ANUL II - Aparitie trimestrialã
Nr. 3 - Aprilie, Mai, Iunie 2002
Editatã de Asociatia Nova International cu sprijinul EPISCOPIEI ARGESULUI SI MUSCELULUI
Ilustratii: Cercul de Artã „COLINARII“, Vrãnesti - Arges

Din sumar:

Satul românesc contemporan SOS
Calinic Argatu - modelul Ion Pillat (111 ani de la nastere)
Interviu cu domnul Constantin Nicolescu - senator de Arges
Întoarcerea fiului cãtre sat
Un nou cerc de artã: COLINARII - Scoala Vrãnesti - Arges
Comuna Mihãiesti - între traditie si modernitate
Cãlusul argesean
Radu Gyr - poeme

- Stimate domnule senator Constantin Nicolescu, v-ati nãscut în Mihãiestii de Arges si ati pornit, în zorii copilãriei, dintr-un cuib cu unsprezece frati si de lângã niste pãrinti iubitori, care nu v-au dãruit zestre materialã, ci pe aceea de suflet. Ati ajuns astãzi, cum zice poetul Vasile Militaru „om cu multã carte“: doctor în Economie–Relatii Economice Internationale. Ati ocupat pe rând multe si importante functii social-politice, pe care le-ati onorat cu credintã, printre care manager si director general la Societatea Comercialã GRUPUL IATSA S.A. Pitesti, lector al Universitãtii „Brâncoveanu“ din Pitesti, prefect al judetului Arges s.a. Sunteti presedinte al mai multor fundatii filantropice si caritabile, între care Fundatia culturalã „Dinu Lipatti“, menite sã sprijine „cartea“, asadar cultura din spatiul argesean.
Revista „Satul Natal“ se aflã la al treilea numãr al aparitiei sale trimestriale din îndemnul dumneavoastrã (încercam sã publicãm numai o editie specialã). Ne-ati încurajat, îmbãrbãtându-ne sã o pãstrãm în viatã, fiindcã satul, „sfântul pãmânt inspirator“, are nevoie de o tribunã în care sã se oglindeascã flexiunile si inflexiunile lumii din „zaristea cosmicã“. Venim acum, dupã o anumitã experientã de trudã si de satisfactii, sã vã oprim o clipã în satul nostru românesc, lângã lumea lui veche si nouã.
Care sunt prioritãtile în programul dumneavoastrã de lucru în ceea ce priveste satul argesean ? Ce trebuie sã stie lumea, în special tinerii din mediul rural, despre fenomenele de integrare si globalizare ? Integrarea înseamnã si recuperarea traditiilor si a valorilor culturale pierdute ?...
-- În judetul nostru se deruleazã patru programe esentiale pentru lumea ruralã. Primul este legat de refacerea drumurilor, a podurilor, a infrastructurii, în general, în toate localitãtile; cel de-al doilea se ocupã de alimentatia cu apã si de canalizãri. Un al treilea program se referã la colectarea deseurilor în vederea igienizãrii mediului. Toate acestea vor contribui la îmbunãtãtirea nivelului de civilizatie si la apropierea confortului omului de la sat de acela al orãseanului.
Urmãrim cu atentie si cu foarte mare interes programul de învãtãmânt rural, care are în vedere informatizarea, prin dotarea scolilor cu calculatoare, prin formarea de clase speciale care sã cuprindã copiii si tinerii inteligenti si înzestrati cu calitãti deosebite. Conectarea la internet va face posibilã relatia lumii satului cu lumea europeanã. Reabilitarea scolilor, cresterea responsabilitãtii administratiei locale fatã de toate problemele comunitare existente, reactivarea cãminelor culturale si a bibliotecilor rurale se aflã, de asemenea, în atentia noastrã. Si, de bunã seamã integrarea înseamnã efort comun pentru recuperarea valorilor pierdute ori neglijate si crearea de noi valori culturale si spirituale.
Avem în vedere asistenta medicalã din mediul sãtesc – reabilitarea dispensarelor, a mijloacelor fixe. Medicul de familie creeazã unele probleme în mediul rural. Datoria medicului trebuie sã se îndrepte cãtre sãtean, cãtre suferinta lui, cu compasiune si responsabilitate. Este necesarã implicarea Consiliului Local si a primarului într-o activitate de verificare si control a unor disfunctionalitãti în domeniul medical.
- Cum se vor sterge diferentele culturale dintre sat si oras, cum se poate anula frustrarea pe care o simt copiii de la sate fatã de cei care trãiesc la oras ?
-- Învãtãmântul românesc a constituit un model pentru toate tãrile europene cu o retea coerentã si diversificatã de scoli, inclusiv în mediul rural, cu cadre didactice pregãtite în institutii formative serioase si într-un climat de exigentã. Azi, într-un procent semnificativ, profesorul e navetist la sat. Relatiile umane în lumea satului capãtã un aspect conflictual cu implicatii negative în educatia copiilor si tinerilor, care au nevoie de modele pozitive si de instruire sãnãtoasã. Se cunosc o insuficientã, o dezordine în procesul instructiv-educativ din partea unor dascãli, încã mai existã (din ce în ce mai putine) cadre necalificate. Lipsesc cu desãvârsire activitãtile culturale si spirituale care au menirea sã uneascã membrii unei comunitãti. Ne întrebãm cu tristete de ce nu se manifestã intelectualii de tinutã ai satului: învãtãtorii, profesorii, preotii, bibliotecarii, directorii cãminelor culturale ? Prin activitate intensã se sterg diferentele culturale. Cartea trebuie sã fie instrumentul de renastere a valorilor în mediul sãtesc, spatiu care a trimis lumii întregi nume de prestigiu. Este nevoie de implicarea liderilor culturali ai satului, toti la un loc, ca sã promoveze cartea prin mijloace diversificate, prin întâlniri cu oameni de stiintã, de culturã, cu scriitori s.a. Reînfiintarea sau reactivarea Centrului de Culturã care sã coordoneze activitãtile cultural-educative din satele existente în teritoriul comunelor tine de datoria Consiliului Local. Elitele sã nu doarmã. Ele au datoria sã creeze confluentele culturale între sat si oras. E necesarã aici si implicarea institutiilor judetene responsabile.
- Existã în mediul rural tineri înzestrati cu inteligentã si har care nu pot sã-si continue studiile liceale din lipsa acelui milion de lei necesar lunar pentru masã si internat. Cu toate fortele politice si sociale se poate realiza si un program „Burse pentru tinerii din mediul rural“, dupã modelul de la Iasi (www.monitorul.ro/burse/), si în Arges ?
-- Am regretul, marele regret, cã implicatiile asociatiilor si fundatiilor au mers numai cãtre un anumit segment al copiilor cu handicap. Nu e rãu cã au fãcut asta, dar au discriminat aceastã categorie de copii si tineri de exceptie din mediul rural si fãrã posibilitãti materiale. Trebuie o colaborare între Bisericã si Scoalã, Consiliul Local si primar, spre a purta de grijã acestor tineri, ce constituie viitoare valori ale societãtii. Implicarea Bisericii în educatia religioasã în rândurile copiilor este necesarã acum, când tineretul se aflã într-o degringoladã moralã. Avem nevoie de generatii de tineri cu credintã în Dumnezeu. Am vorbit despre aceste aspecte si în Adunarea Eparhialã. Când preotii vin si cer bani pentru biserici, ce-i retine sã spunã cã au si trei copii superdotati pentru studiile cãrora sã acordãm fonduri ? Si Biserica trebuie sã se implice material, iar grija acestor copii cade, în primul rând, în seama liderilor satelor. Directorii de scoli, dirigintii, primarii si, nu în ultimul rând, preotii au datorii morale fatã de aceastã lume. Satul trebuie sã se ajute din interior, prin actiuni menite sã sprijine asemenea proiecte. Mi-e greu sã cred cã existã un fiu al satului apelat de primãrie care sã refuze un sprijin pentru locul sãu natal. Acele întâlniri cu fiii satului s-au dovedit productive si ar trebui multiplicate si permanentizate.
- În adevãr, consãtenii dumneavoastrã vorbesc cu mult respect despre implicarea pe care ati avut-o, împreunã cu domnul consilier Valeriu Nicolescu – fratele dumneavoastrã cel mare – de asemenea om politic cu o bogatã activitate în slujba comunitãtii, cu o personalitate necontestatã, în cele mai importante realizãri ale comunei natale.
-- Si eu si fratele meu am considerat importantã problema comunei care ne este loc natal si am socotit cã suntem datori sã continuãm lucrarea înaintasilor, care ne-au lãsat mostenire aceastã vatrã si care ne-au fost modele de adevãratã omenie. Primejdia care-i paste pe liderii si pe intelectualii satelor este, însã, lipsa de unitate. Eforturile se rãspândesc în zadar dacã nu sunt uniti într-o idee, acolo, în vatra strãmosilor. Biserica, de exemplu, ar putea fi un liant. Repet, preotul satului are o mare responsabilitate moralã fatã de lume. Împreunã cu fiii de afarã si cu cei dinãuntru, lumea satului va gãsi solutii pentru reabilitarea culturalã, educativã si spiritualã.
- Un gând final pentru lumea de azi si de mâine, dupã atâtea sfaturi care sunt folositoare, dacã sunt pretuite, un gând pentru frumusetea fãrã egal a satului ancestral.
-- Cu sau fãrã voia noastrã, satul românesc devine altul. Se produc multe schimbãri în lumea ruralã sub privirile noastre. Schimbãrile trebuie sã se producã însã si în constiintã, în comportare, în modul în care participãm noi însine la aceste schimbãri, dar mai ales în mentalitate. Trebuie sã ne debarasãm de orgolii, sã avem întelepciunea de a vindeca rãul care existã si a nu-l obloji. Sã apelãm la întelepciunea tãranului, care, de-a lungul timpului, s-a dovedit dreaptã în faptele ei.

A consemnat ELISAVETA NOVAC

Poeme despre sat

Poetul

Nu sunt al lui, dar satul e în mine;
Trãieste-n sufletu-mi cu toti ai sãi,
Simt cum mustesc în sângele din vine:
Copaci si case, oameni buni si rãi.

Amestec fãrã seamãn: cer si glie,
Iubiri, dureri si chiot si blestem –
Tot universul strâns într-o mosie...
O, Doamne, fã sã-l deapãn ca pe-un ghem !
Copacii din sat
De ce-ai sãdit în satul nostru case
Si garduri vii, cãrute si plugari
Când singuri stãm – rãzesi cu crengi pletoase –
Si-l strãjuim de vânturile tari ?

Si omului de ce i-ai dat fiintã ?
Azi e aici si mâine în vecini,
Când suntem noi un loc si o credintã,
Al satului din frunzã-n rãdãcini.

Împlinire

Copilãria mea privea pe râul
Rodit cu cerul toamnei Argesene,
Copilãria mea privea pe grâul
De aur greu din lanuri moldovene.

Acum privesc la marea ce rodeste,
În umbrã si luminã, doar cu spume,
La pescãrusi, la pânza ce albeste
Pe tãrmul vrãjii regãsit în lume.

Copilãria mea era lãstunul
Din cuibul prins sub stresini de colinã,
Copilãria mea era cãtunul
De pe câmpii cu unduire linã.

Acum sunt valul nesfârsit ce tunã,
Purtând pe spate ceruri schimbãtoare,
Sunt pasãrea ce tipã prin furtunã
Cu aripi arcuite peste mare.

Înãltarea

Pe miristi, cer de toamnã a nãvãlit în varã,
Lumina lasã aur pe coarnele de plug,
Pe boii suri ca praful, pe fierul de pe jug,
Pe brazdele de umbrã din care, albã, zboarã

O barzã plutitoare, purtând amurg în cioc
Cãtunelor pitite sub dealuri de sinealã...
Plugarul stã cu talpa înfiptã-n îndoialã:
Comoarã e ? Cãci vede o limbã ca de foc

Sporindu-si jãrãgaiul pe tarini si albastrã,
Suind precum se suie din hornuri, iarna, fum.
Cãdelnitarã crinii cãtuie de parfum
Si s-a deschis în ceruri, prin nori de-argint, fereastrã,
Si jugrãviti ca-n lemnul din vechi troite, iatã
Pe Duhul Sfânt, pe Tatãl, pe Fiul – câte trei,
Si iatã pe Maria urcându-se la Ei
Pe scara unei raze ca dânsa de curatã.

Tãranu-si face cruce cu dreapta si se-nchinã
Smerit cum se cuvine icoanelor. Apoi
Porneste brazdã dreaptã c-un plug cu patru boi,
Pe când usor se pierde Maria în luminã.

Biserica

M-am înãltat în turn – cum se ridicã
În bâtã un cioban, culcat la oi,
Sã-si numere cu ochii turma micã –
Si-acolo m-am trezit rãmas cu voi.

La Sân' Mãrii, când clopotele sunã,
m-apucã dor de stânã si dulãi,
dar anul trec, lunã dupã lunã,
si-mi tot pasc satu pe aceleasi vãi.
Vlad plugarul
Sunt un plugar, mã cheamã Vlad Nicoarã;
Am fata asprã si tãiatã-n lemn,
De satul meu mã leagã strâns o sfoarã
De tarinã si sapa mea de lemn.

Eu nu cunosc sub cer decât pãmântul
Mai negru ca o pâine de secarã.
Dã-mi, Doamne, sã-mi cãleascã legãmântul
Un plug, doi boi si bratul care arã.

Harta

Sunt satul strâns în punct pe o hârtie:
Paing în drumuri negre, ca-ntr-o plasã.
Privindu-mã, scolarul o sã stie
Ce nume port, în ce judet si plasã.

Atâta tot; cãci oameni, vetre, locuri
Si câmp si crâng si brazdã si livadã
Si cerul minunat cu mii de jocuri
De raze si de umbre – n-o sã vadã.

Ion Pillat

Constantin Nicolescu

Andreea Mincã - Fiicele Soarelui