ROMÂNIA
NOUÃ TREBUIE SÃ ÎNSEMNE… ÎNAINTE DE
TOATE, ROMÂNIA DREPTÃTII
ION
MIHALACHE SI SATUL NATAL
Poporul
român sãrbãtoreste ( sau ar trebui s-o facã)
120 de ani de la nasterea lui Ion Mihalache, personalitate politicã
de prim rang în România Mare. Golestii Badii, satul sãu
natal, a fost înglobat de Cârcinov, care a devenit comunã
si, ulterior, orasul Topoloveni. De la 1 noiembrie 1903, când
îsi începe stagiul militar la Regimentul 30 Dorobanti Muscel,
atrage pe câtiva învãtãtori si elaboreazã
un plan de îmbunãtãtirea a vietii tãrãnimii,
care cuprindea, între altele, pe plan intelectual: organizarea
de conferinte pentru sãteni, biblioteci, atenee populare, teatre
si coruri sãtesti; pe plan moral: combaterea viciilor si, mai
ales, a alcoolismului si pe planul educatiei sãtesti: medici,
spitale, ateliere industriale, bãnci populare, încurajarea
industriei nationale, îmbunãtãtirea alimentatiei
sãtenilor, mecanizarea agriculturii, respectarea legii tocmelilor
agricole, arendarea mosiilor statului la obstiile tãrãnesti
si votul universal. Transferat, de la Ludesti - Dâmbovita, la
Topoloveni, în data de 1 septembrie 1903, urmeazã cursuri
de lucru manual, specializându-se în împletituri de
nuiele si tâmplãrie. Ca învãtãtor,
se ocupã, atât de educatia si instructia scolarilor, conform
obligatiilor profesionale, cât si a prescolarilor si chiar a pãrintilor.
Combãtând, în „Neamul Românesc“,
acuzatia cã învãtãtorii ar fi fost instigatorii
Rãscoalelor Tãrãnesti din anul 1907, Ion Mihalache
arãta ce realiza el si alti apostoli ai Neamului, fapte pentru
care se recunosteau instigatori: „Dacã ai învãta
carte, tu, unul singur, pe 100 - 150 de copii ai mujicilor, pentru 76
de lei pe lunã, se cheamã „instigatie“, atunci
noi suntem „instigatori“; Dacã jertfindu-ti timpul
tãu liber, i-ai învãtat cum sã-si lucreze
unele lucruri pe care le cumpãrau din piatã, cum sã-si
îngrijeascã singuri grãdina pe care o fãcea
bulgarul, cum sã se roage în cor pentru izbãvirea
lor si a pãrintilor lor si asta se cheamã „instigatie“,
noi suntem „instigatori“; Dacã ai îndrãznit,
tu, sãracule, ca, fãrã platã, sã
faci si scoalã de searã cu oamenii vârstnici; sã-i
înveti sã scrie, sã citeascã, sã socoteascã,
pentru ca sã micsorezi rusinea tãrii, adusã de
multimea analfabetilor ei, asta este altã „instigatie“:
noi suntem „instigatori“!; Dacã la bisericã,
la cercurile culturale, la sezãtori, îi vei fi sfãtuit
cum se tine o gospodãrie, cum se tin vitele, cum se munceste
pãmântul (vei fi îndrãznit poate sã
le spui sã-si facã munca la timp si întâi
pe a lor!), cum se cresc copiii, cum cã e bine a-ti procura în
casã - nu de la strãini - lucrurile trebuincioase si câte
altele, si asta se cheamã „instigatie“, iarãsi:
noi suntem „instigatori“; Dacã a le strânge
economiile în bãncile în care ai muncit cu atâta
trudã, ca sã nu li le strângã altii, si ca
sã aibã de unde lua ei, în ciuda atâtor cãmãtari,
cu dobânzi mici si forme putine, înseamnã „instigatie“,
noi suntem „instigatori“; Dacã a le organiza productia
pentru ca din munca ce fac sã le rãmânã cât
mai mult în punga lor si cât mai putin în punga altora,
prin tovãrãsiile de arendare - în ciuda cui ?-,
de grãdinãrit, de brutãrii etc., înseamnã
„instigatie“: da, noi suntem instigatori; Dacã a
le organiza vânzarea mãrfii, asa ca prin tovãrãsii
sã obtinã pretul mai mare, în ciuda misitilor si
dacã a le organiza consumatia lor, asa ca lucrurile strict trebuincioase
sã-i coste mai putine parale, dacã aceasta înseamnã
„instigatie“, da, noi suntem „instigatori“;Dacã
a arãta tãranului nostru cum trãiesc tãranii
din alte pãrti, se cheamã instigatie, dacã, mai
ales, „a face politicã“ în asa chip ca sã
cauti a face pe tãran sã deschidã bine ochii pe
cine trimite sã-i reprezinte pãrerile si nevoile, sã-i
spunã focul la cei mai mari, adicã a-l povãtui
sã nu mai aleagã ca deputati ai lor pe toti veneticii
din lumea asta, ci pe oamenii lor de încredere, bine cunoscuti
-, dacã apuci a spune lucruri pe care tãranii sunt tinuti
a „nu le întelege“, în ciuda legilor care zic
cã „le înteleg“, este si o mai mare „instigatie“,
atunci, da: noi suntem „instigatori“.
La 18 septembrie 1938, se inaugurau, la Topoloveni, lucrãrile
executate de institutiile cooperatiste, sub conducerea si sub impulsul
lui Ion Mihalache si ai altor intelectuali locali, ca învãtãtorul
N. Cristescu, fost senator. Le vom extrage din chiar cuvântul
lui Mihalache, rostit cu acel prilej festiv: „Lucrãri cu
caracter economic: a). Constructiile noi ale târgului „Cârcinov“,
proprietate a Cooperativei de stãpânire în comun
a târgului duminical si a pãdurei „Topoloveni-Inurile“;
Aceste constructii sunt: - Hanul Topolovenilor cu restaurant si hotel;
hale de carne si de peste; prãvãlii permanente, ca: magazinul
„Federalei“, cutitãrii, librãrie, frizerie
s. a.; - Prãvãlii pentru negustorii ce vin duminica; -
Ghetãrie; - Muzeu-expozitie, cu caracter local si scop cultural-educativ.-
Târgul este pavat si canalizat si se complecteazã cu piata
comunei; si ea este pavatã si canalizatã în acelasi
timp si în acelasi sistem...Apoi: b). Complectarea instalatiilor
de vinificare si depozitare în comun, proprietate cooperativei
„Dealul Topolovenilor“. Anume: - mãrirea sãlii
de vinificare, - complectarea inventarului de prese si masini, - construirea
de cisterne de beton armat, cãptusite cu sticlã, pentru
mãrirea capacitãtii de depozitare cu încã
10.000 dal. ; - construirea localului de distilerie; precum si de serviciu
de control al mãsurãtoarei vaselor; c). Punerea în
functie a magazinului de mãrfuri „en gros“ de cãtre
Federala „Podgoria“ într-una din prãvãliile
târgului Cârcinov. 2. Lucrãri cu caracter higenic,
sanitar si de înfrumusetare a satului. a) Localul cooperativei
de tip nou „Casa Sãnãtãtii Topoloveni“
cuprinzând: - Un local cu camere pentru dispensar (douã
sãli de consultatii, o salã rezervã si de instrumentatie,
o camerã de fise si o salã de asteptare); precum si camere
pentru baie popularã cu opt dusuri si patru cabine. În
subsolul localului sunt instalatiile si masinile necesare pentru luminarea
satului cu luminã electricã si pentru pomparea si distribuirea
apei în centrul Cârcinov.
b) Un parc public, de asemenea proprietatea Cooperativei „Casa
Sãnãtãtii“, care serveste ca loc de recreatie
si petrecere, duminica si la sãrbãtori si se adunã
hora satului - si cântã fanfara societãtii cooperative
cu acelasi nume - „Fanfara“. c) Început de amenajare
a unui câmp de exercitii si stadion, cu tendinta de a-l lãrgi,
pentru a fi si câmp de aterizare. d) Amenajarea malurilor gârlei
Cârcinov, executatã de Directia Apelor din Ministerul lucrãrilor
Publice.
Lucrãri cu caracter cultural.: a) Localul Scoalei primare Superioare
Gospodãresti pentru fetele din Topoloveni, care terminând
primele patru clase primare, continuã, aci, clasele a 5-a, a
6-a si a 7-a, cu învãtãmânt practic gospodãresc,
fãcând si internat: fiecare elevã, o sãptãmânã
pe lunã. Localul cuprinde, în afarã de hall si cancelarie:
sãli de clasã, atelier de tesãtorie, covoare si
croitorie; curs de bucãtãrie, sufragerie, dormitoare,
camere de locuintã pentru directoare si maestre s. a.
b) Constructiile gospodãresti dependinte de Scoalã si
anume: grajd pentru vaci si cai, cosar pentru porci, cotete pentru pãsãri,
cotete pentru crescut iepuri de casã, magazie, surã, camerã
pentru servitori, camerã pentru lãptãrie casnicã,
platformã de gunoi; c) Grãdinã de zarzavat, grãdinã
de flori si grãdinã mixtã. 4. Reparatia sãlii
de confernte, teatru si cinematograf a Federalei „Podgoria“.
5. Cooperativa Fanfara înfiintatã pentru administrarea
societãtii de fanfarã cu adolescentii din Topoloveni si
satele vecine. 6. Repararea partialã a uneia din cele douã
biserici monumente istorice din comuna Topoloveni (anume biserica din
Golestii Badi, ziditã în 1745; si sfintirea unei troite
ridicatã întru amintirea regretatului Maximilian Popovici).
Toate aceste lucrãri (cu exceptia Casei Sãnãtãtii,
începutã în 1933) au fost executate, în cursul
ultimilor doi ani“.
În anul 1939, tot la sugestia sa, preotul Rãutescu din
Dragoslavele, publicã monografia Topolovenilor. Ion Mihalaccche,
chiar în acele frumoase momente de bilant, socotea cã au
ajuns doar la jumãtatea drumului. De aceea, expune programul
înfãptuirilor viitoare: 1. În domeniul econoic, ne
propunem: a) Sã facem un cadastru al proprietãtii si sã
încercãm o comasare foarte limitatã, într-un
sat cu pãmânt putin si cu natura complicatã a terenului.
b) Sã ameliorãm rasa vitelor si pãsãrilor.
c) Sã desãvârsim opera de plantare a terenurilor
degradate, executatã si pânã acum, cu mijloace proprii,
în proportie de mai mult de 90 la sutã. d) Asemenea, sã
continuãm amenajarea gârlei Cârcinovul, vãilor
si vâlcelelor. e) Sã facem din izlazurile satului, izlazuri
modele. f) Ateliere de industrie casnicã s.a.
În domeniul cultural si bisericesc: a) Sã reparãm
radical cele douã biserici monumente istorice; b) Sã sistematizãm
si sã înfrumusetãm cimitirele bisericilor; c) Sã
desãvârsim corurile bisericesti. d) Sã reconstruim
localurile scoalelor primare, unele din ele devenite improprii.; e)
Sã înfiintãm si sã construim o scoalã
supraprimarã gospodãreascã obligatorie pentru bãieti
- în felul celei de fete - si o scoalã tãrãneascã
facultativã pentru tãranii maturi; f) Sã dãm
viatã intensã Cãminului Cultural si Societãtii
Culturale „Dumitru Mihalache“ - desãvârsind
Societatea „Fanfara”; g) O frumoasã bibliotecã
popularã etc.
În domeniul lucrãrilor de gospodãrie comunalã:
a) Un plan de sistematizare a comunei; b) Sosele si drumuri bune pe
toate ulitile satului, pe luncã, pe vãi si pe dealuri;
c) Luminã în toatã comuna. d) Puturi bune si apã
captatã pentru toatã comuna; e) Local nou pentru judecãtorie,
administratia plãsii, perceptie, jandarmerie; f) Organizarea
unui serviciu de pompieri; g) Asigurarea unei bune politii a câmpului
etc.
În domeniul sanitar si social: a) Statistica sanitarã a
satului; b) O intensã activitate de combatere a boalelor sociale
si de solutionare temeinicã a problemei locuintei, apei, luminei;
c) Educatia sanitarã a satului si, în special, a sãtencei.
d) O societate de ajutor pentru vãduve, orfani, bãtrâni
si sãraci si de protectie si ajutorare a scolarilor silitori,
dar sãraci; precum si pentru plasarea muncii,care prisoseste
în comunã;
e) Desãvârsirea lucrãrilor pentru stadion si câmp
de aterizare s. a.“
Spre sfârsitul interventiei sale, Ion Mihalache îsi aratã
convingerea cã viitorul tãrii este legat de soarta tãranului:
„Nãdejdea în viitor nu poate fi decât acolo
unde ne-a fost salvarea în trecut: „satul românesc“
- vatra tãrii; care a pãstrat si casa si sufletul tãrii.
A ridica acest tãran, familia lui si satul lui, înseamnã
a arunca ancorã sigurã pentru Stat, în valuri furtunoase,
si a croi drum sigur neamului nostru de tãrani.
Salvând satul - salvãm Statul, cu tãrani si orãseni,
cu agricultori si industriasi, negustori, meseriasi si muncitori, toti
alimentându-se de la acelasi izvor: capacitatea de muncã,
de consum si de virtuti a tãranului“.
Fiu al pãmântului argesean, Ion Mihalache, îsi dedicã
întreaga sa viatã si activitate politicã si culturalã,
înfãptuirii unor idealuri democratice de libertate si de
credintã, luptând pentru tãranul român, pe
care-l socoteste inima natiunii. Tãranul este natie, este neam,
este tarã , patriotismul tãranului român verificîndu-se
în curajul acestuia de a sta în fata gloantelor pentru înãltarea
natiunii cãtre o Românie Nouã, cãtre o Românie
a dreptatii. România Nouã este (s-au ar trebui sã
fie n.n.) un stat de autoritate.
VASILE
NOVAC
ÎNVATÃ
DE LA TOATE
- din lirica norvegianã -
Învatã
de la apã sã ai statornic drum
Învatã de la flãcãri cã toate-s numai
scrum
Învatã de la umbrã sã treci si sã
veghezi
Învatã de la stâncã cum neclintit sã
crezi!
Învatã de la soare cum trebuie s-apui
Învatã de la piatrã cât trebuie sã
spui
Învatã de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sã treci.
Învatã de la toate, cãci toate-ti sunt surori
Cum treci frumos prin viatã, cum poti frumos sã mori.
Învatã de vierme cã nimeni nu-i uitat
Învatã de la nufãr sa fii mereu curat
Învatã de la flãcãri ce-avem de ars în
noi
Învatã de la ape sã nu dai înapoi
Învatã de la umbrã sã fii smerit ca ea
Învatã de la stâncã sã-nduri furtuna
grea
Învatã de la soare ca vremea sã-ti cunosti
Învatã de la stele cã-n cer sunt multe osti!
Învatã de la greier, când singur esti, sã
cânti,
Învatã de la lunã sã nu te înspãimânti
Învatã de la vulturi, când umerii ti-s grei
Si du-te la furnicã sã vezi povara ei!
Învatã de la floare sã fii gingas ca ea
Învatã de miel sã ai blândetea sa
Învatã de la pãsãri sã fii mereu în
zbor
Învatã de la toate cã totu-i trecãtor!
Ia
seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sã-nveti din tot ce piere, cum sã trãiesti în
veci!
Mai
bun este negresit, umilul tãran care slujeste lui Dumnezeu, decât
mândrul filozof, care neglijându-se de sufletul sãu,
cerceteazã mersul stelelor.
SOAPTELE
ÎNGERILOR
Vasile Militaru
Dacã
azi, cu cel ce n-are împarti
azima-ti de pâine.
Nu te teme nici o clipã cã tu flãmânzi-vei
mâine…
Mila ta, pânã-ntr-atâta Tatãlui din Cer îi
place,
Cã cenusa vetrei tale în fãinã ti-o preface
!
*
Dacã-aduni comori de aur,
cum în Cer nu cere Domnul,
Din cuprinsul vetrei tale fug si îngerii si somnul !
*
Foame, nu pot niciodatã sã uit anii tineri, când
Tu, spre-ami pune milã-n Suflet,
mã tineai ades flãmând...
Azi, de-aceea, când flãmândul iese trist
în drumul meu,
Fãrã milã nu pot trece,
cãci... am fost flãmând si eu.
*
Din comoara strânsã-n tainã
Fã sãracului un dar,
Cãci la cea din urmã hainã
N-avem nici un buzunar !
*
Comoara ta în Cer mereu s-adunã
Prin firimitura datã – cât de micã;
Chiar umbra unui praf, e faptã bunã,
Când stã sã rãcoreascã o furnicã.
*
Fã mereu în viatã bine,
Dar cui faci, sã uiti mereu;
Binele uitat de tine,
Nu ti-l uitã Dumnezeu...
