-auzi ? Ia pipota, fir-al dnã cu znaga ta,
Cu sufletul din tine !

Erau multi la masã si copiii se certau pe
Bucãturile de carne din strachinã.
Frusina distribuia portiile. La ãi mai mici fãrã oase,
La ãi mari – cotoi, piept.
Ea, a bãtrânã, rãmânea cu o ghearã.
Si pânã la urmã o da si pe-aia lui zãprâslea,
Care se uita-n gura ei.
Gãina era micã, ce sã le-ajungã la atâtea guri ?
Ei nouã insi, cu pãrintii doi unsprezece si cu
Bunica doisprezece. Unu mai lipsea sã fie ca la cina cea de
Tainã. Ei, dacã-ar mai fi trãit si-ãl bãtrân !
Si baba la fiecare masã se cãznea sã-i împace pe toti.
Iar Gogonel nu voia sã ia pipota...Se supãrase.
- Bã, tâvnosule!
- Babo, ce e aia tâvnã ?
Deasupra cozii la gãini e o umflãturã, unde cresc penele. Aia e tâvna, târtita.
Câte unele gãini cântã cocoseste, se zice cã li s-a
Umflat tâvna. Si se-ncinge vãtraiul în foc
Si se pune acolo
Sã ardã tâvna, sã nu mai cânte.
- Atunci de ce-mi zice ãsta tâvnos ?
- Cã gherãi.
- Ba tâvnos esti tu.
- Ia, mã, pipota, fir-ar dnã
Cã acusi n-o mai vezi !


Marita de la moarã

Unul o întâlneste pe Marita de la moarã
Pe drum.
Si sã vorbeasã si el ceva cu ea.

- Marito, ai îmbãtrânit si tu, Marito !
- E, am îmbãtrãnit !
Stii tu cã am îmbãtrânit...
Da’ câti dinti mi-ai frânt în cur ?


Lenea

Nea Miai îi spunea mamei, înainte de a muri:
- Nicolitã, dumneata sã te dai la poartã
Si sã te tâi, sã nu vinã alea cu lumânãri,
Cã stii cum vin fomeile cu lumânãri
Si ti le pun în mânã.
- Pãi de ce, nea Miai ?
- Pãi, de-aia ! Cã vin alea cu lumânãri sã-mi aducã
Sã le dau la ãi morti. Zic: sã-i duci si lui Ion,
Lui Petricã, sã-i duci si lui Sandu al meu. Si eu pe unii
Nici nu i-am cunoscut, ar trebui sã umblu mereu,
o vecie,
Si rãmân cu lumânãrile-n mânã.

- Si asa ai fãcut, mamã, te-ai tinut la femei
sã nu vinã?
- Pãi cum, eu puteam sã mã împotrivesc cu satul ?
Da lui îi era lene sã umble pe lumea cealaltã,
Voia sã se pãstreze si mort.


Lelita

Punea mama apã în oala de turtã
La foc.
Si lelita se punea si lua lingura.
- Lelitã, fã, ce faci, cã apa e goalã ?
- Dacã ! mie-mi place si asa.
Stãtea pe ciuci la unghete si lua cu lingura
din oala care fierbea.
- Pãi, e doar apã caldã, nu e ciorbã
Pusei, uite sã fac turtã.
- Dacã, e bunã si asa.


Mutã

Când punea copita pe lant,
Ori cãlca pe ceva, pe funie, îi dãdeai cu palma peste
Picior si ziceai:
- Mutã !
Boul rumega nepãsãtor. Mutã !
Dupã câteva palme catadicsea sã ridice piciorul
Si luai lantul, sau ce era, frânghia. Boii nostri, pe care
i-am mângâiat asa cu palma: Boian, Galben, Suran,
Prian, Murgilã. O vacã Rusita, alta Prica, Dumana.
Boii vecinilor se numeau:
Cerban, Bolocan, Cocoran, Breazu,
Zorilã, Vioran, Miercan, Ungurean.
Acum le pun nume de oameni:
Gicã, Relu – alte alea !
Si, vezi tu, zice Ricuta, vorbind singurã –
Nici nu prea mai sunt boi.
Înainte omul n-avea televizor,
Dar se uita la vite.
Si ce drag îi era sã se uite !
Hãis, Zorilã ! auzeai. Cea, Murgilã !
Treceau carele pe drum

Si ce bine-i sedea drumului plin de care-ncãrcate !


Imagini din aceastã paginã

Marin Sorescu - La Lilieci