Ciudăţenie

I-am spus dis-de-dimineaţă, să ştie:
- Mama astăzi coboară
cu tine în copilărie.
Vom alerga pe poteci
luminate de flori,
vom asculta ale copacilor mii de viori,
ne vom scălda privirea
în izvorul de cristal,
apoi ne vom juca
de-a v-aţi ascunselea
printre copaci
şi basmul pădurii vom asculta.

Mi-a răspuns :
- Ce copilăroasă eşti, mamă,
lasă că ştiu că-n pădure ţi-e teamă,
dăunăzi ţi-a sărit inima,
când a căzut o creangă-n urma ta.
M-ai înşfăcat la piept
şi m-ai strâns bine.
Ţi-e teamă, mamă, prin pădure
doar cu mine.

Poate dacă-ţi închipui că sunt mare,
că răsunând prin frunzişul rar
îţi spulberă teama
sunetul cornului meu
de pădurar.