Ne daţi un bănuţ,
un covrig ori o nucă
ori ne daţi ce poftiţi,
noi suntem copiii tristeţii,
noi n-avem părinţi
şi trăim pe la colţuri de străzi
ori prin grote ascunse,
noi suntem copii nedoriţi,
rătăciţi într-un trist labirint
cu poteci nepătrunse
de raza luminii de sus,
copii ai îngheţului
cu suflete stinse,
cu hainele rupte
bucuria pentru noi a apus.
Ne daţi un bănuţ
un covrig ori o nucă
ori ne daţi ce poftiţi,
noi suntem cei mici
ai Tatălui nostru ceresc
ce nu ştiu ce-i un suflet de mamă
şi care cerşesc,
rebegind prin vântul tăios,
ori prin ploaie,
noi suntem orfanii
din zarea de fum
scormonind în gunoaie
singuratici pe drum
şi n-avem hăinuţă mai caldă
ori un blid de legume
nici acum, de Crăciun.
Oameni buni,
ascultaţi tristul nostru colind :
ne daţi, ori nu ne daţi,
suntem ai iubirii - copii călători
şi n-avem părinţi
şi nici fraţi. |
|
