Ulciorul
de Omar Khyamm
Mai vino să ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclaur
Căci pentru vin şi pentru tine
Mai am în sân trei pumni de aur.
Hai, vin să ne-omorâm tristeţea
Şi setea fără de-alinare
La hanul vechi cu vinul roşu
Din valea umbrelor fugare.
Rămâi să potolim pojarul
Tristeţei care ne-nconjoară
Cu vin aromitor la hanul
Incremenit în prag de seară.
Şii tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei cu-nfrigurare
La făurit cu trudă sfântă
Un biet olar la drumul mare.
Un biet olar ce luase lutul
Inăclăit, murdar şi greu
Din ţărna unui trup de fată
Frumos şi cald ca trupul tău
Ca mâine om poposi în groapă
Uitaţi nepomeniţi de nime,
Ca mâine vor veni olarii
Să fure lut din ţintirime.
Iar trupul tău ce astăzi saltă
In joc de sâni cu mângâiere,
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeţii cu plăcere.
Inmiresmează-te, frumoaso,
Cu mirodenii fermecate
Cât râde-n ochii tăi norocul,
Cât zorii-s grei de diamante.
Iubeşte-mă acum, căci anii
Se sting ca para lumânării
Si bătrânetea ne va ninge
Cu neaua grea a destrămării.
Acum când drumurile lumii
Mai au pe maluri bucurii,
Ca mâine în zadar vei bate
La porţi de suflete pustii.
Iubeşte-mă acum, căci anii
La năzuinţe-or pune frâuri
Şi zilele vieţii noastre
Se duc pe undele de râuri.
Iar trupul tău care mi-e astăzi
Cel mai râvnit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeţii pe la hanuri. |