Tradiţii ale satului la „Forica”
cu participarea şcolii din sat şi din oraş
În cadrul bogatului program al activităţilor găzduite de Centrul de Cultură „Brătianu”, figurează pentru intervalul 23-26 octombrie, 2004, Tabăra de Tradiţii „Sumendru de la Florica”. Protagoniştii au fost elevii a două şcoli generale Şcoala nr. 1 şi Şcoala nr. 2 din comuna Ştefăneşti judeţul Argeş. Ei s-au întrecut în organizarea unei frumoase şi variate expoziţii cu desene colorate şi cu diferite figurine artistic realizate din dovleci. . In deschiderea activităţilor taberei de la Brătieni, ansamblul „Tradiţii” al Şcolii „Mihai Eminescu” din Piteşti a prezentat o suită de dansuri populare presărate cu strigături, majoritatea cu accente satirice. Impresionant lucru cum o şcoală de la oraş demonstrează că preţuieşte jocurile şi obiceiurile moştenite de la străbuni, în pofida năvălirii dansurilor moderne ori deşănţate în viaţa comunităţii. Şcoala „Mihai Eminescu” constituie un model demn de urmat atât prin relaţia pe care o promovează cu şcolile săteşti, cât şi prin afirmarea pe tărâmul culturii şi educaţiei, ca centru ţintă al oraşului Piteşti. Expoziţiile de pe culoarele şi din cabinetele şcolii „Mihai Eminescu” demonstrează preţuirea pentru istorie, etnografie şi cultură, ştiind că numai în acest fel directorul şi dascălii îşi vor face datoria de suflet de a dărui o moştenire aleasă tineretului însetat de cunoaşterea adevăratelor valori culturale şi istorice.
Un frumos program artistic a încheiat tabăra de la „Florica”, la care au fost invitaţi copiii de la Şcoala din Arefu, ce formau un grup de componenţi ai ansamblului folcloric „Izvoraşul”. Şcolarii din Arefu au impresionat prin frumuseţea costumelor populare autentice, precum prin modul original al interpretării artistice. Crescuţi în tăria aerului de ţară, ei păşeau în faţa spectatorilor veniţi la Vila Florica, având parcă ceva din fala arborilor pe sub care trec zilnic şi din liniştea câmpului pe care-l străbat pe poteci întortocheate. Nu putem să nu subliniem că cele două soliste Iuliana Hodoş din clasa a VIII-a şi Andreea Bădescu din clasa a VI-a au fost îndelung aplaudate pentru căldura vocii şi pentru conţinutul versurilor, cu iz patriarhal, despre locurile natale. Grupul de solzari nu a avut concurenţi şi ne place s-o spunem că până în prezent sunt unici în judeţ, poate chiar mai departe. Fluieraşii - 16 la număr, din care 13 fete şi 3 băieţi ţinuţi cu străşnicie „sub baghetă” de Alexandra Dobrin, elevă în clasa a VII-a care le-a dat intrarea la fiecare cântec, au stârnit admiraţia celor prezenţi pentru cel mai vechi şi autentic instrument al plaiurilor mioritice.
La Florica, micii arefeni au trăit şi o impresionantă lecţie de istorie, având posibilitatea câteva minute să zăbovească în biroul lui I.C.Brătianu ctitorul României Mari şi să admire biblioteca suspendată pe care, la vremea sa C. Argetoianu o considera „cea mai însemnată bibliotecă particulară din România.” Plimbarea pe aleile străjuite de falnicii stejari cu frunzişul policromat de brumărel le-a trezit înaltul sentiment al bucuriei de-a fi hălăduit câteva ore în” mica Arcadie” a marelui poet Ion Pillat. Un moment la fel de impresionant l-a constituit aprinderea rugului la ceasul de seară. Pălălaia s-a înălţat nu ameninţătoare ci mai de grabă veselă că poate îmbujora obrajii grupurilor de copii ce strigau frenetic „Hai la focul lui Sumendru / C-a murit Dumitru Iedu / Hai la mere, hai la pere / Hai la nuci ca sunt mai dulci” Dincolo de bucuria copilărească, această strigare se vrea în tradiţie şi o încercare de a-i face pe străbuni să binecuvânteze recolta din vara şi toamna viitoare.
În timp ce focul se înteţea, puzderie de scântei zburau la mare înălţime în toate direcţiile voind parcă să înmulţească stelele bolţii de azur. Localnicii veniţi din vecinătate au împărţit covrigi, eugenii, napolitane, nuci şi mere care, aici, s-au dovedit mult mai gustoase decât acasă. În pahare, a curs şi must rubiniu, oferit cu dărnicie de conducerea Complexului „Florica”. Vrăjiţi de emoţia momentului, cei „şaisprezece” au pus fluierul la gură şi în liniştea înserării a început să străbată melodios doina „Du-mă Doamne, du-mă iară”, urmată de ritmul săltăreţ al câtorva hore locale: Hora Nunţii, Chindia, Pingeaua. Pentru un moment, asistenţa a rămas mută, plină de admiraţie. În atmosfera cu murmurul eminescian al fluierelor de la stână, toţi cei maturi care erau de faţă au uitat, pentru câteva clipe, apăsătoarele griji ale zilei de mâine, având gândurile contopite într-unul singur: Doamne, frumoasă-i copilăria şi sfinte tradiţiile ce nu trebuie uitate !
La întoarcerea spre casă, privind prin ferestrele microbuzului, focuri similare ce ardeau în zecile de curţi din comuna Ştefăneşti, copiii din Arefu, unde nu se practică aşa ceva, au înţeles că anumite obiceiuri chiar daca nu au caracter general, prin farmecul lor impun datoria de a le cunoaşte, nu numai sub forma de manifestare ci şi din punctul de vedere al mesajului rămas de la străbuni pentru cei care vin continuu. Profesor pensionar : Cezar Bădescu - Arefu |
|
