Copilul şi râul
Aleargă cu înflorite ramuri în mâini
pe malul râului fără somn,
să înalţe un castel de nisip
unde nu calcă picior de om.
Râul :
- Copile, eşti prea mic
ca să poţi privi în adânc.
Copilul :
- O să merg la şcoală
şi te voi desena întreg pe-o coală.
Râul :
- Şi totuşi poate că greşesc,
dacă stau bine şi gândesc,
tu, când te joci cu apa-mi curgătoare,
te bucuri mai frumos ca un om mare.
Apoi, oamenii mari
îşi spală ghetele în apa mea ;
tu încă nu şti să te joci aşa.
Copilul :
- Eu vin la tine să mă joc niţel
şi să te fac mai marele peste castel,
să te mai îmbunez un pic
să nu mi-l mai dărâmi
când îl ridic.
