CITITORULUI MAI MIC
Cititorule mai mic,
poezia ce-ti voi scrie
o rostogolesc un pic
într-un strop de apă vie.
Îi fac ochi,
îi fac picioare,
îi fac gând uşor
să zboare.
Tu, o cheie de la broască
o suceşti
şi vezi că vine
către tine oarecine:
poezia pe patine.
Şi aleargă cât o ţine
sufletul ei colorat,
de la sat către oraş
de la oraş către sat.
tu încerci s-o prinzi de pene
şi ea zboară
şi tu zbori;
ea se lasă s-o mângâie
gândul tău curat ca cerul
printre cupele
de flori.
